PRONUME SI ADVERBE...

Robert Strand
tradus Rodica Botan
Cu ceva ani in urma, o profesoara de scoala publica a fost angajata cu un scop special- si anume sa viziteze copiii dintr-un spital intr-un mare oras. Ce avea de facut era sa pregateasca copiii si sa-i ajute ca sa tina pas cu colegii lor de scoala si sa nu ramina cu invatatura in urma pentru cind s-ar intoarce inapoi la scoala.
Intr-o zi, profesoara fu chemata intr-o vizita de rutina pentru un copil anume. A scris numele copilului, salonul si i s-a spus de profesoara de la scoala unde mergea copilul ca ei au ajuns cu lectiile la pronume si adverbe si ca ea ii este recunoscatoare daca il ajuta sa nu ramina in urma ...
Numai dupa ce a ajuns la spital si apoi in dreptul salonului acestui baietel cind profesoara a realizat ca era internat la sectia de arsi. Nimeni nu a pregatit-o din vreme pentru ceea ce avea sa descopere de cealalta parte a usii salonului. Inainte de a i se da voie sa intre i s-a dat un halat steril ca sa-l imbrace, si ceva sa-si acopere capul din cauza ca orice microb putea sa produca infectii grave acestui copil. I s-a spus sa nu atinga copilul sau chiar patul unde era intins. Putea sa se apropie dar sa vorbeasca printr-o masca care ii acoperea fata.
Cind in sfirsit a completat tot ritualul de spalat si imbracat in imbracamintea de spital ce i se daduse, a respirat adinc si si-a luat inima in dinti si a intrat in salon. Baietelul, care era ars intr-un mod oribil era in mari dureri. Profesoara s-a simtit tare stinghera si nu prea stia ce sa spuna, dar fiindca mersese atit de departe, nu mai avea sanse sa dea inapoi. In sfirsit...bilbiindu-se, incepu lectia...
-Eu sint profesoara si am fost trimisa special la spital de profesoara ta de la scoala ca sa te ajut sa inveti pronumele si adverbele. Terminindu-si lectia, se gindi ca poate lectia prezentata acolo a fost cea mai slaba lectie din cite a predat vreodata.
Dar...spre surprinderea ei, in dimineata urmatoare cind s-a reintors la spital, asistentele de la sectia de arsi au intrebat-o...
-Ce i-ai facut acestui baietel? Inainte de a putea sa inceapa sa-si ceara scuze, o asistenta a intrerupt-o entuziasmata...
-Nu realizezi! Eram asa de ingrijorate de el, dar de cind l-ai vizitat ieri, intreaga lui atitudine s-a schimbat. A devenit un luptator...si raspunde bine la tratament...e ca si cum in sfirsit s-a decis sa traiasca.
Baietelul a explicat mai tirziu, ca el nu mai credea ca o sa traiasca...pina n-a venit profesoara. Totul s-a schimbat in acea clipa, a spus baietelul cel ars, cu ochii plini de lacrimi...
-M-am gindit atunci ca n-ar trimite o profesoara sa ma invete adverbele si pronumele daca as fi pe moarte...nu-i asa?

"Speranta este parintele credintei!"
Cyrus Augustus Bartol
...Evrei 6:18-19..." sa gasim o puternica imbarbatare noi, a caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa inainte, pe care o avem ca o ancora a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinlauntrul Templului."

TRAIM ZILE...GRELE...

http://islamul-azi-abbu.blogspot.com/2011/01/unde-sunt-femeile.html
Daca cititi articolul lui abbu din linkul de mai sus , si daca aveti doar putin "common sense" cum zic americanii- ceva discernamint, o sa intelegeti ca ea nu este departe de adevar. Pe posturile noastre de Newsuri...cam asta vorbesc toti crainicii...Criza din Egipt nu este criza lor...ci pe masura ce se ingroasa gluma, ea devine criza noastra a tuturor, a lumii intregi.
Dar...in prima linie de bataie sint femeile musulmane din Egipt care nu vor mai avea nici un drept cind "The brotherhood" o sa vina la putere...
Pare nebunie curata sa credem ca ceva se poate face- dar asta este doar din punctul de vedere al lumii. Cei care cred in Dumnezeul adevarat stiu ca El inca conduce lumea in care traim cu toate ca noi oamenii am reusit sa o aducem in asa un hal de nehal...Si stim si ca nimic nu se intimpla fara voia Lui si fara sa fie parte din planul Lui...
Sa ne rugam pentru oamenii de acolo, pentru situatia atit de fluida...pentru o solutie. Sa nu uitam ca odata in Egipt au fost mai multe biserici crestine decit in restul lumii. Napoleon a adus una aproape intreaga daca nu ma insel si se gaseste la Louvre...asa imi amintesc ca am citit cu ceva ani in urma...Si nu numai pentru credinciosi- sa ne rugam pentru binele tuturor locuitorilor Egiptului, pentru intelepciune si pentru pace...
.......................
Apoi ma gindesc la cei care nu cred ca exista Dumnezeu, nu cred in Biblie, nu cred in viata vesnica. Prorociile Bibliei sint adevarate carti de istorie. Biblia contine trecutul, prezentul si viitorul omenirii. Noi asteptam ca aceste evenimente sa se intimple...evenimentele premergatoare sfirsitului. Nimic nu ne mira...Nu stim exact ziua, ca acest amanunt nu ne-a fost dat, dar stim imprejurarile. Sint multi care admit sa fie Toma necredinciosul...ii rog sa cerceteze Scriptura...nu cumva sa ajunga sa creada in Dumnezeu cind va fi prea tirziu...
Biblia spune..."Cautati si veti gasi...bateti si vi se va deschide". Daca vreti o Biblie, lasati un mesaj si am sa gasesc o posibilitate sa va fac rost de o Biblie- dar nu aminati ...Nu va cer sa ma credeti pe mine sau pe altcineva. Nu va chem la religia mea...ci la o relatie cu Christos care va vrea salvati. Va implor sa cititi Biblia si sa cautati sa il cunoasteti pe Dumnezeu si pe Fiul Sau, Isus Christos si sa va asigurati mintuirea ; ca zilele ce le traim sint grele si nu se stie ziua si nici ceasul cind va suna trimbita...
As vrea ca toti citi cititi aceste rinduri sa primiti indemnul sa cercetati pentru voi Cuvintul Sfint al Bibliei...si fie ca Dumnezeu sa va dea intelepciune in ce veti face ...

ESTE NEVOIE DE MULTA RUGACIUNE SI DE CITEVA UNELTE DE LUCRU...

Din nou despre Alibaba!!!

In timp ce scriu ascult la FoxNews si ce vad la televizor este infiorator. Tocmai acuma arata secvente din Egipt! Nu-i de mirare situatia de acolo cind 33% din populatie este fara servici. Si Egipt nu este singura tara...se pare ca inca citeva tari musulmane sint in aceeasi situatie. 

Si cum cu un ochi ma uit la  TV cu celalalt citesc articolul lui Sali Sabri...si ce vad este intelepciunea si dragostea Lui Dumnezeu la lucru. Oare de ce nu a gindit presedintele Egiptului ca acest om simplu al Lui Dumnezeu din Alibaba? Daca facea asa n-ar fi trebuit sa isi trimita azi dimineata familia si ce are in Anglia stiind ca situatia este dincolo de critica.

Va las sa cititi articolul lui Sali mai jos. Sa vedeti cum gindeste un om care iubeste oamenii cu dragostea Lui Dumnezeu. Dar sa nu cititi asa cum ati citi ziarul...ci ca niste oameni care ati vrea sa faceti si voi ceva pentru cei din Alibaba. Putinul pe care il putem face noi fiecare poate fi exact putinul necesar ca sa le dea acestor oameni o speranta. Cititi...numai ce zice Sali...

"Fiecare dintre noi are anumite aptitudini pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să putem sluji altora. Eu cred că nu există oameni fără vreun dar din partea Lui Dumnezeu. Discutând cu unii bărbați din Ali-Baba, am văzut că unii dintre ei sunt deprimați. Îmi spun că ei nu știu să facă nimic, că nu au nici o meserie. Încerc să-i încurajez și să le spun că Dumnezeu a pus daruri extraordinare în ei, acestea doar trebuie descoperite. Cu unii dintre bărbați am petrecut mult timp. Am început să-i cunosc. În timpul construcției din Ali-Baba, pe unii i-am văzut că se pricep foarte bine la tencuială, alții la pus acoperiș, alții la pus polistiren, alții la pus faianță. Sunt câțiva bărbați care se pricep foarte bine la tunsoare. M-am gândit că nu ar fi rău să deschidem aici o frizerie, un loc de reparat mașini, o spălătorie auto. Sau poate o firmă de construcții și finisaje. Sunt doar gândurile mele, dar Dumnezeu poate mai mult decât credem.

Mă gîndeam cum pot să-i ajut să meargă la niște cursuri de calificare. Am aflat că în Medgidia se organizează cursuri de calificare în diferite domenii. Azi am mers și i-am înscris pe unii dintre ei la aceste cursuri.

Cred că Dumnezeu le-a dat capacități extraordinare acestor oameni. Cred că ei pot aduce bucurie multor oameni prin munca lor şi pot fi respectaţi pentru ceea ce sunt și fac. În Biblie ni se spune: “Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi”

Hiadeți să ne rugăm pentru acești oameni. Rostiți o rugăciune pentru ei ca Domnul să-i ajute la învățarea meseriilor ca apoi să-și cîștige pîinea pentru familiile lor. Pierdem prea mult timp în nimicuri, nu ar strica câteva minute de rugăciune pentru niște bărbați săraci din Ali-Baba!"

Acuma, ca si in alte dati, apelez la cei ce au si pot - dar mai ales la cei ce vor...Daca poti sa cumperi o masina de tuns, un set de prosoape, o bidinea, un ciocan, o mistrie...un sort, o salopeta, o pereche de bocanci...sau daca poti doar sa te rogi...ai oportunitatea sa faci ceva pentru Dumnezeu si sa ii iubesti pe acesti oameni suficient ca sa le dai o mina de ajutor. Domnul sa va incalzeasca inimile. Iata linkul lui Sali...si daca aveti ceva de dat, de spus, de ajutat, lasati un comment pe blogul lui. Domnul sa lucreze la inima voastra si sa binecuvinteze barbatii din Alibaba sa devina prosperi atit spiritual cit si material- suficient sa-si poata hranii familiile...http://musulmanii.wordpress.com/2011/01/28/motiv-de-rugaciune-2

FACETI LINISTE! Sssssssssssssssss...............

http://www.youtube.com/watch?v=az94E3RPB8w&feature=player_embedded#

O STRAJERITA MEXICANA SI ...CIT POT FI DE IPOCRITA...

Deunazi, pe unul din blogurile pe care comentez din cind in cind, am lasat urmatorul comentariu…http://lascaupetru.wordpress.com/2011/01/26/pericolele-trecutului/

-De evrei se zice ca au iesit din Egipt dar Egiptul n-a iesit din ei de aia a trebuit sa umble aiurea prin pustie 40 de ani pina a murit generatia aia…Poate si noi sintem o generatie care am scapat din comunism, dar n-am scapat de comunism inca.

Un alt comentator m-a alertat despre o situatie…Fratele Pete spune…

-Rodica de felul cum scrii pe blogul lui Rasvan ai perfecta dreptate ca nu ai scapat de comunism .Nu stiu cum se face ca aici scrieti asa de frumos, dar cind treceti la Rasvan pe blog parca sinteti alte persoane asta suna a ipocrizie, nu crezi?

(Ca de obicei, politia blogosferita la post)…zice Alin Cristea…

-Și românii cam leneși din România muncesc de 3 ori mai bine în străinătate, unde e alt context. Românii se adaptează. Așa și în blogosferă. E Mahala, se mahalagesc. E olecuță de ordine, vorbesc și ei olecuță mai civilizat.

Raspund eu putin sifonata…
-Nu peste tot se discuta despre acelasi lucru…sau din acelasi unghi…Dumneata ai aceeasi parere despre toate lucrurile? Am scris si aici cu ce nu sint de acord chiar foarte detailat…dar n-am venit sa jignesc pe nimeni. Sint articole la care scriu si am cite o parere si sint articole care doar le citesc. Nu cred sa ma fi contrazis in nimic. Am scris si aici despre circul pastorului Cris… mi-am dat cu parerea despre fr Iosif Ton etc. Dar daca deranjez… pot sa repar situatia. Multumesc.

-Inca un amanunt…imi dau intotdeauna numele cind las comentarii tocmai ca sa fiu sigura ca ma controlez si nu spun prostii. As fi curioasa sa stiu ce comentariu pe care l-am scris v-a stricat dispozitia. As putea insa sa scriu si comentarii mai dure pe blogul lui Alin Cristea. Din pacate acolo numai el isi poate da cu parerea desi “Romania Evanghelica” suna ca un blog ce ne reprezinta pe toti evanghelicii la general…

Fratele Pete mi-a explicat ceva mai tirziu…

-Rodica nu am nimic cu nimeni, dar la ce m-am referit e cu totul altceva, cind Rasvan a scris acel articol cu danole batjocorind vorbirea in limbi v-ati amuzat, ceea ce pe mine m-a durut, daca ai alte vederi despre aceasta lucrare e dreptul tau dar sa te amuzi cind cineva batjocoreste este cu totul altceva si nu numai tu - toti care au comentat pe acel subiect au fost de aceeasi parere cu tine GBY

Am raspuns in seara asta urmatoarele…

-Intr-adevar…experientele mele in privinta vorbitului in limbi… au fost dintre cele de care vorbesti frate Pete. Posibil ca si unii dintre dumneavoastra sa fi ris daca ati fi auzit ce am auzit eu de citeva ori cind am avut aceste ocazii. Nu neg existenta vorbirii in limbi, desi nu-i inteleg menirea in timpurile noastre. Nu stiu, sau nu pot face deosebire. Nu am acest dar si ma bucur ca Domnul mi-a incredintat ceva ce mi se potriveste. Imi pare rau ca v-am jignit prin faptul ca am gasit ceva amuzant…


Dar … cum Dumnezeu are simtul umorului, saptamina trecuta o fata mexicana m-a rugat sa-i ofer gazduire. Locuia la o vecina si neavind de lucru nu a mai avut bani de chirie etc. I-am oferit gazduire – si ea mai face treaba pe linga casa. Toate bune si la locul lor. Ea s-a pocait acum 5 ani si merge la o biserica spaniola carismatica penticostala. Am avut discutii frumoase cu ea, cum Domnul a scapat-o de o viata traita in pacat. Orfana de mama de la nastere si de tata de la 11 ani…viata grea. Toate discutiile noastre au fost frumoase pina am ajuns la Joel Olsen si Benny Hinn… evanghelia prosperitatii nu este exact bucata mea de prajitura. Ea mi-a spus ce crede, eu i-am spus ce cred, fiecare foarte stapina pe pozitia ei. Bineinteles eu fiind in casa mea n-am avut emotiile ei…pe mine m-a chiar amuzat experienta asta prin care ma trece Dumnezeu.


Celene, ca asta ii este numele, mi-a zis a doua zi… stii… m-am rugat si L-am intrebat pe Domnul de ce m-a adus in casa ta. Am zimbit…pentruca si eu aveam aceeasi intrebare. I-am spus sa nu se ingrijoreze- avem mai multe lucruri in comun decit lucruri in contradictie.
A doua zi mi-a povestit ca a dormit tare bine noaptea… mai bine decit dormise de unde venise…si fara vise si fara griji…
O fi asta vreun raspuns? Ce nu poate acoperi dragostea? Nu dragostea noastra bineinteles – ci dragostea lui Christos!!!


Asa ca frate Pete… suparat pe mine sau nu…uite ca traiesc in casa cu o strajerita mexicana. Si pina o gasi de lucru si o avea unde merge…avem vreme sa decidem …in ce limba vorbim una cu alta…

Inainte de a pleca la Biserica i-am facut o poza…Asta este strajerita mea de origine mexicana…Deocamdata avem pace si bucurie…si vorbim amindoua englezeste, ca sa ne putem intelege bine…

DE-ALE ...BATRINETII!!!

De Joe Stowell
tradus Rodica Botan...

Stim precis ca imbatrinim cind ne auzim spunind ceva de genul…"Iti vine sa crezi ce tineri sint fotbalistii aia?". Si cu siguranta dam semne sigure de imbatrinire cind nu mai intrebam …"ce mai faci?" ci…"Hey…arati grozav"…ca si cum acest lucru te ia prin surprindere…

Imbatrinirea este inevitabila. Din nefericire societatea ne invata sa ne fie teama sa ne aratam adevarata virsta si sa ne deghizam cit mai mult, sa ascundem realitatea pe cit posibil. Dar imbatrinirea poate fi un lucru minunat. Urmasii Lui Christos au de fapt avantajul ca pot sa se schimbe cu vremea in mai bine. Cum spune Pavel…"De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totus omul nostru din launtru se inoieste din zi in zi."- 2 Corinteni 4:16.

Asa cum sint semne fizice care arata ca imbatrinim, asa sint si semne care sa arate ca de fapt sintem mai buni. Decit sa devenim ursuzi, intoleranti si neiubitori, urmasii maturi ai Lui Christos cresc si se perfecteaza in a ierta, a iubi si a sluji. Imbatrinirea este o continuare a calatoriei in a deveni cit mai mult si cit mai aproape de Isus, ceea ce inseamna ca pe masura ce trece timpul inima noastra si atitudinea noastra va rezona in mod crescend cu caracterul si intelepciunea Salvatorului nostru.

Asa ca ... imbatrinind, putem imbratisa posibilitatea sa devenim din ce in ce mai mult ca Isus din punct de vedere spiritual…si prietenii nostrii vor vedea atunci schimbarea in bine.

ALLAH SAU DUMNEZEU ( 4 )

Din “Unveiling Islam”

De Ergun Mehmet Caner & Emir Fethi Caner
Tradus Rodica Botan

“Muhammad spune:” O persoana decedata este supusa torturii in iad nu pentru un lucru deosebit care sa il evite, ci pentruca s-a murdarit cu propria lui urina” (hadith 2.460)”

Musulmanul este instruit sa tina post, sa se roage , sa se inchine, sa dea bani saracilor si sa faca un drum de pelerinaj la Mecca. Dar…cu toate astea este evident ca toate aceste lucruri nu pot sa tina pe cineva afara din iad daca s-au udat cu propria lor urina.

Credinciosii lui Allah trebuie sa se ingrijoreze de asemenea despre cei care vorbesc despre ei. In Hadith spune ca” decedatul este pedepsit daca neamurile lui il pling.” ( 2.375) Rudele deci trebuie sa aiba grija cum isi exprima durerea ca sa nu creeze motive  ca Allah sa-l pedepseasca pe cel mort. Chiar si mai mult decit atit, daca o persoana vorbeste de rau o alta persoana ”iadul ia la cunostiinta” pe cel care este vorbit (hadith 2.448)

Printre musulmani deci, iadul pare a fi mult mai aproape decit Paradisul. Musulmanilor li se aminteste mereu de pedepsele lui Allah si de drumul alunecos catre pedepsele eterne. Daca cineva face febra de exemplu, Muhammad credea ca “febra este de la caldura iadului” (hadith 7.619).

CREDINTA, BOTEZ, RELATIE PERSONALA CU MINTUITORUL...

http://rodicabotan.blogspot.com/2011/01/despre-botezul-copiilor-mici.html Pe acest link am pus o bucata dintr-un articol care vorbea despre botezul copiilor mici. Cherie mi-a raspuns  cu comentariul de mai jos…

“Am revenit cu o completare: Eu sunt ortodoxa si interpretez biblia asa cum o interpreteaza ortodocsii (mai am si adaugiri proprii dar nu la astea ma refer). Dar acum, dupa ce am fost crescuta in credinta ortodoxa, daca vreau sa trec la catolici sau la islam, sau la alta religie, ce ma opreste ? Botezul? Nu ! Educatia primita prin angajamentul parintilor. Nici asa nu sunt foarte credincioasa, dar fara educatie religioasa ar fi fost si mai rau.” Am primit mesajul ei cind eram la servici si n-am putut sa raspund imediat. Acum am sa incerc sa-I spun care este opinia mea vizavi de acest subiect.

………. Cherie imi este prietena si as da orice ca sa pot sa-i transmit gindurile cele mai corecte, sa-i pot explica cit pot mai bine tot ce am inteles eu din Biblie…de ce cred ce cred si cum cred. Dar in toata realitatea nu noi sintem cei care le putem da oamenilor din jur credinta. Datoria noastra este sa ii introducem pe oameni Fiului Lui Dumnezeu si adevarului aflat in Biblie. Ei au nevoie de o relatie personala cu Fiul Lui Dumnezeu, care in dorinta Lui sa ne cunoasca personal pe fiecare, s-a coborit din Slava si a luat forma umana si a trait printre noi ca sa ne poata intelege si ca sa ne poata judeca dupa dreptate. Si cu toate eforturile facute de Fiul Lui Dumnezeu ca sa se apropie de noi…noi vrem mai degraba o forma de religie…traditii, obiceiuri…orice dar nu o cunoastere personala a Celui pe care il chemam Salvatorul, Mintuitorul nostru.

Biblia spune ca in ziua judecatii multi oameni care au profesat credinta lor, au fost botezati ( si aici cred ca intra si cei botezati de copii mici si cei care au ales sa se boteze doar ca sa scape de gura cuiva sau sa intre in gratia cuiva), au practicat chiar o forma de religie…vor fi surprinsi cind li se va spune…”Plecati de la Mine caci nu va cunosc”. Daca nu am o relatie personala cu El, eu pot scrie aici pe blog lucruri minunate despre El…si oamenii pot sa il cunoasca pe Dumnezeu prin ceea ce scriu dar daca numai stiu despre El si nu il stiu pe El…forma mea de credinta nu ma ajuta la nimic.

Exemplu…ne place o persoana publica, un om de arta sa zicem…si citim si stim totul despre aceea persoana. Dar cind ne intilnim, entuziasmul nostru nu va fi si entuziasmul celeilalte persoane care nu ne cunoaste de fel. Ar trebui sa fim atit de flatati ca Dumnezeu insusi vrea sa ne cunoasca…Aceasta cunostiinta depinde de noi…El este omniprezent si ne sta la dispozitie oricind si oricit vrem noi…

Cherie…scuza de mai sus este ok pentru acuma…si e drept ca parintii au o datorie sa invete pe copii. Multi parinti insa nu stiu nici ei mult si nu-si fac timp sa cunoasca mai mult. Si cum am spus mai sus…sa stii despre Christos este un lucru si sa il cunosti ( ceea ce presupune ca si El te stie) este cu totul altceva. Cind vorbesc de aceasta cunoastere, botezul pare a fi un pas voit pe care-l facem, o declaratie publica prin care spunem celorlalti ca am intrat intr-o relatie noua…intr-un legamint personal cu El. Asa cum exista un act legal de casatorie, ca intreaga lume sa stie ca de atunci incolo apartii si iti apartine cineva …

Mentionez ca nu ma straduiesc sa bag religia mea pe gitul nimanui. Explic doar ce am inteles eu din Scriptura si invit pe cei care vor sa caute si sa se documenteze singuri sa citeasca si ei. N-as vrea sa vina acea zi…si ea va venii, cind ne vom infatisa pe rind in fata tronului Lui Dumnezeu …si unii dintre cei pe care i-am cunoscut in spatiul acesta virtual sa fie trimisi departe de fata Lui Dumnezeu pentruca nu au fost recunoscuti de El…Daca Dumnezeu ne-ar cere sa ne tirim in genunchi pina undeva sa ne jertfim sa facem lucruri imposibile…as intelege de ce atita lume amina sau renunta…dar ce vrea El de la noi este atit de simplu…si atit de usor daca renuntam la mindria personala, sau preconceptii. Din moment ce Biblia este Cuvintul Lui…ce poate fi mai simplu decit sa o citim cu dorinta sa intelegem ce vrea El sa ne spuna, si nicidecum ca sa gasim mijloace sa manipulam cuvintele ca sa ne scoatem in relief parerile noastre. Asta este ceea ce am inteles eu…si stiu ca daca voi citii mai mult am sa inteleg si mai mult…va provoc si pe voi…

ALLAH SAU DUMNEZEU ( 3 )

Din “Unveiling Islam”

De Ergun Mehmet Caner & Emir Fethi Caner

Tradus Rodica Botan

Fatalismul, inima nesigurantei islamice…

“We sent not a messenger except (to teach) in the language of his (own) people, in order to make (things) clear to them. So Allah leads astray those whom He pleases and guides whom He pleases and He is Exalted in in power , full of wisdom (sura 14:4)”

(Traducerea mea-Noi n-am trimis un mesager decit sa-i invete in limba poporului lor, ca sa le clarifice lucrurile, Asa ca Allah ii conduce spre pierzare pe aceia pe care vrea sa-i piarda si ii sfatuieste bine pe cei care ii doreste si El este inaltat in putere si plin de intelepciune)

     Allah este inaltat si se simte bine in timp ce trimite oamenii in iad; acesta este partea fatalistica a Islamului. Fatalismul este credinta ca situatiile sint planuite dinainte pentru totdeauna in asa fel ca fiintele umane sint fara putere si nu pot schimba nimic – ci isi urmeaza destinul. In cazul asta Allah o sa trimita in rai pe cine vrea si in iad pe cine-i face placere.

     Nu degeaba nu este siguranta in Islam. Cineva poate sa fie cel mai credincios dintre credinciosi si totusi poate sa fie trimis in iad.. In mod paradoxal, un altul poate sa fie din cei mai rai si totusi sa ajunga in Paradis. Si nu trebuie sa te uiti mai departe decit la fondatorul Islamului, la Muhammad, sa vezi lipsa de siguranta si starile de neliniste produse de acest fel de a vedea lucrurile.

Mesajerul cel nesigur…

Muhammad a spus…”Pe numele lui Allah, sint Apostolul lui Allah si cu toate astea nu stiu ce va face Allah cu mine (hadith 5.266)

Muhammad se intreba despre propria lui salvare, chiar daca se considera cel mai mare dintre profeti, apostolul lui Allah insusi…Asadar, cum sa aiba musulmanii orice fel de sens de siguranta cind acela care le aduce aceasta credinta ( sau cum spun musulmanii- care a restaurat adevarul pentru ei), este el insusi ingrijorat?

   Musulmanilor li se porunceste in Coran sa fie “supusi lui Allah si Trimisului (mesajerul) Sau (sura 3:32) si sa-i urmeze exemplul” . In final insa, cu cit cineva este mai devotat intelegerii Coranului si cu cit este mai exemplar in a-l urma, cu atit mai putina convingere are ca va ajunge in Paradis. Chiar mai mult inca, cu cit cineva este mai sensibil la caderile sale morale, cu atit devine mai nelinistit din punct de vedere spiritual.

CARE ESTE POZITIA POTRIVITA LA RUGACIUNE?

     Astazi am auzit o poezie...o poezie hazlie, cu un continut serios. Mai multe personaje, care mai de care mai atotstiutoare, isi dadeau cu parerea cum trebuie - mai bine zis in ce pozitie trebuie sa fii cind te rogi...Unul zicea ca trebuie sa tii fata spre cer si miinile ridicate, altul zicea ca trebuie sa te prosterni la pamint si sa atingi tarina cu fruntea. Altii spuneau ca ingenunchiat si cu palmele apropiate si cu ochii inchisi. Altii spuneau ca e ok daca stai cu miinile impreunate si cu capul plecat.
     O nana mai ciudata a zis ca rugaciunea ei cea mai buna a fost cind a cazut in fintina si era cu capu-n jos...
Daniel cred ca se ruga cu fata spre Ierusalim si cu geamurile deschise...dar s-a rugat sigur si in groapa cu lei. Cei trei tineri Sadrac , Mesac si Abednego s-au rugat in cuptorul cu foc...Iosif in temnita...Iona in burta balenei...Avraam se ruga afara in natura, admirind multimea stelelor, Domnul Isus se ruga in gradina...David se ruga in pestera...
   Tu unde te simti mai bine sa te rogi?
 

Akim Camara- violonist la 3 ani...

http://www.youtube.com/watch?v=JN2SQ4m7M04&feature=related
...apoi la 5...
http://www.youtube.com/watch?v=_OJvBrLro0c&feature=related

Simfonia a 5-a de Bethoven...cum n-ati mai ascultat-o niciodata...

http://www.youtube.com/watch?v=0REJ-lCGiKU&feature=player_embedded
...si altele...http://www.youtube.com/watch?v=YdzJAzF2Sak&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=X6sfJyD1Ljo&NR=1&feature=fvwp

ALLAH SAU DUMNEZEU ( 2 )

Din “Unveiling Islam”
De Ergun Mehmet Caner & Emir Fethi Caner
tradus Rodica Botan

“Dumnezeu te iubeste. Asta este ceea ce spune Crestinismul. Este de fapt cheia folosita in a cucerii oamenii la o credinta salvatoare in Isus Christos ca Salvator. Cu toate astea in Coran nu se spune nimic despre acest lucru. In timp ce Biblia invata ca Dumnezeu uraste pacatul, si este minios pe cei ce pacatuiesc (Proverbe 6:16-19, Jer.4:4, Rom 1-18; James 4:4) scriptura Islamica afirma ca Allah uraste pe pacatosi- (sura 2:190).

Biblia spune:

-“Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Ioan 3:16

-“Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cind eram noi inca pacatosi, Christos a murit pentru noi.” Romani 5:8

-“V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, cari credeti in Numele Fiului Lui Dumnezeu, aveti viata vesnica.”

Coranul spune:

-Cheltuieste ceea ce ai pentru cauza lui Allah si nu lasa miinile tale sa contribuie la distrugere- ci fa bine; pentruca Allah ii iubeste pe cei ce fac binele. –Sura 2:195

-Daca il. Iubesti pe Allah, urmeaza-ma Alah o sa te iubeasca si o sa-ti ierte pacatele; pentruca Allah este iertator…si plin de mila. (Sura 3:31)

-Urmeaza-l pe Allah si pe mesajerul lui: dar daca ei se vor impotrivi, Allah nu este cu cei care refuza credinta. Sura 3:32.

Cea mai mare diferenta intre cele doua credinte este calitatea personala a Lui Dumnezeu.

Allah a trimis profeti si mesajeri sa proroceasca  adevarul.  In Crestinism Dumnezeu-Tatal a trimis pe Fiul Sau ca sa fie adevarul, ca sa moara pentru pacat si sa impace lumea cu Dumnezeu. In Islam se spera ca salvarea sa fie cistigata prin faptele bune ale cuiva (sura 3:31). O persoana trebuie ca sa-l iubeasca pe Allah pentru ca Allah sa il iubeasca inapoi pe acel om. In Crestinism, Dumnezeu i-a iubit mai intii ca sa le asigure salvarea.

Nu exista siguranta pentru credinciosul musulman. Omul este lasat sa astepte pentru voia lui Allah sa se implineasca. Numai faptele bune pot da cuiva speranta cerului, dar nu exista nici o garantie . Incit Dumnezeu lipseste din ecuatie, intrebarea daca cineva este admis in cer ramine fara raspuns pina in Ziua Judecatii. Pentru Crestini, judecata s-a facut la cruce, lucru tagaduit de Muhammad si de Islam.

ALLAH SAU DUMNEZEU? ( 1 )

Din “Unveiling Islam”

De Ergun Mehmet Caner & Emir Fethi Caner

Tradus Rodica Botan

Trebuie inteles ca Crestinismul biblic ortodox asuma existenta adevarului. Adevarul implica existenta erorii- a neadevarului, si declaratii mutuale exclusive a adevarului nu pot fi amindoua corecte (mutually esclusive claims of truth cannot both be correct). Acelasi lucru se intimpla cu Islamul si Crestinismul. Ori Islamul este corect in presupunerea ca “Exista un singur Dumnezeu, Allah si Mahomed este profetul lui”, ori Crestinismul este corect cind Isus spune “Eu sint Calea, Adevarul si Viata.” Nimeni nu vine la Tatal decit prin Mine.- Ioan 14:6. Nu pot fi amindoua corecte.

………………………………….

Dupa ce a auzit despre salvarea prin Har data de Isus Christos, a devenit evident lui Ergun ca Islamul era gresit in faptul ca: nu se putea ca Isus sa fie doar un profet asa cum ne invata islamul. Isus a fost arestat si i s-au adus doua acuzatii: romanii l-au invinuit de invrajbirea maselor (rascoala) si conducatorii evreilor l-au invinuit de blasfemie, pentruca spunea ca este Dumnezeu. Islamul ca sa rezolve problema rascoalei ne invata ca Iuda si nu Isus a fost crucificat, si astfel a fost posibil ca Isus sa apara a treia zi. Si cu toate astea chiar acea putina informatie nu confrunta problema esentiala a dumnezeirii Lui Isus. Chiar si istoricii nebiblici au scris despre faptul ca Isus a marturisit ca El este Dumnezeu, un act de blasfemie care era o ofensa capitala.

Ca sa imprumut ceva din scrierile filosofului crestin C.S.Lewis( Mere Christianity -New York: Harper Collins, 2001, 52), daca Isus a marturisit ca El este Dumnezeu, El nu mai putea sa fie si profet. Putea sa fie nebun ca aceia ce misuna strazile spunind ca ei sint de natura divina. Dar daca El era nebun, nu mai putea sa fie profetul lui Allah. Putea sa fie doar un mincinos, ducind oamenii in eroare, dar, din nou, un impostor si un sarlatan nu puteau sa fie un profet a lui Allah. Ergun a mai fost confruntat deci su singura optiune ramasa: aceea ca Isus era ceea ce El spunea ca este:”Emanuel- Dumnezeu cu noi.”

DESPRE BOTEZUL COPIILOR MICI...

Textul de mai jos este luat de aici...

http://www.moldovacrestina.net/doctrina/de-ce-baptistii-nu-boteaza-copiii-mici/

Oare botezul copiilor nu a fost o practică din totdeauna a Bisericii?

Nu, nicidecum. Cu toate că ne relatează despre botezul multor persoane, nu există o singură menţiune în Biblie despre botezul copiilor mici care nu au crezut încă în Dumnezeu.

Unii din cei mai mari părinţi ai Bisericii s-au botezat fiind maturi. De exemplu, Sf. Ioan Hrisostom (Gură de Aur) s-a botezat la 25 de ani, Sf. Grigorie de Nazianz la 28, iar Sf. Vasile cel Mare la 26 de ani. Poate veţi spune că au provenit din familii de necreştini şi s-au întors târziu la creştinism. Nicidecum. Tatăl Sf. Vasile cel Mare, tot Vasile, a fost un foarte bun creştin şi fiind profesor de retorică a fost numit de oameni “profesor obştesc de virtute”. Mama lui Vasile cel Mare, Emilia, a fost fiică de mucenic creştin. Împreună au avut 10 copii din care 4 au întrat în numărul sfinţilor canonizaţi de Biserica Ortodoxă şi care sunt Marcina cea tânără, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa şi Sf. Petru al Sevastiei. Toţi copiii au primit o educaţie creştinească din copilărie, dar nu au fost botezaţi de mici ci au fost lăsaţi să creadă şi să aleagă ei singuri să se boteze.

Chiar mai mult, aşa cum Biserica Ortodoxă şi alte confesiuni au mers în extrema botezării copiilor, în secolul IV mulţi amânau botezul până în clipa morţii de frica să nu păcătuiască după botez crezând că botezul le garantează intrarea în Împărăţia Cerurilor. Pentru astfel de oameni a predicat Sf. Vasile cel Mare  omilia a XIII-a “Îndemnătoare la Sfântul Botez”. Dar, şi în această predică, el accentuează importanţa alegerii personale a fiecărui om să se boteze şi scrie:

"Fă ce a făcut eunucul! Acesta a găsit pe catehet şi n-a dispreţuit învăţătura; bogatul a poftit pe sărac să se urce n căruţă, cel falnic şi mândru, pe omul simplu şi nebăgat în seamă; a fost învăţat Evanghelia Împărăţiei, a primit în inimă credinţa, dar n-a amânat pecetea Duhului; iar când a întâlnit apa, a zis: “Iată apa!” – cuvânt izvorât dintr-o mare bucurie sufletească – , “Iată ce căutam! Ce mă împiedică să mă botez?”. Unde voinţa este gata, nu este nicio piedică. Dumnezeu, Cel ce ne cheamă, este iubitor de oameni, slujitorul Lui la îndemână, iar harul, din belşug. Bunăvoinţă să fie, şi nicio piedică nu va mai fi! (Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, Bucureşti 2009, pag. 235)"

DIN PREDICA DE AZI...

     Predicile de duminica ma pun totdeauna ...pe ginduri. Pastorul nostru are un stil de didact care isi face lectiile bine acasa si care stie sa ni le prezinte in asa fel incit ne capteaza atentia din primele clipe...apoi predica este sustinuta de Scriptura, ideile curg sigure, puternic sustinute de Cuvint ;si la terminarea predicii, aproape poti sa te duci si sa explici primului intilnit tot ce ai invatat...

     Iosif este caracterul de care s-a discutat in ultimele predici. Un caracter complex...puternic. Biblia scrie mai mult despre el decit despre tatal, bunicul sau strabunicul lui...Tinuta lui Iosif care trece prin atitea situatii nemeritate...este impecabila. Unde sintem noi care ne vaietam una-ntruna de orice lucru care nu se intimpla in viata noastra asa cum speram sau cum credem ca am fi meritat.

    Cum mie imi plac povestile, am retinut una pe care am sa v-o spun si voua...Un sclav adus din Africa, este vindut pe o plantatie. Intre negrii sclavi se intimpla adesea sa fie citiva care sa se bata, sa se certe, sa faca tot felul de lucruri nepotrivite...sa se razvrateasca, sa fie neascultatori...Dar era un sclav intre cei multi care avea totdeauna o tinuta frumoasa, care nu se amesteca in ciorovaielile celorlalti, nu se impotrivea, nu se plingea...era absolut deosebit- pina si in felul cum pasea. 

     Proprietarul plantatiei l-a urmarit o vreme si odata la chemat la o parte si i-a spus...

-Te-am privit de ceva timp si tu esti deosebit de ceilalti. Poti sa-mi spui care este cauza? Si stind intr-o postura dreapta si privindu-l in ochi, sclavul i-a raspuns...

-In Africa, de unde vin eu, tatal meu este rege. Iar eu sint printul mostenitor...

.............................

Daca din predica de astazi mi-as aminti doar atit, ca circumstantele nu trebuie sa imi schimbe natura...Iosif a fost vindut ca rob- dar faptul ca Dumnezeu a fost cu el, oriunde s-a dus, a facut marea diferenta din viata lui. Sintem mostenitorii cerului...impreuna cu Christos care s-a jertfit si a platit pretul pentru libertatea noastra. Sa ne comportam deci ca niste fii ai luminii...oriunde am fi...

Geneza 39:1-10

    

     

GOD BLESS AMERICA!

Ma pregatesc sa merg la biserica...e duminica si cafeluta a fost calda si aromata...caldura in casa si dupa cite stiu toti ai mei sanatosi. Am ce minca si imbraca si am o lista lunga de binecuvintari pentru care sa multumesc Domnului . si ii multumesc azi si pentru tara in care locuiesc...
http://www.youtube.com/watch?v=TnQDW-NMaRs

SCRISOARE DE LA TUSA MARTA

     Exista ceva sau cineva in viata voastra care sa va inspire? Eu am avut binecuvintarea sa am citiva...Tusa Marta este unul dintre acesti oameni. Desi trecuta de 70 de primaveri, desi obisnuita sa duca greutati...uneori pe durate lungi...stie sa aleaga bobitele de roua din viata ei si sa le dea valoare, sa le admire frumusetea si sa le guste cu placere esenta, ca sa-si potoleasca setea.

     Ne este sete in viata asta? Cei educati in domeniu spun ca de cele mai multe ori confundam setea cu foamea si multi dintre noi asa se ingrasa...din nepricepere. Sintem confuji...Asta-i chiar culmea - sa nu stim cind ne este sete?! N-ati observat ca uneori , preocupati cu cite ceva interesant , uitam ca ne este foame? Poate ca nu ne este...poate ca avem nevoie in viata de lucruri deosebite - numai ca tragedia este ca ele se intimpla in jurul nostru...noi sintem cei care nu ne cascam ochii sa le vedem. Exact asa cum Lazar statea la poarta bogatului care trecea pe linga el in fiecare zi. Si nu l-a observat - desi l-a vazut - ca doar nu era orb. Nimic de zis ca si-a adus aminte de el dupa ce a murit- semn ca ceva tot stia- dar nu fusese interesat sa afle mai mult...

   Eu cred ca de multe ori ne este sete de viata...si nu recunoastem simptomul. Sintem obisnuiti cu peisajul din jur si nu-i mai dam atentie. Trebuie oare sa lase Dumnezeu sa se intimple o explozie ca sa ne atentioneze? Viata este interesanta si deosebita daca facem efortul sa o observam putin...

     Ei...si asa cum va spuneam la inceput, matusa asta a mea care de fapt este verisoara cu tatal meu, a fost dintotdeauna o sursa de inspiratie. Ca virsta este apropiata cu mama mea, dar ca stil de gindire si in felul cum despica firul in patru...sintem pe-un gind de tare multe ori. Aproape 5 ani a stat linga sotul ei paralizat tinindu-l de mina...amintindu-i cine a fost, amintindu-i cine a dorit sa fie...amintindu-i incotro se duce...I-a citit, i-a explicat, i-a cintat, si a trait pentru el, renuntind sa traiasca pentru ea...

     In jurul ei, copii, gineri, nora, nepoti...au creat ...suportul vietii intregii lor familii- s-au extins , au dat mina unul cu altul si au impartit si bucurii si necazuri...si cele usoare si cele mai grele.

     Asta vara i-am vizitat- dupa 30 de ani ...si m-am simtit ca acasa...Iata mai jos stropul ala de roua de care vorbeam, pe care Tusa Marta il descrie atit de delicios...si uitati-va cum in citeva fraze putem sa ridem de prezent, sa ne amintim de trecut cu nostalgie ( matusa Susana e moarta de multa vreme, iar Bunu...numa' ce a plecat la Tatal de citeva saptamini), putem sa filosofam...si in toate sa gasim frumusetea vietii...traind si multumind Celui care a creat viata...Iata scrisoarea ...

   

      Draga Rodica

 La noi ninge de ceva vreme ,totul e alb, imaculat - doar cei ce merg la serviciu au facut carari. Am imbatrinit cu inca 5 ani in ultima vreme , asa ca stau cuminte in casa si mai incerc sa uit  ultimii ani cetind cind una cind alta .

      Ieri am vrut sa  deschid casuta postala a lui Danut si nu stiu pe ce butoane am apasat dar au ajuns la  voi niste e-mailuri goale. Cind au venit copii acasa si mi-au spus - am ramas ca matusa Susana. 

     Avea cam 14 ani matusa...si cobora o parte a muntelui prin padure sa ajunga acasa. Deodata aude un zgomut si se opreste sa vada ce este .O haita de lupi vreo 8-9 traversau padurea prin fata ei pe cararea bine stiuta. A cazut in fund - a cascat gura  si a strigat din toate puterile : "lupul maaaa"… da nu a iesit nici o silaba din gitul ei. A scapat teafara  si a multumit Domnului care a inchis gura lupilor. 

     Asa am ramas si eu ieri cu gura cascata ca v-am dat un gind in plus. Suntem bine si multumim Domnului care este bun si milostiv .Duminica  a fost o vreme frumoasa si am reusit sa merg la biserica . Am ramas impresionata.  Nu ori cine zice Doamne Doamne va intra in imparatia cerurilor…. deci atentie Marta .

     Ma uit pe geam si ninge si acum... pe vremea cind erau copii mici faceam cu Bunu pe terasa un mare om de zapada. Acum nu mai are cine  si nici pentru cine - Bunul s-a dus acasa si copii au crescut. 

     E totusi frumos. Cred ca te-am plictisit putin, dar asa sint batrinii... Te saruta  pe tine si toti ai tai...

Tusa  Marta  

...pe ginduri...

Blogul asta al meu seamana cu un jurnal...un pic din ceva, alt pic din altceva...o amintrire, o speranta, o poza doua...ba dau de necaz si se vede de la distanta, ba ma bucur de altceva si nu ma pot abtine pina nu va spun si voua...
Si cum e viata facuta si din bucurii si din necazuri, ba din ceva interesant, ba o oboseala sau o plictiseala de nedescris ...cam asa cum ma aflu eu astazi cu o gramada de lucruri marunte care imi alcatuiesc viata si pe care parca vi le-as spune, parca le-as pastra...sa nu va mai obosesc...dar pina la urma ...tot le aflati...
In primul rind o victorie. Deb a sfirsit prima saptamina ianpoi la lucru...si se simte bine. Uite  citeva poze facute wekendul trecut...Nu contenesc cu multumirile. Doamne...esti asa de bun...si-ti sint atit de recunoscatoare...

Si cum ziceam ...in fiecare dimineata multumesc Domnului pentru multele binecuvintari. Ma straduiesc sa-mi aduc aminte de unde m-a scos...ca uit tare repede si incep din nou cu lista mea lunga de cereri- ca am si alte probleme de rezolvat si stiu ca singura nu pot...si lista se lungeste pe zi ce trece. Oh...si unii dintre cei ce cititi aici pe blog sinteti pe lista...Nu stiu exact daca va pare bine sau nu, dar ...va anunt ca sinteti pe lista.
Cam atit am de comunicat astazi. Si Domnul sa va tina pe toti in paza Lui...Biblia spune ca ingerii Domnului tabarasc in jurul celor ce se incred in Dumnezeu si ii scapa din primejdie. Sa nu va imaginati ca ingerii sint niste copilasi blonzi, bucalati, blinzi si plini de zimbete, ca in cardurile de valentine...Ingerii sint niste fiinte puternice si fioroase...si de cite ori s-au prezentat in fata vreunei fiinte umane , au rostit fraza..."nu te teme" sau "nu va temeti"...pentruca aparitia lor produce spaima...
Asa ca , orice faceti astazi...nu uitati sa multuimiti pentru ce aveti, sa cereti ce va lipseste...si sa stiti ca nu sinteti singuri...Eu una ma duc la culcare...ca-s frinta de oboseala...

ASTA E ...MUZICA! ( 2 )

Urmare de aici...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/01/asta-este-muzica.html

Am scos hirtia primita de la juriu si am citit…”Scorul pentru Brahms!” si linga – anexat era scris – “Superior”, care era cel mai inalt scor. Toti am sarit in sus de bucurie, ne-am imbratisat, ne-am sarutat si am dat mina unul cu altul. Ce mareata zi, si ce succes minunat in ultimele clipe petrecute cu acesti copii. Acuma doar nunta si noul servici daca ar fi la fel de pline de succes…

O luna de la acest eveniment, intr-o seara de duminica, m-am ridicat de pe scaunul de la masa din bucatarie unde imi pregateam lectiile pentru saptamina ce urma. Eram fericita dar stoarsa de energie. Imi petrecusem intreaga zi dirijind corul si orchestra intr-un spectacol muzical. Si peste toate astea aveam sa imi planuiesc nunta, sa imi aranjez cu mutatul si sa-mi iau ramas bun de la atitia… Si cum ma pregateam sa ma urc in pat, am alunecat si am cazut la picioarele patului drept in cap. Cum am lovit podeaua, am auzit cum a pocnit ceva la git.

M-am trezit pe spate si cu picioarele in dulap, si cu capul proptit de marginea patului. Cum oare am ajuns aici? …m-am intrebat in timp ce ma pregateam sa ma sucesc si sa ma ridic.

Dar n-am putut. In loc sa ma ridic am mai auzit odata cum se rupe ceva si am simtit o durere cumplita. Am incercat sa ma rostogolesc in partea cealalta…alta Craccck…si durerea ce a urmat mi-a luat respiratia. Eram dincolo de lacrimi. Am stiut de-acum ca nu ma puteam ridica singura si ca am nevoie de ajutor.

Am strigat la prietena mea cu care locuiam, Dorothy a carei camera era la etaj. Dar in loc de strigat, abia am putut sa soptesc. Nu mai puteam nici sa vorbesc.

M-am gindit ca n-o sa ma gaseasca si o sa stau acolo pina dimineata. Am incercat sa nu intru in panica. Dar , in citeva minute s-a deschis usa si Dorothy pasi in camera mea si a aprins lumina…

-Renee, esti ok?

-Gitul ma omoara…i-am zis. Cheama ambulanta. Vazindu-ma in asa dureri, a chemat imediat dupa ajutor. Cind m-am trezit in spital, la “intensive care unit”, eram amortita, ametita si nesigura de ce s-a intimplat cu mine. Ochii adinci si intunecati ai doctorului ma priveau cu multa seriozitate. Nu a facut risipa de cuvinte…

-Renee…mi-a zis…ti-ai rupt gitul…si esti paralizata de la git in jos. Esti , quadriplegic…

-Sint ce?...am intrebat nesigura de ce anume insemnau cuvintele lui…

-N-ai sa mai poti sa mergi in picioare niciodata, sau sa stai in sus, sau sa-ti misti miinile, sau picioarele - pentru restul vietii tale….mi-a mai explicat el… Si regret sa-ti spun…dar n-ai sa mai poti nici sa cinti… Eram distrusa. Tot ce am facut a fost sa ma duc la culcare. Cum sa paralizezi dintr-atita? Nu puteam sa fiu paralizata. Cu siguranta aveam un vis urit…

Dar este greu sa nu te confrunti cu realitatea cind evidentele fizice sint…prezente…Am incercat sa ma gindesc ce inseamna noua mea situatie pentru viata mea de viitor…sau ce mai ramasese din viitor…Era clar ca toate planurile mele de viitor erau facute tandari ca si vertebrele mele de la git. Nu mai puteam sa fiu profesoara, nu mai puteam cinta si cu siguranta nu-mi mai puteam inchipui ca Don o sa se casatoreasca cu mine - in situatia in care eram paralizata - un quadriplegic…cind el m-a cerut in casatorie fusesem o femeie sanatoasa.

Viata mea era sfirsita. “Doamne”…am soptit…”asta nu este ceea ce am planuit eu cu viata mea…nu pot!!!...nu pot s-o duc asa…de ce nu mi-ai dat o carare mai usoara?”

Si apoi am auzit vocea aceea clara …”nu ai sa poti totdeauna sa alegi cntecele, dar daca iti pui increderea in mine, ai sa faci cu siguranta muzica minunata.” Dar aveam oare aceeasi incredere in Dumnezeu pe care o cerusem eu de la studentii mei?

“Primul “cintec” pe care mi l-a dat El  a fost incredibil de pretios. Don a insistat sa devina sotul meu. El m-a intarit in dorinta mea de a continua sa predau muzica. In loc sa ma impotrivesc am onorat sfaturile lui Don si incredintarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu si am privit cu bucurie viitorul alaturi de noii mei studenti. Am promis ca am sa si cint din nou.

Sint noua ani de-atunci, si Dumnezeu a fost bun cu mine. Am predat muzica din nou - dar nu la scoala ci la biserica, unde am fost capabila sa incheg trei coruri de tineret. Am recordat cintari pentru cei care au nevoie de curaj, putere, speranta, asa cum am avut si eu nevoie. Am dat concerte unde cint si imi spun povestea la detinuti, adolescenti, in biserici si grupuri de femei.

Nu…viata nu este exact asa cum o planuisem. Dar din cind in cind vad armoniile dulci si cascadele de arpegii create de Dumnezeu in jurul meu…si-mi zic…”Asta-i cu adevarat muzica!!!”

http://www.titanmag.com/spotlights/bondi.html

http://www.reneebondi.com/index.php?option=com_content&view=article&id=55&Itemid=65

CER

Doamne,Iti multumesc
cä sunt fäptura Måinii Tale!
Iti multumesc Doamne
cä ai turnat Cerul in mine
numindu-mä
"Fiica Cerului!"
Ajutä-mä Doamne
sä cern präpastia de Cer!
Dä-mi putere sä impart Cerul
celor ce-l cer
Si dragostea sä dau Cerul
celor ce nu-l cer
si pier...
                Monica G.-O.

PRIMUL ABECEDAR...

...urmariti clipul de mai jos pina la capat...n-o sa regretati...
http://www.viddler.com/explore/emyacob/videos/2/976.979/

UNDE S-A AJUNS...

“Curtea de  apel din Bruxelles s-a pronunţat cu privire la faptul că părinţii pot să dea în judecată medicii care n-au diagnosticat „dizabilităţi serioase” la copiii ne-născuţi, presupunînd că dacă părinţii ar fi ştiut ar fi omorît copilul prin avort.

Decizia, din 21 septembrie, spune, “cu siguranţă că greşeala în diagnosticare nu a cauzat dizabilitatea, care a existat înainte de eroare şi nu putea fi remediată.” Dar a spus curtea, “prejudiciu care trebuie compensat  nu  e dizabilitatea în sine, dar faptul că copilul a fost născut cu aceste dizabilităţi.”

http://pentrucaexist.blogspot.com/2011/01/creatura-vrea-sa-decida-in-locul.html

ASTA ESTE ...MUZICA!!! ( 1 )

Psalmul 28:7…”Domnul este taria mea si scutul meu; in El mi se increde inima, si sint ajutat. De aceea imi este plina de veselie inima. Si-L laud prin cintarile mele.”

De Renee Lancouague Bondi- tradus Rodica Botan

 Aveam asa planuri minunate facute pentru vitor…si toate pareau sa fie potrivite din toate punctele de vedere. De fapt in ziua aia de Martie 1988, parea ca nimic in viata mea nu putea sa mearga prost. Nici nu puteam sa-mi imaginez ca in mai putin de o luna de zile ziua aia de martie insorita va parea ca apartinind unei alte vieti si unei alte persoane.

“Copii mei” erau putin nervosi indreptindu-se spre autobuzul care avea sa-i duca la concursul ce avea loc la Orange County Performing Arts Center. Cit de mult am muncit pentru ziua aia. Era ora de aur a anului muzical si cu asta imi luam ramas bun cit eram inca in culmea gloriei.

Intr-un fel era un miracol faptul ca ajunsesem acolo. Muzica vocala fusese pentru multa vreme “viata mea”…dar de-alungul anilor am simtit chemarea sa fiu si profesoara de muzica. Cind m-au angajat la Liceul San Clemente, ca profesoara de muzica, parea sa fie o treaba destul de grea…si erau doar 18 elevi in clasa de cor. Dupa o munca dedicata si asidua si multa, multa perseverenta am reusit sa am in jur de 150 de elevi. Multi din copiii “populari” din scoala s-au inscris la cor si cu asta corul a devenit o activitate la moda, cautata. Si sala de muzica a devenit clasa preferata si locul unde se simteau copiii ca la ei acasa. Au recunoscut faptul ca imi erau dragi si au aratat semne de apreciere alegindu-ma chiar…profesoara anului.

Dar oricit de mult am iubit acesti copii, anul 1988 urma sa fie ultimul an la San Clemente. Eram logodita sa ma casatoresc in primavara si sa ma alatur viitorului meu sot care locuia in Denver. Facusem planuri deja ca voi continua sa invat alti copii in Colorado. Si intrarea asta in competitie era un tribut fostilor mei studenti . Stiam ca nu este un festival oarecare. Dr. Howard Swan cunoscut ca bunic al muzicii corale va fi responsabil de juriul care va alege cistigotorii - si era bine stiut ce exigent era.

Am fost condusi intr-o sala mare unde ne-am imbracat robele si ne-am pregatit vocal.

     “Brahms! E prea greu.”…asa s-au vaietat elevii mei cind le-am facut cunoacuta selectia mea prima data….”Si apoi e…german…Sa fim seriosi, Domnisoara Lacouague…scuza-ne!!!”. Le-am explicat insa ca desi nu le dau sansa totdeauna sa aleaga bucatile muzicale, daca au incredere in mine o sa ajunga sa cinte o muzica minunata.

L-am ales pe Brahms pentruca muzica lui este emotiva si pasionata si era placuta de cintat. Dar scopul nostru de a fi cotati bine de Dr. Swan nu putea fi atins fara participarea tuturora. Si relatia dintre studenti s-a inbunatatit din ce in ce mai mult. Dupa luni de practica eram acum pregatiti sa aratam ce stim.

     Mii de invitati au umplut rindurile de scaune din fata reflectoarelor puternice. In sala se facu o liniste mormintala si ultimele soapte se stinsera. Imbracati in robe negre, coristii mei tineri ma priveau de pe scena cu ochi plini de emotii…ii simteam cit sint de nervosi…Cu numai o zi inainte am decis sa schimbam tempo bucatii lui Brahms si sa o facem sa comunice cu mai multa pasiune…si nu am avut timp suficient sa o pregatim bine. Stind in fata lor am incercat sa le comunic din priviri increderea mea si sa-i fac sa ma urmeze cu atentie.

In umila mea opinie, performanta aceea a fost cea mai buna performanta a lor de pina atunci. Au facut totul la perfectiune- dar – nu ne-am permis sa ne bucuram pina n-am primit punctajul juriului. Copiii s-au indreptat catre autobuz in tim ce eu am asteptat in urma nervoasa rezultatele. Cind in sfirsit am ajuns si eu la autobuz, copii nu mai puteau de nerabdare…

-Ce spune Domnisoara Lacouague? Cum ne-am prezentat? Ce punctaj ne-au dat?

Cu stomacul tremurind de atitea emotii am deschis hirtia cu punctajul…

Va urma…http://rodicabotan.blogspot.com/2011/01/asta-e-muzica-2.html

http://www.titanmag.com/spotlights/bondi.html

http://www.reneebondi.com/index.php?option=com_content&view=article&id=55&Itemid=65

DIN MEMORIILE LUI TUSA MARTA...( 1 )

In urma cu citeva saptamini a trecut din viata sotul matusii mele din Aiud. Am asteptat sa treaca putin timp ca sa poata sa adune citeva cuvinte – un omagiu mult meritat aceluia care a fost sot, tata, frate , prieten si pastor in Biserica Baptista din Aiud. Iata mesajul ei…

...................................

Dragii mei, dupa cum i-am promis lui Rodica, am reusit sa scriu cite ceva despre pastorul Muresan Ioan

A venit in Aiud la 1 ianuarie 1951 pentru practica de iarna a seminaristilor din anul 2 la Seminarul Teologic Baptist;  a revenit si in vara lui 1951, iar la terminarea anului 3 in 1953 a fost repartizat ca pastor in raioanele Aiud si Ludus prin delegatia nr 67/1953 a Comunitatii Crestine Baptiste Cluj. In anul scolar 1955-1956 a fost admis la Seminar pentru a frecventa cursurile anului 4. De mentionat ca aceasta nu era permis decit dupa doi ani de practica.

Studentii erau din ce in ce mai putini. Teminasera anul 3 in jur de 22 dar ramasesera doar vreeo 10. De mentionat ca in timp ca daca un grup de seminaristi incepeau anul 1, pina nu ajungeau la anul 3 nu mai erau admisi altii, si numarul de locri era tot mai mic- toate astea ca sa reduca cit mai mult numarul seminaristilor. Asa se face ca erau tot mai putini pastori care trebuiau sa acopere teritorii din ce in ce mai mari.

Dar greutatile nu se opreu aici. Pastorilor li se cereau lunar tabele cu membrii bisericilor pe care le pastoreau, care ce minci patriotice faceau si cite contracte faceau cu statul. Toate aceste corvoade ca sa nu reduca si timpul de pregatire spirituala a pastorului . In anul 1956 la 17 iunie Ioan Muresan a fost ordinat de o comisie formata din fratele I.Dan, Presedinte al Comunitatii de Cluj, Traian Badau, secretar al Comunitatii de Ckuj si Cosman Gheorghe, pastor pensionar.

       Si acum ceva despre crestinul Ioan Muresan. Aacceptat c greu sa dea informatiile cerute tot mai des despre numarul de membrii ai bisericilor- si in final a rupt legatura cu Imputernicitul Cultului Raional. In 1958 a venit reglementarea serviciilor in biserici, pe care nu a respectat-o – precum si arondarea bisericilor( ceeace insemna inchiderea mai multor biserici). A venit si interzicerea botezurilor fara aprobarea Imputernicitului Cultelor. In cercul lui de misiune erau citiva diaconi batrini care au tinut botezuri de care a fost apoi acuzat el, dar nu a divulgat nici cine si nici cind s-au tinut acele botezuri. Intre anii 1956-57 cind fartele Wurmbrand a fost eliberat pentru o scurta perioada , a vizitat si biserica noastra de doua ori cu toate ca era interzisa primirea lui. Imi amintesc ca era in casa la noi cind a avut loc Revolutia din Ungaria; intrebat ce parere are de cele ce se petrec, el a raspuns…”un purec a muscat un elefant…nu va fi nimic”.

A inceput apoi colectivizarea agriculturii si pastorii au fost instruiti sa convinga credinciosii sa se inscrie la Colectiv. L a sedinta comunitatii, Muresan s-a sculat si le-a spus ca el a studiat la seminar sa-I invete pe oameni sa caute viata vesnica si nu fericirea pe care o da Colectiva. Cuvintele astea n-au sunat bine insa pentru cei de la conducere si cu actul 11.797/15 august 1961 I s-a retras lui Muresan Ioan recunoasterea ca Pastor.

Aveam pe atunci 3 copii iar eu nu eram in servici. Cind a cerut sa primeasca un serviciu de la Stat I s-a spus…”roaga-te la Dumnezeul tau sa-ti dea piine…” Si Tatal nostru a avut grija sa avem piine. Dupa alti trei ani cind era deja sofer iar eu de asemenea gasisem servici a fost din nou chemat la securitate si i-au oferit postul de pastor inapoi- cu conditia sa colaboreze cu ei. I-a refuzat din nou. Cel mai dureros este ca nu l-au inteles nici fratii si cu atit mai putin cei din CONDUCEREA Cultului de la Brasov. Muresan a ramas sa lucreze benevol in Biserica. A fost iubit si stimat de multi si a avut si dusmani suficienti – ne-am imaginat noi ca astia ar fi fost informatorii securitatii care il sabotau sau il vorbeau de rau…

In anul 1986 a avut la Aiud o intilnire cu toti colegii dein anul 4 de Seminar (1955-1956). Ramasesera doar opt:unul era in America – fratele Negru, si fratele Bucaciuc plecase la Domnul. Pe restul ii veti recunoaste in fotografia alaturata ( In rindul de sus:Bold Iosif, Muresan Ioan, Dinu Ioan, Bala Gavrila; iar rindul de jos: FloreaDionisie, Manzat Teodor, Ghergheli Dumitru si Petrescu N).

Dupa revolutie am ajuns sa deschidem a doua biserica cu 21 de membrii - majoritatea batrini – dar in scurt timp am ajuns la 50 plus de apartinatori. Un alt soc- Biserica de unde am plecat nu au fost de acord sa ne lase nouas cladirea veche de unde plecasem cu 7 ani in urma si care acum era goala. O Biserica din Anglia insa , a cumparat o casa veche, mare, unde vroiau sa infiinteze o policlinica si o capela. Casa a fost cumparata pe numele unuia –Docea Dorin care fusese la studii in Anglia – un curs de mnisiune de 3 luni. Reparatia si reconditionarea casei a fost facuta de Pastorul Muresan impreuna cu membrii noii biserici si cu grupuri de benevoli din Anglia. Reconditionarea a durat doi ani. Era spatiu suficient si pentru Clinica si era si o sala mare pentru serviciile religioase. In acesti ani au avut loc 3 botezuri si Biserica s-a nmarit la numar.

Botez la Mures 9n 1995

Biserica in 1994

       In 1996 am ajuns insa la neintelegeri cu Docea care dindu-se drept pastor pentru cei din Anglia, vroia sa faca acolo o biserica de tip nou – cu batut din palme si  miscari- zicea el ale harului. Muresan nu a acceptat…si urmatorul lucru a fost ca am fost dati afara. Multi din cei intorsi de curind au abandonat Biserica. Muresan a pus la dispizitie o camera din casa lui si fratii s-au adunat acolo in urmatorii 4 ani. Dar…prin harul Domnului si ajutorul LuI am construit cu o mina de oameni batrini si cu copii o minune de Biserica. Fratele Muresan Ioan avea pe atunci avea pe atunci 73 de ani si a construit cu mina lui Biserica alaturata – terminata in anul 2000- cu deschiderea Bisericii pe data de 19 noiembrie.

        Acum se punea problema unei constructii in curte- ca birou. Actualul Pastor era  Matei M. In data de 14 noiembrie 2006, lucrind la pardoseala de gresie de unul singur, Muresan Ioan a avut un mic accident vascular si a cazut jos de pe scaunul pe care se pusese sa se odihneasca un pic . Asa a fost gasit de nepotul Gavril, care apoi a anuntat salvarea, fiica si nepata acestuia. Si-a revenit, a fost dus acasa, a mincat si s-a odihnit…dar la trezire a mai facut un soc.

Doctorita Gabi, care ii este si nepoata si care l-a ingrijit in tot timpul suferintelor lui , l-a lamurit sa il ducem la spital pentru o perfuzie. A acceptat cu mare greu.

-O sa ma aduceti mort acasa…a zis. Seara a avut un nou atac care i-a afectat si vorbirea- dar a doua zi dimineata s-a dus singur pe picioare din salon in sala de rezerva. Dupa amiaza a mai avut un nou accident si a ramas in urma acestuia paralizat pe partea stinga. O vreme a mai putuit vorbii…si ne spunea ca “Muresan a ramas acolo pe scaun la Biserica…si ca el e cu noi numai cu trupul”. Dar nu si-a mai revenit de atunci niciodata – si nu si-a mai putut misca mina sau piciorul- si a sa a mai trait printre noi inca 4 ani si 20 de zile.

Muresan Ioan a fost ingrijit insa de o ceata de ingeri- nu i-a lipsit nimic si nu a stiut ca este paralizat sau ca este bolnav de mult timp. Domnul i-a ascuns acest lucru ca sa nu sufere.

Acum el este plecat la Domnul- Acela pe care L-a iubit cel mai mult in viatasi pe care L-a slujit cu toata fiinta lui si cu multa sinceritate. Trupul I se odihneste aici…

Participantii la inmormintare… 

NU LASA DOAMNE SA SE TERMINE ASA (2)

PARTEA 1-http://rodicabotan.blogspot.com/2011/01/nu-lasa-doamne-sa-se-termine-asa-1.html

(PARTEA A DOUA)

In timp pe Janie se straduia sa-si controleze lacrimile, am rostit in gind o rugaciune… ”Te rog, Doamne, fa posibil ca aceasta fata sa gaseasca iertare la tatal ei…”

-Vin imediat… ajung in 30 de minute… zise ea - si am auzit un click, asa ca am inteles ca pusese telefonul in furca. Am incercat sa ma ocup de un teanc de hirtii si rapoarte ce le aveam pe birou, dar nu ma puteam concentra. In minte aveam numai salonul 712… simteam ca trebuie sa ma grabesc intr-acolo. Asa ca m-am repezit spre salon aproape alergind… si am deschis in graba usa… Domnul Williams era intins in pat - nemiscat. Am intins mina sa ii iau pulsul… nu avea puls…

-Cod 99… salon 712 am strigat… cod 99-Stat. Alerta strabatea spitalul urmatoarele in secunde, dupa ce am anuntat bordul de comanda prin butonul de linga pat.

Domnul Williams era in stop cardiac. Am coborit imediat nivelul patului si m-am aplecat peste el si am incercat sa-i suflu aer in plamini. M-am pozitionat  peste pieptul lui si am inceput sa apas pe torace. Unu, doi, trei… numaram agitata. La 15 m-am dus inapoi sa ii suflu aer in plamini- am aspirat lung o gura de aer cit am putut eu de adinca. Oare de ce nu primeam ajutor de la nimeni? Din nou am trecut la compresii, si iara la respirat. Nu putea sa moara chiar acuma! “Doamne, fiica lui e pe drum sa vina la el… nu lasa sa se termine asa!”…ma rugam …

Usa salonului s-a deschis larg… doctori si asistente au intrat in salon impingind echipamente de interventie medicala. Un doctor mi-a preluat compresiile manuale asupra toracelui. Un tub i s-a introdus prin gura pina la caile respiratorii. Asistentele au injectat medicamente in tubul intravenos. Eu am conectat monitorul de inima. Nimic! Nici macar o bataie de inima slaba! Inima mea batea insa cu putere… sa imi iasa din piept… ”Doamne, nu lasa sa se termine asa… nu in amaraciune si ura!… Fiica lui e pe drum – las-o sa-si gaseasca pacea…”

-Dati-va la o parte… striga un doctor. I-am intins elementii de la aparatul pentru soc electric care sa ii porneasca inima… A plasat cele doua elemente pe pieptul domnului Williams. A incercat din nou si din nou… dar nimic. Niciun raspuns. Domnul Williams era… mort. O alta sora opri tubul de oxigen. Galagia pe care o facea s-a oprit. Unul cite unul, colegii mei au iesit tacuti din salon. Eu nu ma puteam dumiri… cum s-a putut intimpla asa ceva… cum? Am stat linga pat impietrita. O rafala de vint a facut ferestrele sa tremure si a lasat pe pervaz ceva zapada… In rest… afara era intuneric si rece… sinistru. Cum am sa dau fata cu fiica acestui om… ma gindeam?

Cind am parasit salonul, am vazut-o lipita de perete linga o tisnitoare de apa. Unul dintre doctorii care fusesera inuntru in salonul 712 cu citeva momente inainte era linga ea si ii vorbea tinind-o de brat. Apoi a plecat lasind-o tot asa lipita – una cu peretele de care se sprijinea. Fata ei reflecta o durere fara margini… ochii - disperare. Stia! Doctorul ii spusese ca tatal ei nu mai era. M-am apropiat si i-am luat mina si am condus-o la o sala de asteptare. Am stat cu ea pe niste scaunele mici verzi, fara sa spunem vreun cuvint. Avea o privire pierduta… se uita drept inainte la un calendar farmaceutic… dar de fapt se uita in gol…

-Janie… imi pare atit de rau!… si desi nu stiam ce altceva sa spun, cuvintele mi s-au parut prea mici, prea putine, nepotrivite…

-Nu l-am urit… stii? L-am iubit… mai spuse ea…

Ma rugam in gind…”Doamne, fa ceva si ajuta-o… ”Dintr-odata s-a intors catre mine…

-Vreau sa-l vad…

Primul meu gind a fost… ”de ce sa te mai pui intr-o astfel de situatie dificila? Daca o sa-l vada o sa fie si mai rau”… Dar m-am ridicat si am luat-o pe dupa mijloc si impreuna am pasit incet catre salonul 712 . Cind am ajuns la usa, i-am strins mina cu putere, dorind parca din toata inima sa nu intre inauntru… dar ea deschisese deja usa… Ne-am apropiat de pat, inca tinindu-ne strins una de alta, facind pasi marunti la unison. Janie s-a aplecat peste pat si si-a ingropat fata in cearceafurile de pe pat. Am incercat sa nu ma uit la ea sa vad acest trist… trist gest de ramas-bun. M-am indepartat inspre noptiera. Dar mina mi-a atins o bucata de hirtie. Am ridicat-o si am citit…

“Draga mea Janie, eu te-am iertat. Ma rog ca si tu sa ma ierti. Stiu ca ma iubesti si… si eu te iubesc. Tata”

Imi tremura mina ce tinea bucatica aia de hirtie si asa tremurind i-am intins-o lui Janie. A citit-o numaidecit. Apoi a mai citit-o o data. Fata ei schimonosita s-a schimbat si a devenit plina de viata. Se putea vedea cum pacea i-a cuprins si privirea. A strins la piept bucata aceea de hirtie…

“Domnul meu… iti multumesc”, am soptit eu uitindu-ma afara pe fereastra. Citeva stele sclipira in noaptea adinca. Un fulg de zapada se lovi de fereastra si se topi cu repeziciune… Viata parea tot atit de fragila ca si fulgul de nea topit pe sticla ferestrei. Dar Doamne…Iti multumesc pentru ca relatiile dintre noi oamenii, desi fragile ca fulgii de zapada, pot totusi sa se topeasca impreuna intr-un singur strop… Numai ca nu e timp de pierdut. M-am desprins din salon si m-am grabit catre un telefon. Am sa-l sun pe tata… si am sa-i spun… ca il iubesc.

DACA CEL PUTIN NE-AM INTELEGE CA SI TURCII LUI SALI...

Cindva imi amintesc ca se folosea o expresie in Romania, cind vroiai sa spui ca nu poti sa te intelegi cu cineva sau sa te poti face inteles...."ne intelegem ca turcii"...
Iata insa ca turcii musulmani din Alibaba au o intelegere mai adinca si mai sincera si mai plina de respect decit crestinii nostrii Romani...Ei au inteles ca pentru a-L urma pe Isus trebuie sa te lasi de anumite bagaje...
Dar de ce sa va spun eu toata povestea, cind o puteti citii singuri pe blogul lui Sali...?
Si n-ar fi rau sa ne amintim cu totii cintarea pe care probabil am cintat-o la botez..."M-am hotarit sa-L urmez pe Isus...nu-i drum 'napoi!!!"

http://musulmanii.wordpress.com/2011/01/14/cronicile-din-ali-baba-1/