Citiva cititori au raspuns si inadins am lasat toate comentariile. Exista pareri impartite in aceasta privinta si credinciosii trebuie sa inteleaga ca subiectul este sensibil si merita discutat pe indelete. Noi nu dam verdicte - Dumnezeu le da...
Va rog sa va imaginati ca cineva emotional deranjat, plin de ginduri impartite, sta rezemat cu mina de o cutie cu dinamita gata de a exploda la cea mai mica miscare. A incepe sa urlii si sa te pronunti cu vorbe grele va deranja persoana respectiva in asa fel incit poate sa detoneze dinamita mai repede. O discutie inteleapta , plina de rabdare si cu dragoste, va putea sa cistige aceea persoana si sa se evite un dezastru.
Femeile, oamenii in general sint liberi sa faca ce vor cu trupurile lor. Dumnezeu le-a dat aceasta libertate. Vom da socoteala intr-o zi, e drept, de tot ce facem...Exista legi in societatea asta a noastra...si in general cele 10 porunci sint parte din codul penal al majoritatii societatilor din lume- cu mici excepii. De pilda , in afara de triburile de canibali , nu cred ca exista situatii unde crima sa nu fie pedepsita de grupul sau tribul sau natiunea in care se comite acea crima...Asa s-ar crede - cu exceptia...avorturilor.
S-a convenit in inalta noastra societate ca o mama poate sa-si omoare propriul ei copil din diverse motive...Si i-am dat acestei crime un nume diferit...ca nimeni nu vrea sa i se spuna ca a comis o crima - ca toti vrem sa avem o reputatie buna-impecabila si sa fim considerati oameni integrii ai societatii in care traim- asa ca, i-am dat acestei crime un alt nume si astfel imbracata aceasta crima intr-un costum decent, a devenit acceptata de cele mai diverse grupari de oameni- unii dintre ei chiar dintre cei ce-si spun crestini.
Nu scriu despre acest subiect ca sa supar si sa ating nervul nimanui- scriu pentruca sint prea putini cei care scriu in dreptul celor carora nu li s-a dat voie sa aiba o opinie - a caror voce a fost inabusita sa nu poata nici macar sa le fie auzit plinsul - si as vrea sa urlu aceste adevaruri daca as putea.
Cind un ticalos comite o crima...noi toti sintem agravati si gata sa luam pozitie inmpotriva celui care comite crima...dar cind cel care este omorit este prea mic si prea slab ca sa poata sa isi ia apararea, ca niste lasi, noi cei care avem voci si am putea sa le folosim...acceptam crima si intoarcem capul in alta parte. Cu asta nu facem altceva decit sa ne complacem in situatie, sa ne facem partasi la aceasta crima...
Unul dintre clipurile care le-am vazut acu' seara - era o discutie dintre o ruda a unei femei care s-a dus sa faca un avort cu receptionista de la 911- Avortul n-a fost un succes si copilul a iesit afara viu. Mama copilului cind l-a vazut n-a vrut sa-l lase sa moara, dar cei de la clinica n-au lasat-o sa cheme ambulanta ca sa-l duca la spital sa-l salveze. Femeia a reusit sa cheme o ruda care la rindul ei a chemat ambulanta pentruca cei de la clinica vroiau neaparat sa omoare copilul care era inca viu...M-am ingrozit...
Clipul de mai jos vorbeste despre faptul ca acesti bebelasi avortati simt o durere puternica...Imi imaginez ca mamicile nu stiu aceste adevaruri altfel n-ar putea sa genereze cu voia lor aceasta pedeapsa nemeritata in proprii lor copii...Este absolut revoltator faptul ca cei care promoveaza si practica aceasta meserie nu informeaza publicul despre aceste lucruri esentiale...inainte ca aceste mame sa semneze cu mina lor certificatul de moarte al propriilor lor copilasi. Avortul este prezentat ca un act de binefacere, ca orice procedura medicala harazita sa aduca usurare pacientului...dar in acest caz sint doi pacienti...unul tratat in mod barbar ca celalalt sa se elibereze de responsabilitati...Urmariti va rog clipul de mai jos...
8 comments:
Aoleuu! Poza aia e dura rau sister!
Cred ca prin poza aia ati transmis tot ce aveati pe inima cu privire la acest subiect...
Rodica, eu am pus un clip si cineva mi-a sarit in cap spunandu-mi: cum ti-ai permis sa pui asa ceva pe un spatiu public?
I-am zis ca e spatiul meu si ca pun ce vreau ... insa cred ca daca vedea poza asta ... facea stop cardio-respirator ;))
Cella...trimite-l la mine- nu glumesc. Asta este realitatea. Sintem oameni mari- daca sint de acord cu avortul trebuie sa stie cu ce sint de acord...ASTA ESTE REALITATEA...
SALI...NU POZA E DURA...ALA ESTE UN COPIL...COPILUL CUIVA...SI MAMICA LUI A DECIS SA-L TAIE IN BUCATELE...posibil sa nu fi stiut ...de aia trebuie sa le aratm ca sa stie...
Liniștea ucigașilor – avortul
13 ianuarie 2011
Fără să vreau să enervez pe cineva voi spune clar că o femeie care face avort, un bărbat care este de acord ca soția lui să avorteze sau/și un doctor care execută avortul – toți sunt ucigași.
Nici nu vreau să pun în discuție faptul că Dumnezeu iartă ucigașii – aceasta ar fi o negare a eficacității jertfei lui Hristos – ci sunt oripilat de superficialitatea cu care se argumentează pro-avort.
Când am pus prima oară în discuție problema avortului am avut o rafală serioasă de comentarii ucigașe dar lipsite de esență.
Am arătat într-un articol că Biblia condamnă avortul și altă dată cât de valide sunt argumentele pro-avort – unele dintre ele cu greu pot fi numite medievale.
Problema poate fi rezolvată destul de ușor dacă răspundem la următoarele două întrebări: [1] o ființă umană posedă o valoare morală intrinsecă? și [2] este fetusul în dezvoltare o ființă umană?
VA URMA
La prima întrebare majoritatea răspund cu da așa că nu voi mai argumenta. La a doua întrebare unii spun un răspicat „nu” pentru că altfel avortul ar fi considerat o crimă.
Deși majoritatea filosofilor sunt de acord cu faptul că personalitatea fătului apare în momentul conceperii sunt unii au oferit diferite indicii pentru a afla când fătul devine o persoană sau o „ființă umană”:
[1] Sunt voci care afirmă că este imposibil de stabilit cu precizie când începe fătul să aibă personalitate dar acest argument indică că este de preferat să optăm în favoarea vieții dacă nu știm.
[2] Momentul decisiv invocat și susținut de către Curtea Surepmă esteviabilitatea – puterea de viață a fătului. După 24-26 săptămâni fătul poate respisa singur în afara uterului. Argumentul e problematic pentru căviabilitatea are a face mai degrabă cu tehnicile medicale de a menține viața în afara uterului decât cu fătul.
[3] Un alt moment decisiv este dezvoltarea creierului – după circa 45 de zile de sarcină. Acest act este comparat cu moartea care este încetarea activității cerebrale. Creierul fătului este doar temporar nefuncțional și nu pierdută ireversibil. Așadar argumnetul ne face să ne îndoim de capacitatea lui de a indica viabilitatea.
[4] Alt moment este sensibilitatea – când fătul este capabil să perceapă senzațiile sau mai ales durerea. Sensibilitatea nu este legată inerent de personalitatea fătului. Se confundă experiența rănirii cu realitatea rănirii. Dacă sunt paralizat nu înseamnă că dacă cineva mă amputează nu îmi face rău.VA URMA
[5] Un alt moment propus este prima mișcare a fătului în uter. Însă esența fătului nu depinde de momentul în care ne dăm noi seama de existența lui.
[6] Următorul moment este apariția trăsăturile umane – când fătul începesă semene cu un nou-născut dar trăsăturile nu sunt inerent legate de personalitatea fătului
[7] Alt moment: nașterea propriu-zisă. Nu există însă nici o diferență între fătul cu o zi înainte de naștere și fătul de după o zi de la naștere. Singura diferență e locația. Natura noastră ca persoane nu se schimbă ori de câte ori ne schimbăm locația.
[8] Alt moment propus a fost: conștiința de sine. În primul rând, copilașul chiar dacă nu ar fi o persoană, este o posibilă persoană ceea ce îl diferențiază de un pui de pisică sau câine. În al doilea rând argumentul falimentează între a face diferența dintre „a fi” o persoană și „a funcționa” ca una.
Dacă conștiința de sine e necesară pentru ca să poți fi persoană înseamnă că cineva care este în comă sau doarme nu est eo persoană, ceea ce este absurd. Dacă nu mai ești persoană când dormi atunci nu ar fi nici o problemă să te omor atunci.
În plus, un copil ar putea fi omorât până la vârsta de un an sau doi pentru că nu e conștient de sine ceea ce înseamnă o aberație.
Cei care neagă că un fetus este o ființă umană confundă „stadiile de dezvoltare” cu „ființa umană”. Dacă un adult nu e copil, sau invers, aceasta nu înseamnă că nu este o ființă umană. Diferența sunt doar stadiile de dezvoltare. Pentru că fetusul este într-un anumit stadiu de dezvoltare nu înseamnă că nu e ființă umană!
Este simplu fals că avorturile sunt efectuate pentru embrioni fiindcă majoritatea sarcinilor sunt detectate când embrionul a devenit deja fetus – când nu avem de-a face cu niște celule ci cu un copilaș.
VA URMA
Argumentul meu cuprinde următoarele idei:
- Ființa umană adultă este produsul final al procesului continuu de creștere a organismului începând de la concepere.
- De la concepere până la maturitate, dezvoltarea ființe umane nu are întreruperi relevante pentru natura esențială a fătului. Suntem ființe umane începând din momentul conceperii
- Încă de la concepere fătul are o identitate genetică unică și distinctă și nu necesită decât hrană și adăpost pentru a se dezvolta. Încă de la concepere fătul prezintă toate calitățile necesare dezvoltării ca adult.
http://trezirespirituala.wordpress.com/2011/01/13/
linistea-ucigasilor-despre-avort/
2 comentarii
1.
Ca medic anesthesiologist eu refuz să particip la avort. Am fost nevoit să refuz de câteva ori a anestezia paciente pentru avort. Prin voia lui Dumnezeu pâna in prezent job-ul mi-a rămas in sigurață cu toate că am refuzat.
Mulți zic, chiar creștini, că actul avortului este foarte complex din punct de vedere, fizic, emoțional, etc. What about the spiritual aspect? What about fear of the Almighty Creator of life?
Adi Tișe predicând la noi in biserică a citit Prov 6:16-17 unde spune că Dumnezeu urăște *mâinile care varsă sânge nevinovat!* De aceea, spunea el, avortul este păcat.
Romania este una dintre cele mai active tari in performarea avortului in special in anii 90. In 1990 au fost facute aproape 1,000,000 avorturi (pop Romaniei cam 22,000,000). Curent 46% din sarcini ajung in avort in Romania.
prin Chris Prunean 13 ianuarie 2011 at 7:00 pm
Răspunde
o
mă bucur să citesc această mărturie a ta!
Dumnezeu să-ți dea tăria unui om care umblă cu Dumnezeu și să rămâi ferm în convingerile sfinte pe care le ai.
Cer permisiunea să public în articol scurta ta mărturie…
prin Andrei C. 13 ianuarie 2011 at 7:11 pm
Post a Comment