de Robert Strand
traducere de Rodica Botan
O poveste spune despre un incident care s-ar fi putut intimpla cind Isus Christos S-a reintors in cer dupa ce Si-a incheiat misiunea pe pamint. Pina si in glorie, El inca purta semnele cuielor si ale sulitei …semnele crucii…
Ingerul Gabriel s-a apropiat de El si I-a spus…
-Doamne, cred ca ai suferit in mod teribil la mina oamenilor …Isus a raspuns ca intr-adevar asa a fost… Gabriel continua…
-Si crezi ca ei stiu si apreciaza felul in care i-ai iubit si tot ce ai facut pentru ei? Isus raspunse…
-Nu… Nu cred ca o fac inca. Acum chiar sint doar o mina de oameni in Palestina care stiu si apreciaza sacrificiul Meu… Gabriel ramase perplex… Si intreba…
-Si atunci… ai facut ceva ca sa afle toata lumea despre dragostea Ta pentru ei? Isus ii raspunse…
-Le-am spus lui Petru, Iacov si Ioan si la ceilalti ucenici si citorva prieteni de-ai lor sa spuna altora despre Mine. Si cei carora le vor spune vor transmite si ei altora, la rindul lor, Vestea cea Buna, si odata cu ea ceea ce am facut Eu pentru ei, si astfel o sa se afle pina la marginile pamintului… pina cind toti oamenii vor cunoaste ca i-am iubit si M-am jertfit pentru ei.
Gabriel s-a incruntat si fata lui trada nedumerirea si neincrederea. El stia exact din ce material sint facuti oamenii. Si zise…
-Da… dar ce o sa se intimple daca Petru, Iacov, Ioan si ceilalti s-au obosit sau si-au pierdut rivna… si daca cei care vin dupa ei vor uita? Dar daca in viitor… in secolul douazeci, oamenii nu vor mai spune altora despre Tine? Ce o sa faci daca planul asta nu va reusi? Si Isus ii raspunse…
-N-am facut alt plan. Mi-am pus toat increderea in ei si in cei care vor veni dupa ei.
………………
Au trecut douazeci de secole de cind acest plan simplu a fost pus in aplicare. Domnul Isus inca are acelasi plan si nu a cautat alta alternativa – dupa cite stim noi, totul este la fel ca la inceput. Scriptura Lui Isus Christos, careia i se mai spune “Vestea Buna”… inca depinde de noi ca sa fie raspindita la altii. Prima biserica si primii ucenici au adoptat prioritatile lui Christos si si-au daruit cu devotament timpul si energia, ca sa raspindeasca mesajul Domnului Isus in intreaga lume. Pe vremea aia, ei nu aveau mijloace de comunicare sofisticate. Tot ce au putut face a fost sa spuna altora despre Isus… si Vestea cea Buna s-a raspindit din gura in gura…
Isus Christos a crezut in ei, si ei si-au facut datoria. Dar acum… este rindul nostru… Sintem si noi la fel de devotati? Poate oare Domnul nostru sa aiba incredere in noi ca vom raspindi Vestea cea Buna… ca vom spune altora de dragostea Lui… de faptul ca Si-a dat viata pentru noi?
Faptele Apostolilor 1:8… ”Ci voi veti primi o putere cind Se va pogori Duhul Sfint peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria si pina la marginile pamintului.”
1 comment:
Foarte frumoasă povestire! Şi cu mult tâlc. Păcat că sunt atât de puţine "urechi care să audă"....
"Moştenitori" nevrednici...
Post a Comment