1 Ioan 5:14…”Indrazneala , pe care o avem la El, este ca, daca cerem dupa voia Lui, ne asculta.”
Crestinismul este o farsa! Asa gindeam in turbarea mea. Indoindu-ma peste leaganul fetitei mele, priveam cum doarme vlaguita- pretioasa mea fetita, Kim, a carei par stralucea ca aurul la soare si a carei ochi albastrii concurau cu albastrul cerului senin. Lacrimi imi curgeau fara sa le pot oprii si eram invaluita de o teama si o teroare pe care numai o mama le poate simti atunci cind copilul ei este in pericol.
In primul rind o coplesitoare stare de urgenta in a-mi proteja copilul a venit peste mine, apoi m-a apucat un soi de minie nepotolita - m-a prins strins si nu mi-a mai dat drumul…Eram captiva situatiei atit eu cit si Kim…si ma simtean complect neputincioasa. Nu era nici o portita de scapare…
Agitata, m-am dus in sufragerie. Uitindu-ma la nota de plata de la vizita de dimineata la spital cu pediatricianul Rubinstain, m-am gindit…atitea vizite la doctor…si pentru ce?
In timpul ultimei vizite l-am confruntat pe Doctorul Rubinstein si i-am cerut sa-mi spuna adevarul…cu toate ca nu vroiam sa-l aud…
- -Doctore…Kim…o sa moara? Trebuie sa-mi spui - vreau sa stiu…
- - Nu pot sa-ti raspund la intrebarea asta…spuse Dr. Rubinstein.
- -Are sanse bune daca corpul ei accepta medicamentele si incepe sa raspunda la tratament…
- In sala de examinare, m-am uitat la fata dulce a fetitei mele distorsionata de durere. Starea ei mi-a frint inima.Tinind-o in brate plingind, m-am intors catre doctor...
- - Daca, daca…asta este tot ce aud de 16 luni incoace. Kim a luat injectiile astea cu regularitate la fiecare doua saptamini de cind s-a nascut. O vezi cum tipa si cum plinge…si tot ce imi poti spune este…daca…
Intelegind motivul pentru care am vorbit asa, stresul si teama din spatele cuvintelor mele minioase, doctorul nu s-a ofensat…
- -Celulele ei albe numara mai jos decit inainte…mi-a zis el cu blindete tinind in mina raportul de la laborator. Injectiile de globulina gamma au ajutat-o sa supravietuiasca valurile de boala ce au venit peste ea, dar corpul ei nu produce celule albe in cantitate suficienta. Eu nu pot sa produc o minune…mai zise el. Kim, ori o sa inceapa sa produce aceste celule ori…Nu.
Realitatea cruda expusa de doctor m-a paralizat cu groaza. Simtindu-ma sfirsita de oboseala si invinsa, i-Am zis…
- - Kim este totdeauna asa de bolnava, si intr-una are febra. Nu dorm noapti la rind…cu saptaminile…apoi, pe cind cred ca se face mai bine…incepe un ciclu nou de episoade de la inceput. Si acum dosctore imi spui ca …nu exista solutie?
- -Trebuie sa accepti realitatea…a replicat el. Nu exista garantii in viata asta. Dumnezeu te-a asezat in pozitia asta. Trebuie sa accepti situatia…si sa te comporti cit se poate de bine, considerind situatia…
Abia am putut sa vorbesc fara sa las sa se vada cit sint de minioasa…
- -Pai, daca Dumnezeu m-a asezat in situatia asta…El ma poate si scoate de aici. Am inceput sa cred ca Lui ii place sa vada oamenii cum sufera, umiliti si dependenti de El. M-am saturat de asa un Dumnezeu…
Obosita si cu emotiile ca amortite, m-am reintors acasa. Auzind-o pe Kim miscindu-se in patut, m-am apropiat incetisor sa vad ce face. Pina si in somn, scincea incet si se vedea ca o doare cind misca piciorusele. Injectiile aveau sa o afecteze pentru o vreme. Intorcindu-ma in sufragerie m-am asezat pe canapea si m-am facut ghem si mi-am ascuns fata in miini. Vroiam sa gasesc un loc, sau o pozitie sa ma simt in siguranta. Dar gindul din nou mi-a zburat la fetita mea si la tormentul ei fizic si m-am umplut iara de amaraciune. M-am apucat sa marsaluiesc prin sufragerie, cu pumnul ridicat in sus scuturindu-l in frustrare….”Unde esti, Dumnezeule? De ce esti asa de rece si de tacut? Doamne…de ce imi dai in loc de piine pietre…un Tata bun mi-ar da piine…M-ai parasit? De ce m-ai parasit? Unde sint promisiunile tale de pace si de confort?” Dar tacerea din jur a fost singurul raspuns la intrebarile mele…Am simtit ca si cum Dumnezeu isi batea joc de mine…(Va urma)
No comments:
Post a Comment