TREBUIE SA INVATAM SA …UITAM ( 2 )

Partea 1- http://rodicabotan.blogspot.com/2011/01/viata-o-alergare-1.html

Cu ceva inainte am vazut ca viata este o alergare…si ca trebuie sa fim echipati pentru alergare ; iar unele lucruri pe care le caram dupa noi in viata ne ingreuiaza alergarea…unii dintre noi am ajuns sa ne tirim numai…si sa facem doar mici progrese -pentruca avem un BAGAJ prea mare de lucruri care le ducem cu noi. Tinta alergarii noastre este Isus Christos - si ajunsi la tinta ne asteapta o rasplata. Mintuirea este gratuita…dar pentru o alergare buna- exista rasplata.
Acuma nu cred ca este un secret faptul ca daca nu poti sa iti tii ochii pe un scop in viata…iti pierzi concentratia. Si daca mergem inainte dar cu mintea sintem tot in urma…halal de viata noastra. Bun sau rau…trecutul este ceva ce trebuie sa lasam in urma…sa uitam, daca nu vrem ca sa ne domineze viitorul.
Filipeni 3:13…"...dar fac un singur lucru…uitind ce este in urma mea,si aruncindu-ma spre ce este inainte." Asa ca uita de 2010…si arunca-te inainte …
Ce sa lasam in urma? Sa lasam in urma ranile pe care altii ni le-au cauzat in anul care a trecut. Cum? Nu le lasa sa stea in mintea ta prea mult (Rodica, auzi) …Cind vin aceste ginduri fa un efort sa le refuzi prezenta si sa le inlocuiesti cu ceva de viitor, productiv, promitator. Fa-ti un arsenal de ginduri de viitor pe care sa le ai la indemina…
Marcu 11:25-26…"Si, cind stati in picioare de va rugatisa iertati orice aveti impotriva cuiva, pentruca Tatal vostru care este in ceruri, sa va ierte greselile voastre. Dar daca nu iertati, nici Tatal vostru care este in ceruri nu va va ierta greselile voastre."
Ce altceva sa uitam? Pacatele pe care le-am comis in trecut. Desi e greu sa ierti pe altii- parca este infinit mai greu sa te ierti pe tine insuti. Si pina duminica nu mi-am dat seama de ce?! Duminica pastorul meu a zis ca asta este pura, crasa…mindrie… Si ce greu mi-a picat…nu pot sa va spun…ca parca ma simteam indreptatita sa cred ca din cine stie ce motive pioase nu imi pot ierta unele lucruri…si cind colo...auzi? Mai sint si mindra pe deasupra… Cind procedam asa, ceea ce este foarte evident...este ca ne consideram mai buni ca altii…"Cum…eu sa ma cobor la asa ceva? Tocmai eu?"
Dar cine sint EU daca nu sint un pacatos fara drepturi si fara alta speranta decit iertarea si mintuirea primita in dar?
Evrei 10:17…"Si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor."
Psalm 103:12…"Si cit este de departe rasaritul de apus, atit de mult departeaza El faradelegile noastre dela noi."
1 Ioan 1:9…"Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire." Si daca Domnul Isus- Dumnezeu din Dumnezeu ti-a iertat pacatele…cine esti tu sa le pastrezi? Sa ne marturisim deci Lui ceea ce avem pe suflet si sa UITAM asa cum si El uita nelegiuirile noastre...