De Ken Blanchard
Tradus Rodica Botan
“Omul care nu mai are probleme este afara din joc”
Elbert Hubbard
In seara de Craciun a anului 1993, Norman Vincent Peale, autor “of the all time bestseller”, “Puterea gindirii pozitive” a murit la virsta de 95 de ani. A murit acasa, inconjurat de dragoste si pace si ingrijit cu multa atentie. Norman Vincent Peale a meritat acest tratament bun. Stradania lui de a face oamenii sa gindeasca pozitiv a adus pace si o confidenta reinoita la multe generatii de oameni care au realizat din predicile, lecturile, emisiunile de radio si carti, ca toti sintem responsabili de conditia in care ne aflam. Cum el explica…Dumnezeu n-a creat gunoi; el ne-a amintit ca avem o alegere intre doua lucruri sa facem in fiecare dimineata cind ne trezim: sa alegem sa ne simtim bine sau sa alegem sa ne simtim prost. Si parca inca il aud pe Norman strigind cit il tineau plaminii…”De ce ai alege sa te simti rau?”
L-am intilnit pe Norman prima data in 1986; Larry Hughes care era presedontele companiei mele de publicatii, William Morrow &Co., mi-a sugerat sa ma gindesc sa scriu o carte impreuna cu el despre etica. Si am hotarit sa o facem; asa ca urmatorii doi ani, am lucrat cu Norman la cartea ”Puterea conducerii etice”…si pot spune ca aceasta perioada a fost una dintre cele mai placute perioade din viata mea.
Chiar dupa prima intilnire, Norman a avut un impact nemaipomenit in viata mea. Totdeauna a crezut ca gindirea pozitiva duce la rezultate pozitive, pentruca o gindire pozitiva te scuteste de teama de probleme. De fapt in loc sa se gindeasca la probleme ca ceva negativ sau care trebuie sa fie inlaturat cit se poate de repede, Norman credea ca problemele sint un semn ca exista viata. Ca sa ilustreze acest punct de vedere iata una dintre povestile lui favorite, una pe care o folosesc adesea in prezentarile mele.
Intr-o zi, ma plimbam si iata ca-l zaresc pe prietenul meu George. Din felul cum arata era evident ca prietenul meu nu era coplesit de o stare de exuberanta si nu era prea fericit ca era in viata…ca sa nu spun ca arata ca si cind si-ar fi tirit maxilarul pe jos de trist ce arata.
In mod natural…l-am intrebat …”Ce faci George”? Pe cind fraza respectiva nu se dorea sa fie mai mult decit o fraza de rutina, George mi-a luat intrebarea in serios si in urmatoarele 15 minute m-a luminat cu explicatii despre cit de bine se simte. Si cu cit vorbea mai mult…cu atita ma simteam si eu mai rau…
In sfirsit mi-am adunat curajul sa-i spun “Mai George, imi pare rau sa te vad in starea asta depresiva. Cum de te-ai lasat impins atit de jos? Dar cu asta…parca l-as fi atacat…asa ca se simtii dator sa atace si el…
“Asta-i problema mea!!!” Imi zise el. “Probleme…si iar probleme!!! M-am saturat de probleme. Daca ma scapi de problemele ce le am, eu am sa donez 5,000 de dolari la fundatia ta favorita de caritate.”
Cum sint gata totdeauna de asa oferte … nu era sa las una ca asta sa-mi scape sub nici o forma. Asa ca am meditat mult la propunerea lui si mi-a venit in minte o idee pe care am considerat-o excelenta.
Si i-am zis…”Ieri am fost intr-un loc unde locuiesc mii de oameni. Si din cite am vazut eu…nici unul n-are nici o problema. Ti-ar place sa te duc acolo?”
-“Cind plecam? Din cite spui pare a fi exact locul pe care-l cautam”… mi-a raspuns George cu convingere…
-“Daca asa zici…prietene…sint gata sa te duc miine la Woodland Cemetery…pentruca singurii oameni care nu au probleme pe pamintul asta sint…cei care au murit!!!”
Imi place povestea asta. Chiar ca pune viata in adevarata perspectiva. L-am auzit pe Norman spunind de multe ori…”Daca n-ai nici o problema…te asigur ca esti pe dunga gropii…esti pe drumul catre cimitir si habar nu ai…”
Asa ca daca la ora asta crezi ca esti un om fara probleme…iti sugerez sa te grabesti sa te urci in masina si sate duci acasa cit poti de repede…du-te in camaruta ta si inchide usa. Apoi ingenuncheaza si roaga-te asa…”Doamne …ai uitat de mine? Nu mai ai incredere in mine? Astept sa ai din nou confidenta in capacitatea mea si sa-mi dai ceva…probleme!!!”
No comments:
Post a Comment