PRONUME SI ADVERBE...

Robert Strand
tradus Rodica Botan
Cu ceva ani in urma, o profesoara de scoala publica a fost angajata cu un scop special- si anume sa viziteze copiii dintr-un spital intr-un mare oras. Ce avea de facut era sa pregateasca copiii si sa-i ajute ca sa tina pas cu colegii lor de scoala si sa nu ramina cu invatatura in urma pentru cind s-ar intoarce inapoi la scoala.
Intr-o zi, profesoara fu chemata intr-o vizita de rutina pentru un copil anume. A scris numele copilului, salonul si i s-a spus de profesoara de la scoala unde mergea copilul ca ei au ajuns cu lectiile la pronume si adverbe si ca ea ii este recunoscatoare daca il ajuta sa nu ramina in urma ...
Numai dupa ce a ajuns la spital si apoi in dreptul salonului acestui baietel cind profesoara a realizat ca era internat la sectia de arsi. Nimeni nu a pregatit-o din vreme pentru ceea ce avea sa descopere de cealalta parte a usii salonului. Inainte de a i se da voie sa intre i s-a dat un halat steril ca sa-l imbrace, si ceva sa-si acopere capul din cauza ca orice microb putea sa produca infectii grave acestui copil. I s-a spus sa nu atinga copilul sau chiar patul unde era intins. Putea sa se apropie dar sa vorbeasca printr-o masca care ii acoperea fata.
Cind in sfirsit a completat tot ritualul de spalat si imbracat in imbracamintea de spital ce i se daduse, a respirat adinc si si-a luat inima in dinti si a intrat in salon. Baietelul, care era ars intr-un mod oribil era in mari dureri. Profesoara s-a simtit tare stinghera si nu prea stia ce sa spuna, dar fiindca mersese atit de departe, nu mai avea sanse sa dea inapoi. In sfirsit...bilbiindu-se, incepu lectia...
-Eu sint profesoara si am fost trimisa special la spital de profesoara ta de la scoala ca sa te ajut sa inveti pronumele si adverbele. Terminindu-si lectia, se gindi ca poate lectia prezentata acolo a fost cea mai slaba lectie din cite a predat vreodata.
Dar...spre surprinderea ei, in dimineata urmatoare cind s-a reintors la spital, asistentele de la sectia de arsi au intrebat-o...
-Ce i-ai facut acestui baietel? Inainte de a putea sa inceapa sa-si ceara scuze, o asistenta a intrerupt-o entuziasmata...
-Nu realizezi! Eram asa de ingrijorate de el, dar de cind l-ai vizitat ieri, intreaga lui atitudine s-a schimbat. A devenit un luptator...si raspunde bine la tratament...e ca si cum in sfirsit s-a decis sa traiasca.
Baietelul a explicat mai tirziu, ca el nu mai credea ca o sa traiasca...pina n-a venit profesoara. Totul s-a schimbat in acea clipa, a spus baietelul cel ars, cu ochii plini de lacrimi...
-M-am gindit atunci ca n-ar trimite o profesoara sa ma invete adverbele si pronumele daca as fi pe moarte...nu-i asa?

"Speranta este parintele credintei!"
Cyrus Augustus Bartol
...Evrei 6:18-19..." sa gasim o puternica imbarbatare noi, a caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa inainte, pe care o avem ca o ancora a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinlauntrul Templului."