O, Rodica! Dece sa vorbim despre lumea cealalta ? Toti ajungem acolo.
Iisus ne da sfaturi cum sa traim pe lumea asta, desprea asta trebuie sa vorbim si niciodata nu vorbim destul.
Daca vorbesc despre maruntisurile vietii nu e pierdere de timp. Sa ma lamentez despre ce ma asteapta dincolo mi se pare fara rost ....
..................................
Rodica raspunde:
Cherie...
"Dece sa vorbim despre lumea cealalta ? Toti ajungem acolo." Interesant subiect de discutie. De ce sa vorbim despre lumea cealalta?! Ok...fiecare are opinia lui ...cam despre orice subiect. Sint rare subiectele care ma surprind ca sint curioasa din fire si m-au atras totdeauna subiectele cele mai diferite. Sint si subiecte insa care nu m-au atras niciodata - de loc chiar! Intr-o zi a trebuit sa chem Clubul Auto de care apartin sa-mi incarce bateria la masina - ca se descarcase in parcare la munca si nu mai puteam pornii masina. Cind a venit omul respectiv, abia am stiut sa deschid capota. M-a intrebat unde e bateria...ca era ascunsa pe undeva...si habar n-am avut. Nu ma uit niciodata sub capota masinii...nu-s curioasa cum functioneaza - dar absolut de loc. Dar despre viata viitoare? Oh...cum sa nu ma gindesc?
Sora mea calatoreste mult. Ea preda istorie si este indragostita de tot ce-i vechi, antic. Cind merg cu ea in vacanta numa' ca nu da din picioare ca un copil rau cind trebuie sa plece dintr-un loc unde ii place... Din Piata San Marcos in Venetia, abia am dus-o la hotel pe la 1 jumate noaptea...plecase toata lumea de acolo si piata era absolut goala, luminata doar de lumina galbuie a felinarelor de noapte dar fata mea statea jos turceste in mijlocul pietii si vezi de o puteai misca sa se duca la culcare...
De la o vacanta la cealalta vacanta traieste trepidatiile si anticipeaza lucrurile pe care o sa le vada. Cumpara carti si citeste despre locurile unde merge, despre lucrurile pe care le-ar putea vedea...si isi face intinerarii din vreme. O vacanta petrecuta cu ea este o adevarata aventura...Dar aventura ei tine un an intreg; de la momentul cind vine acasa dintr-o calatorie , pina cind pleaca in alta calatorie. In tot acest timp economisete bani, se pregateste din punct de vedere informativ, invata citeva fraze in limba locului...si oridecite ori capata un sut la spate de la viata...isi zice rizind...nu mai e mult si plec in calatorie...
Viata pe pamint este...asa cum o cunoastem fiecare. Dar noi o traim ca si cind asta este tot ce va fi - ca si cind am termina totul aici. De ce sa nu ne gindim la ceea ce vine? Va fi mult mai usor sa razbim, sa suportam...si sa ne pregatim.
Nimic nu luam cu noi...nimic din ce este materialistic. Dar...ceea ce sintem - omul dinauntru...aia este partea vesnica. De ce sa nu investim in aceasta parte? Apoi...desi mintuirea este gratuita - este primita prin darul fara de plata care este jertfa Mintuitorului nostru, exista o rasplata pentru chiar un pahar de apa dat in Numele Lui Isus. De ce sa nu facem investitii?
Se poate trai fara speranta? Fara sa ne gindim la calatoria pe care o s-o avem? Putem. Dar cu mult mai frumoasa este viata cind nu esti limitat la "acum" si "aici" ci poti sa gindesti dincolo de aceste granite. Eu una...am de gind sa cer Lui Dumnezeu sa-mi dea un nor ca mijloc de transport. De cite ori sint obosita si as avrea sa evadez ...si vad cite un nor alb, pufos, plutind pe cer...ma si imaginez cu o carte la mina plutind pe deasupra...si cind soarele e prea puternic, trag de-un colt de nor si mi-l fac ca o umbrela...Cind o sa ajungem acolo...poate va invit la o cafea pe norul meu...
Ce zici cherie...accepti invitatia?
8 comments:
Draga Rodica, daca acolo ne vom intalni si ne vom recunoaste unii pe altii am sa accept invitatia, dar astea sunt vise... Am insa la ce sa visez si aici, pe pamant. Uite, sa vizam ca la vara ne intalnim la... Paris ! Imi fac vise ca la vara voi reusi sa fac o excursie la Paris. Nu stiu daca se va putea dar abia astept sa treaca ofertele de revelion sa vad daca imi pot permite o excursie la Paris...
Pot sa il rog pe Dumnezeu sa ma ajute la acest vis, pot sa-i promit ca etc. daca ma ajuta... Dar eu nu ii cer ... Eu stiu ca stie ce vreau si are grija sa mi se realizeze visul daca asta este ceea ce trebuie. Eu ii multumesc doar cand mi se indeplinesc dorintele.
Rodica,
o inteleg pe cherie,te inteleg si pe tine.
Dilema este grea si nu de azi si nu de ieri.
cand suntem tineri,bravam si suntem "naravasi",facem fronda si nu acceptam nimic prescris.
Dar ne maturizam,stim mai multe despre viata,avem mai multa experienta si lucrurrile se cristalizeaza si se aseaza.
Individualsi diferit de la om la om.
Aproape in unanimitate spunem "viata este scurta si trebuie s-a traim"
iar de aici ne despartim:
-unii prefera sa traiasca si sa ramana cu gandurile pe pamant.
-altii cu speranta ca ce se intampla pe pamant este doar suferinta trecatoare in vederea eliberarii si mantuirii.
Nimeni nu are argumenta care sa-i dea dreptate..fiecare pariaza in fond...pariaza pe ceva ce se va dovedi real sau nu.
Si pemtru ca nimeni nu poate povesti daca si cum este dincolo...disputa ramane deschisa.
Cu riscul de-a ma repeta...Credinta mea ma invata sa traiesc frumos. Cine vrea un curs de bunacrestere, poate sa citeasca cite un capitol din proberbele lui Solomon in fiecare zi a lunii. Sint 31 de capitole. Daca esti lenes, mindru, lacom, batjocoritor, usuratic sau obraznic cu parintii, neascultator, lipsit de intelepciune...ai sa gasesti leac pentru orice narav rau acolo. Christos a fost un exemplu de urmat. De dragoste si datuire. Biblia ma invata sa iubesc pe aproapele meu...sa ma port bine chiar cu dusmanul meu...sa-mi impart piinea cucei ce n-au, sa-i imprumut haina celui ce n-are, sa nu iau zalog sau mita...sa fiu parinte pentru orfan...Asta pentru viata de aici.
Spuneti-mi mie ce e rau in tot ce am scris pina aici? Singurul rau este ca din natura noastra nu putem sa ducem o viata atit de corecta cum am voi...sintem predispusi la pacat, la greseli.
Pe deasupra, am speranta unei lumi mai bune, unui loc de odihna, de lumina, de bucurie- lipsit de moarte si de boala sau orice alt motiv de lacrimat...Ai crede ca toata lumea va fi dispusa sa imbratiseze un asemenea crez. Si daca ar fi fals, nici atunci nu face rau nimanui. Nu le spunem noi deseori celor bolnavi pe moarte...lasa ca te faci bine si atunci asa si asa o sa facem. Speranta aceasta ii mai aduce muribundului un strop de bucurie. Dar daca ce spun eu est ereal? Dar daca?
Uite...Biblia nu vorbeste numai de viata viitoare. Vorbeste despre lucrurile trecute si despre cele prezente. Toate prorociile s-au implinit si unele se implinesc sub ochii nostrii. De ce n-am crede si celelalte lucruri ? O persoana acre a fost totdeauan corecta cu noi...va fi o persoana pe a carui cuvint contam. Iti spune la un moment dat sa te duci undeva sau sa faci ceva ca ...ca daca nu vei avea sa induri consecinte grele...nu mai stai la taifas- te grabesti sa executi ce iti cere- tu stii ca persoana aia nu te-a mintit niciodata. Asa este si cu Cuvintul Lui Dumnezeu- a fost real si corect pina aici...am toata increderea ca este corect si adevarat pe mai departe- si imi pun toate stockurile ca sa zic asa, in businessul asta al cerului. Nu am nimic de pierdut- dar nimic- Dar am mult , mult de cistigat.
Cu riscul de-a ma repeta...Credinta mea ma invata sa traiesc frumos. Cine vrea un curs de bunacrestere, poate sa citeasca cite un capitol din proberbele lui Solomon in fiecare zi a lunii. Sint 31 de capitole. Daca esti lenes, mindru, lacom, batjocoritor, usuratic sau obraznic cu parintii, neascultator, lipsit de intelepciune...ai sa gasesti leac pentru orice narav rau acolo. Christos a fost un exemplu de urmat. De dragoste si datuire. Biblia ma invata sa iubesc pe aproapele meu...sa ma port bine chiar cu dusmanul meu...sa-mi impart piinea cucei ce n-au, sa-i imprumut haina celui ce n-are, sa nu iau zalog sau mita...sa fiu parinte pentru orfan...Asta pentru viata de aici.
Spuneti-mi mie ce e rau in tot ce am scris pina aici? Singurul rau este ca din natura noastra nu putem sa ducem o viata atit de corecta cum am voi...sintem predispusi la pacat, la greseli.
Pe deasupra, am speranta unei lumi mai bune, unui loc de odihna, de lumina, de bucurie- lipsit de moarte si de boala sau orice alt motiv de lacrimat...Ai crede ca toata lumea va fi dispusa sa imbratiseze un asemenea crez. Si daca ar fi fals, nici atunci nu face rau nimanui. Nu le spunem noi deseori celor bolnavi pe moarte...lasa ca te faci bine si atunci asa si asa o sa facem. Speranta aceasta ii mai aduce muribundului un strop de bucurie. Dar daca ce spun eu est ereal? Dar daca?
Uite...Biblia nu vorbeste numai de viata viitoare. Vorbeste despre lucrurile trecute si despre cele prezente. Toate prorociile s-au implinit si unele se implinesc sub ochii nostrii. De ce n-am crede si celelalte lucruri ? O persoana acre a fost totdeauan corecta cu noi...va fi o persoana pe a carui cuvint contam. Iti spune la un moment dat sa te duci undeva sau sa faci ceva ca ...ca daca nu vei avea sa induri consecinte grele...nu mai stai la taifas- te grabesti sa executi ce iti cere- tu stii ca persoana aia nu te-a mintit niciodata. Asa este si cu Cuvintul Lui Dumnezeu- a fost real si corect pina aici...am toata increderea ca este corect si adevarat pe mai departe- si imi pun toate stockurile ca sa zic asa, in businessul asta al cerului. Nu am nimic de pierdut- dar nimic- Dar am mult , mult de cistigat.
Rodica, deci asa cum zic si eu, traiesti cat poti de corect si cauti sa respecti tot ce spune Iisus. Asta zic si eu, sa avem grija de cum traim caci daca traim asa cum ne cere Dumnezeu nu trebuie sa ne ingrijoram de ce urmeaza dupa ce murim. Cum altfel putem sa ne ingrijim de viata de dincolo decat traind corect viata asta?
Eu de aceea zic ca nu ma gandesc la ziua de maine(dupa moarte), imi este de ajunj grija zilei de azi. Asa interpretez eu sfatul lui Iisus.
Cu o singura diferenta...sa pui calu inaintea trasurii nu trasura inaintea calului ca sa o impinga cu capul...
Faptele nu ne duc in rai...Cele mai bune fapte care le facem nu se ridica la standardul cerintelor de perfectiune a Lui Dumnezeu. Au fost oameni mult mai mari si mai grei inaintea noastra dar care prin straduintele lor n-au putut sa atinga nivelul de perfectiune a Lui Dumnezeu. De aia a trebuit sa vina Isus. Mintuirea e un dar de la El...iar faptele le facem pentruca sintem ai Lui.
Uite...trebuie sa existe o infiere...un act constient de acceptiune...cum este casatoria- un legamint. N-am nimic impotriva botezului copiilor mici- dar ala nu este un act constient. Este actul de dedicare a parintilor...dar noi sintem indivizi liberi si ni s-a dat sa alegem"cui vrem sa-i slujim". Dumnezeu nu forteaza pe nimeni. Isus s-a botezat la 30 de ani pentruca la evrei aia era virsta maturitatii. Botezul este simbolic...asa cum actul casatoriei este simbolic. Actul botezului nu mintuie. Christos mintuie- si ca dovada tilharul de pe cruce si-a cerut iertare, in ultimele lui clipe de viata; iar Domnul Isus i-a spus..."Astazi vei fi cu mine in rai". Trebuie sa existe in viata individului un moment in care sa accepte suprematia Lui Dumnezeu si mintuirea de pacate prin singele Fiului Sau...ca sa devina parte din casa , din dfamilia Tatalui. Gindeste-te la Fiul risipitor . A venit acasa, si-a cerut iertare, a fost imbratisat si primit de Tatal, chiar daca fratele lui mai mare a fost suparat...si...aici este important- si i s-a pus in deget un inel care ii restabilea pozitia lui de fiu al Tatalui.
Cind Domnul Isus va veni pe norii cerului ca judecator...(Dumnezeu I-a dat aceasta sarcina) El va ridica la cer pe cei ai Lui...pe cei care au acceptat sa fie copiii Lui Dumnezeu. Nu neaparat or fi cei mai buni, cei mai talentati, cei care au facut darniciile cele mai multe...poate ca dupa standardele noastre ar fii altii cu merite mai mari- dar aceea au lucrat in dreptul lor...ca sa-si faca ei singuri un renume de oameni buni. Astialalti, aui acceptat suveranitatea Tatalui...chiar daca au mai avut scapari...ei sint copiii legitimi- au fost infiati de Tatal.
Biblia spune ca cei care s-au rusinat pe pamint de El...si El se va rusina de ei. Exista motive pentru care oamenii nu vor sa accepte Biblia...obiceiuri, traditii, scuze ca asa am invatat de la parinti...comoditate, etc.
Eu nu iti pot da reteta potrivita pentru tine ...pentruca ea este personala. Christos vrea sa se intilneasca personal cu fiecare individ- vrea sa aiba o relatie personala. Cind ai discutia asta serioasa cu El...o sa fi surprinsa ca raspunsurile vor veni- speciale pentru tine...Dar asta inseamna neaparat conversatie...rugaciune, citirea Cuvintului...etc.
Unii oameni fac pelerinaje si se duc departe ca sa multumeasca un idol fara viata...noi nu trebuie decit sa ne plecam pe genunchi in camaruta nopastra si sa ii cerem Lui Dumnezeu sa vina in viata noastra...
Dumnezeu este in viata noastra fie ca vrem fie ca nu vrem iar botezul simbolic, dupa parerea mea, inlocuieste circumciziunea de la evrei, este un legamant, garantia luata de nasi si parinti ca te vor creste in spiritul legii.(daca nu reusesc e pacatul lor)
Cel botezat este crestin asa cum evreul este evreu. Poate ajunge un necredincios, poate trece la alta religie, dar asta nu schimba ceea ce este, un crestin care s-a lepadat de credinta...
cherie...absolut corect ce-ai spus...pina la punctul ala.
La maturitate insa trebuie sa existe un act - un legamint (asa cum este casatoria) care sa simbolizeze faptul ca tu insuti accepti ceea ce parintii, nasii...bunicii, au vrut sa iti dea. Credinta este un lucru personal...nimeni nu ti-o poate da. Te poate creste in credinta resp[ectiva- dar tu trebuie sa o alegi cind ajungi la cunostiinta Adevarului. Domnul Isus S-a dus la Ioan Botezatorul si acesta l-a botezat. Cind Ioan a zis..."eu nu sint vrednic sa-ti leg incaltamintele si Tu vii la mine"...Domnul Isus a zis..."Lasa-Ma ca asa trebuie sa se intimple".
Si la punctul asta stiu ca multi au parerile lor...Eu spun doar ce scrie in Biblie...
Post a Comment