VIATA - O ALERGARE...( 1 )

Azi dimineata in drum spre lucru ascultam ceva la radio despre Apocalipsa - si cel care vorbea spunea ca Domnul Isus este Capul Bisericii, dar ca noi , Biserica Lui ne comportam adesea ca un trup fara cap…Si asta m-a facut sa ma gindesc la multele probleme care bintuie crestinismul in vremile de acum si mi-am imaginat un trup decapitat zvircolindu-se in agonie…Nu-i o priveliste prea frumoasa. Si ce-mi veni tocmai acuma, la inceput de an sa ma gindesc la asta? Pai…uite fraza asta m-a facut…"The tirany of the "urgent"! (Tirania urgentei). Adica…traim zilele de pe urma…pina si paginii cred asta si sint speriati. As zice ca traim zile imprumutate. Si tristetea este ca nu profitam de acest timp prelungit, imprumutat, daruit de Dumnezeu ca sa ne reparam relatiile, sa ne reorientam si sa alegem directia potrivita, sa ne schimbam atitudinea si sa stabilim noi prioritati.
Un lucru ma bucura - si anume ca fac parte dintr-o Biserica mica dar unde Cuvintul Domnului este cel care domina. Nu sint multi membrii pentruca predicile nu sint concepute ca sa gidile urechile nimanui in mod placut ci mai degraba sa trezeasca pe cei care vor sa participe la realitatea zilelor ce le traim.
Ziua de ieri a fost inca o zi si inca o predica care m-a pus pe butuci - ca pe o masina care are nevoie urgenta de reparatie capitala. Auzim adesea ca viata este ca o alergare…ca si cind ai fi intr-o competitie atletica si toata lumea alearga in ea…fiecare vrea sa ajunga primul la linia de sosire si sa primeasca premiul. Ideea este excelenta - doar ca, la alergarile olimpice este uin singur loc intii…un singur invingator; pe cind in alergarea credinciosilor sintem toti invingatori - atita vreme cit nu ne oprim din alergare si alergam pina la sfirsit. Nu sintem in competitie unul cu altul, si nu conteaza viteza de alergare…Un lucru insa trebuie sa-l tinem minte…sa alergam ca si cind viata noastra depinde de aceasta alergare - pentruca intr-adevar depinde de ea.
Cum nu ne prezentam in tocuri si in fusta la nici o intrecere atletica, asa si pentru alergarea asta este nevoie de anumite pregatiri in prealabil. Si mai ales…orice bagaje am avea - trebuie sa le lasam in urma - altfel o sa ne rupa miinile si n-o sa avansam prea mult. Trebuie sa alegem intre aceste bagaje si…tinta alergarii noastre. Care sint aceste bagaje?
Filipeni 3:7-8…"Dar lucrurile cari pentru mine erau cistiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Christos (tinta alergarii). Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Christos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa cistig pe Christos."
Evrei 12:1…"Si noi ,dar, fiindca sintem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte." Caram cu noi in alergarea asta a vietii lucruri care nu au nici o valoare…care ne trag in jos, care ne incetinesc, care ne obosesc degeaba - dar carora nu vrem sa le dam drumul…tinem cu amindoua miinile de ele…
Luca 14:33…"Tot asa, oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu."
Luca 5:27-28…"Dupa aceea Isus a iesit afara si a vazut pe un vames, numit Levi, sezind la vama. Si i-a zis:"Vino dipa mine," Vamesul a lasat totul, s-a sculat si a mers dupa El."
Luca 18:28…"Atunci Petru a zis…"Iata ca noi am lasat totul, si Te-am urmat."
O sa spuneti ca si mine ca este imposibil pentru noi sa lasam totul…familie, profesie, casa, masa, prieteni…De fapt ce vrea Domnul ca sa lasam in urma ca sa putem alerga spre acea tinta a alergarii noastre care va fi rasplatita? Iata o lista de lucruri fara de care putem trai si fara de care alergarea noastra va fi mai usoara: planurile noastre ( sa il lasam pe El sa aiba planuri cu privire la noi)… Mindria noastra (care oricum este doar un pas inaintea caderii) Unii sint mindrii de fata care o au, altii de rasa din care provin, de locul pe care stau sau de gratia care au primit-o de la Dumnezeu…Prejudecatile…Prestigiu…Prosperitatea (cind altii n-au ce minca linga noi si noi ne lafaim…) Popularitatea…(sa il lasam in schimb pe El sa se vada in noi )…
Servind pe Dumnezeu nu este o treaba usoara…si alergarea asta nu-i una scurta de 100 de metrii…pentru unii este chiar un maraton lung. Dar cu perseverenta si rabdare vom ajunge eventual la tinta...