28 February 2011

MARTISOARE...

Miine este 1 Martie…Aici in America nu se celebreaza 1 Martie. M-am tot gindit sa scriu ceva de martisor…asa ca rind pe rind m-au vizitat amintirile.
Eram in clasa 1-a si mergeam la scoala cu ghiozdanul in mina. Pe strada mea, peste drum de noi locuia un baietel tare sarac. Era asa de frig si toata iarna nu purtase palton ci doar haina de la uniforma si ceva pe dedesupt si un fular inodat in jurul gitului. Locuiau parca intr-un sopron - ca nu era o casa obisnuita . Mi-amintesc cum in drum spre scoala intr-o zi de Martie a insistat sa-mi duca ghiozdanul. Numele lui era Radu. Astea sint primele mele amintiri deosebite …de Martie.
Mai trecuse un an…si de-acuma devenisem premianta clasei. Eram tare cuminte ca asa ma dascaleau ai mei acasa. De-acolo mi s-au tras insa multe neajunsuri - ca ajunsese colega mea de banca sa ma bata aproape in fiecare zi. Eu luasem Premiul 1- Melania luase premiul 2. Acu’ vreo 10 ani daca nu mai mult m-a vizitat aici in California. Am intrebat-o de ce ma batea; mi-a spus ca imi stralucea penita mai tare ca a ei si scriam tare frumos- si de-aia ma capacea. Cel putin am inteles in sfirsit motivul. Am ris amindoua de ne-am prapadit de ris…
Dar sa revin la luna Martie. Mergeam pe strada catre scoala in grup de-acuma- imi facusem prieteni. De sus de pe deal cobora un coleg de clasa care era satean- momirlan. Il stiai dupa caciula de blana si cojoc. Intr-o dimineata de Martie cind abia , abia se dusese zapada…m-a asteptat la capul podului de la Fabrica( asa ii ziceam noi la cartierul ala unde locuiam pentruca pe vremuri fusese acolo o fabrica de cherestea)…cu un buchetel galben de ciubotica cucului. Au fost primele flori pe care le-am primit vreodata de la un baiat. Numele lui era Boanta Ion.
Au trecut anii…si eram in clasa a 7-a. Stateam in banca a treia rindul de la fereastra si in fata mea era banca la doi bieti – colegi de banca. Gradinaru Dumitru si Ilea Nicolae. Ilea era si el baiat de pocait. Blond si blind, tacut dar inteligent foc…Eu luasem premiul intii, el al doilea . La sedinta cu parintii, diriginta noastra Balanescu Rodica, intr-o discutie amicala cu mamele noastre le-a spus…aveti copiii tare buni…numai ca Rodica ar fi trebuit sa aiba temperamentul blind a lui Nicu si Nicu a lui Rodica. S-a adevereit ca asa si era…
Gradinaru, colegul de banca a lui Nicu  statea chiar in fata mea si in fiecare ora isi punea coatele pe banca mea. Eu stateam sa explodez si…ii dadeam cite un sut la Nicu Ilea pe sub banca si ii ordonam sa-i spuna la Gradinaru sa-si ia coatele.
-Mai Gradinarule…zicea Nicu…ia-ti mai coatele de pe banca lui Botan – nu vezi c-o enervezi?
-Nu vreau! …venea raspunsul…ce-o sa-mi faci?
Se intorcea Nicu si-mi soptea…
-Nu vrea sa le ia…ce vrei sa fac?
-Nu , ca tu esti mamaliguta…ii spuneam eu iritata…Si povestea asta devenise o treaba zilnica.
Dar, de martisor, ceva frumos s-a intimplat…
Baiatul cel blond si tacut…a prins ceva curaj. L-am tot vazut ca se invirte nelinistit si parca ar fi vrut sa-mi spuna ceva. Intr-un tirziu…cumva a reusit sa-mi spuna povestea…
-Stii…azi ti-am adus un martisor…tare frumos- din cele de sticla…dar Gradinaru mi l-a spart…
Femeia din mine s-a induiosat aproape la lacrimi…
-Nu-i nimic Nicule…e ca si cum mi l-ai fi dat…Iti multumesc…am raspuns eu emotionata…
Dar…continua Nicu intr-o rasuflare…am sa te rog ceva…
-Ce vrei sa ma rogi?
-Te rog nu-mi mai spune…”Mamaliguta”…
-Imi pare rau…n-am sa-ti mai spun asta niciodata…i-am raspuns eu rusinata…
…………………………………….
Au trecut anii…lucram la Institut. Si usa atelierului meu s-a deschis ca si cind a intrat o vijelie. Un buchetel de ghiocei veseli si-a facut aparitia pe masa mea de lucru…
-Sint pentru tine…a ingaimat "vijelia" …si usa s-a inchis la fel de repede precum se deschisese. Astea erau primele flori pe care “vijelia” respectiva le-a daruit cuiva…

Ce ti-e si cu martisoarele astea…Sint atit de marunte si par atit de inofensive…dar lasa atitea amintiri pe unde trec…Cite martisoare…atitea amintiri…

27 February 2011

CULMEA RIGIIELII...

Mamica lui nu l-a invatat sa puna mina la gura...
http://www.youtube.com/watch?v=nd5CyNyzasQ&feature=relmfu

FIECARE CU TABIETURILE LUI...

http://www.youtube.com/watch?v=ERLkGH7i4Ec&NR=1&feature=fvwp

Tipul asta din India este un politai care in fiecare dimineata scoate din radacini un pom tragindu-l afara din radacini cu parul capului lui...exact asa cum trage dupa el un autobuz  in linkul de mai sus. Unii prefera dimineata sa se spele pe dinti si sa bea o cafeluta...
Dar si-a facut si planuri mai mari de viitor. Vrea sa ajunga sa poata sa traga dupa el un...avion. M-am dus cu gindul la Samson...nu stiu de ce...

PREA MULTE CARTI...PREA PUTIN TIMP...








PASTRATI-LE ......DAR SA NU AVETI NEVOIE DE ELE  !!!!!!!
(treceti peste titluri si dati un click...)




CEL MAI RAPID...VIOLONIST (David Garrett)




http://www.youtube.com/watch?v=2Q0WGQbJbso&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=NHkX0URELfQ&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=HmDePI6YpKs&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=mo9Kid1WABA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=_ihR2XrQ8UI&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=wmoUZf2h3ec&feature=related

IN CALIFORNIA...A SOSIT DEJA ...PRIMAVARA...


http://www.youtube.com/watch?v=XfGywJamgFQ&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=vznLWMvRTL0&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=wXW8uzQx5Sk&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=BzKc85B6Mr0&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=9wNvhVxSMck&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=BMFCnBeO0Sc&feature=related

26 February 2011

Obama iasa si el afara din dulap… in privinta CASATORIEI…

In 2009 ilustrul nostru Obama a depus un juramint - si au fost martori la acest incident mai bine de 2 milioane de oameni - cind a promis ca va apara Constitutia. Astazi, absolut la vedere si fara emotii sau rusine…a facut un salt de circar pe sirma si a abandonat vechiul juramint, luind decizia ca legea casatoriilor nu este constitutionala si a poruncit administratiei lui sa nu o mai apere sub nici o forma. Intr-un anunt facut acu’ vreo doua zile, Attorney General Eric Holder, a confirmat ca departamentul lui se abdica de responsabilitatea de a lupta sa Apere Casatoria in tribunale - adica sa apere DOMA  (Defense of Marriage Act- http://en.wikipedia.org/wiki/Defense_of_Marriage_Act).

Niciodata inca in istoria acestei tari n-a existat un asemenea presedinte care sa ignore in mod deschis datoria lui de a pastra si de a lupta ca sa apere legile tarii. Casa Alba insa a declarat razboi nu numai Casatoriei ca institutie dar si Congresului a carui autoritate este pur si simplu nebagata in seama . Daca Congresul nu va face ceva, nu va interveni cu toata forta , va deveni complice cu Presedintele nostru si o sa avem o guvernare care seamana mai mult cu aceea din tarile unde populatia se razvrateste impotriva guvernelor dictatoriale.

Ieri ascultam un show la radio si leaderi credinciosi isi puneau problema…ca vrind nevrind o sa fim confruntati cu totii cu noua situatie- aceea de a trebui sa explicam copiilor nostrii de ce Ionica are doi tati sau Radu doua mamici …?! In 1996 pentru prima data Statul Hawai a decis sa accepte legal aceasta situatie si pe vremea aia atit Congresul cit si Presedintele Clinton si cetatenii acestei tari au fost deranjati cumplit de situatie. Uite ca n-a trecut atit de mult si majoritatea oamenilor daca nu ingaduie atunci ignora situatia. Daca esti cu nepotul tau de mina si vezi doi barbati sarutindu-se in fata ta pe strada si zici ceva –  nimeni nu iti va da dreptate tie acceptind ca acest comportament nu este potrivit in public - ci te ataca pe tine ca esti pregidist…

Acuma sa fim seriosi si cu pregidismul asta…Uneori este si nevoie de el- mare nevoie. Cum o sa stie generatia asta noua care accepta orice si care nu mai stie ce este bun si rau ce este drept si ce este strimb daca nu exista un Adevar absolut dupa care sa ne ghidam? Si degeaba tot spunem ca nu vrem sa fim pregidisti…unele situatii cer sa fim.

Imaginati-va o lege dupa care nu mai ai voie sa refuzi servici unui hot pe motiv ca este hot…cind omul vrea sa fie Presedinte la o banca. De ce sa fim pregidisti cu hotii? Ca si ei sint oameni. Imaginati-va ca un pedofil vrea sa intre in invatamint si sa educe copiii nostrii? Care este de acord ca acest om care are probleme sexuale sa fie in aceeasi camera cu copiii sau nepotii nostrii? Sa nu fim pregidisti? Dar daca cineva are lepra de exemplu? De cind lumea acesti oameni au fost izolati, scosi din societate cu toate ca nu au gresit cu nimic si nu sint vinovati de boala care o au - dar pentru binele societatii ei au trebuit sa fie scosi din rindurile oamenilor sanatosi si izolati. Cu parere de rau…sa nu fim pregidisti?

Acum, in zilele noastre am lasat ca anumite mizerii morale sa creasca si sa se dezvolte in mijlocul societatii din care facem parte. Au ajuns scolile si profesorii sa discute un anume subiect si profesorii nu au voie sa spuna unui lucru rau ca este rau si unui lucru bun ca este bun…Pur si simplu nu au voie sa-si dea cu parerea…Va vine sa credeti? Ideea este ca daca te simti tu bine si este bun pentru tine…ala este adevarul tau - moralitatea ta…si este ok.

Cindva te duceai la tribunal sa iti faci dreptate. Nu mai este asa…cei de acolo sint pusi sa apere legile – oricit ar fi ele de nedrepte…si atit. Iar legile, uite ca sint facute sau schimbate de cite unul ca Obama…care se straduie sa schimbe pina si Constitutia tarii.

Problema noastra este ca, credinciosii din tara asta au tacut pe vremea cind lucrurile se puteau remedia si uite ca am crescut o generatie de oameni care nu mai cunosc diferenta dintre bine si rau. Ei vor accepta fara sa clipeasca noile rinduieli. Ce-i de facut?

Daca stam bine sa ne gindim – cunoastem raspunsul. Biblia ne spune sa invatam copiii cum sa traiasca - sa ii invatam Cuvintul Lui, legile si rinduielile Lui…sa ajunga sa le aiba pe frunte - in minte si in inima. Sintem in lume dar sa nu traim ca lumea. Copiii nostrii trebuie sa stie ca sintem diferiti si ca trebuie sa traim altfel. Ca exista un Adevar absolut si dupa acest adevar ne orientam…ca nu putem trai de-a valma cum traiesc altii- ca avem reguli. Cele 10 porunci au fost valabile de la inceputul lumii si sint si vor fi valabile pina la sfirsit…

Ne-am contopit cu lumea atit de mult incit Dumnezeu a trebuit sa lase sa se ajunga la punctul asta sa nu mai putem noi sa suferim situatia…ca sa ne intoarcem la invatatura Lui si sa ne invatam copiii din nou legea Lui, rinduielile Domnului. Imi sta in minte acum la incheiere un verset…si bine ar fi sa putem sa-l practicam cu totii…”Cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului!”

25 February 2011

DOMNUL OCTAVIAN ESTE RUGAT SA-SI CEARA SCUZE!


Asta este doar unul din commenturile lasate pe blogul enjoying homeschooling - http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/ de Domnul Octavian .
Azi la lucru n-am avut timp nici sa sughit- dar cum am venit acasa, m-am apucat de scris...
Ma simt responsabila de faptul ca pe vremea inundatiilor, am trimis la toate adresele e-mail care le-am avut cereri de ajutoare. N-au fost pentru mine si n-au fost pentru Cristina. Toate au fost pentru fratii nostrii din zonele care au fost inundate; sau alte cereri au fost pentru fratii nostrii turci. Si cred ca acest Domn a primit de la mine cererea de ajutoare pentru Dorohoi. Nu l-a obligat nimeni sa trimita nimic si ajutoarele nu s-au adunat nici la mine si nici la Cristina- ci s-au dus la destinatie.
Stiu ca s-au facut unele donatii- si nici macar nu stiu cit de mari- fratii care au dat- Domnul sa-i binecuvinteze si cei la care a ajuns ceva sa fie binecuvintati si ei.
Am prietene in Romania credincioase pe care nici macar odata nu le-am intrebat ce religie au. Unele sint penticostale si s-au rugat pentru mine si inca se mai roaga si inca le mai cer sa se roage oridecite ori sint la impas, altele sint baptiste si am si prietene ortodoxe si poate si de alta religie - de aceea nu inteleg de ce acest   domn s-a scoborit cu toata forta si rautatea lui asupra lui Cristica care nici macar nu s-a bagat in subiectul asta despre fratele Ton si Strajeri sau alte lucruri de felul asta...spunea ea ca a venit din lume la Chrisos si pe vremea ei nu a auzit de fratele Ton.
Pur si simplu am ramas buimaca de iesirile astea. Cristina este fata mea virtuala- daca pot zice asa...si fetele ei imi sint nepoate. Inca nu le-am vazut niciodata dar planuiesc o zi...Si cum sa trec oare nepasatoare pe linga asa o treaba lipsita de caracter?
Singura vina a Cristinei este ca este baptista. Si alta vina este ca a adunat ajutoare pentru fratii din Dorohoi. O alta vina este ca are o companie de curatenie- deci lucreaza si nu sta pe ajutor social. Asa ca Domnul respectiv s-a apucat sa o insulte . Chiar ca nu stiu de ce?!
Cind am venit in America am facut curatenie la americance- bineinteles din cele ce-si permiteau acest lux - sa aiba ajutor in casa. Era o treaba foarte banoasa. Am recomandat si alte surori din Biserica la doamnele care stateau la rind sa aiba o romancuta harnica care sa le aranjeze gospodaria odata pe saptamina. Chiar si acum am prietene care au facultatea terminata dar care gasesc ca munca asta plateste mai bine, isi pot aranja orarul dupa cum vor - si pot sa aiba si grija de familiile lor - mult mai bine decit un servici cu un program rigid si pe care o zi il ai, miine nu se stie. Sint suficient de inteligente sa stie ca un om este mai mult decit serviciul care-l are...
Sa nu-ti vina sa crezi ca mai exista mentalitatea asta in care ceea ce faci pentru ca sa-ti intretii existenta este tot ce vorbeste despre o persoana. Cit de ingust trebuie sa fie cineva care gindeste asa?
Si asta referitor la obrazniciile care i s-au aruncat Cristinei pe blogul ei. Mojicii!
Apoi ce treaba are cu poza ei si a fetitei ei? Nu exista oare limita la nesimtirea de care da dovada cineva care  se prezinta a avea o religie in care amesteca si numele Domnului nostru?
Daca s-ar fi luat de mine sau de altcineva care a ridicat vocea si a indraznit sa vorbeasca in front...deh, mai inteleg- dar de cineva care nu a scos nici un cuvint vizavi de varza evanghelica pusa la acrit in ultima vreme?
...............................
Fratii mei, penticostali, sau baptisti sau...sau... De cind au venit unii cu religia asta noua nu se mai intelege om cu persoana in lumea noastra mica- si nici frate cu frate. O fi religia de vina? Si daca da...apoi care religie?
Care-i cu ala, si care-i cu alalalt...? In bisericile noastre scrie ca "noi predicam pe Christos cel rastignit"...si El este ceea ce avem in comun. Eu cred ca domnul Octavian ar trebui sa-si ceara scuze de la Cristina...ca numai el stie de ce duh a fost calauzit cind i-a lasat comentariile pe blog- si sub nici o forma nu cred ca era Duhul Sfint. Chiar daca unii cred ca baptistii nu stiu sau nu au Duhul Sfint...va asigur ca il recunoastem - caci stim care ii sint roadele...si roadele lui Octavian...nu le maninca nici porcii de data asta...

MIZERABILII...IN VERSIUNE ROMANEASCA...

http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2011/02/25/pe-cine-nu-lasi-sa-moara-nu-te-lasa-sa-traiesti/

23 February 2011

LIMBA ROMANA SI ALBANEZA...SURPRIZE...

http://www.youtube.com/watch?v=mjL-zLuBiichttp://www.youtube.com/watch?v=6eRdZn5EIZA&feature=relatedDaca nu ma insel...Imnul albanez este..."Romani au fost romani sint inca..."? Stie cineva cintarea asta batrina?

MI-E FRICA...DE FRICA!!! ( 3 )

FRICA: CA OAMENII N-O SA INTELEAGA , SI NU AM LIBERTATEA SA LE EXPLIC.
CREDINTA:
1 Petru 4:16, 19…”Dimpotriva, daca sufere pentruca este crestin, sa nu-I fie rusine, ci sa proslaveasca pe Dumnezeu pentru numele acesta…”, “Asa ca cei ce sufar dupa voia lui Dumnezeu, sa-si incredinteze sufletele credinciosului Ziditor, si sa faca ce este bine.”
1Petru 5:6-7…”Smeriti-va dar sub mina tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El sa va inalte. Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El insus ingrijeste de voi.”
(Carol Hopson povesteste in prealabil cum a ajuns la aceste circumstante triste. Dupa ce o viata intreaga se chinuisera sa inceapa o scoala crestina, si in final aveau totul exact asa cum planuisera si scoala crestea- casa lor era aranjata si copiii lor maturi locuiau cu familiile prinprejur- sint chemati dintr-o data intr-un oras indepartat ca sotul ei sa ia in primire o alta scoala crestina. Dupa ce s-au rugat asupra acestui lucru, pun casa de vinzare si parasesc familie si prieteni pentru aceasta noua oportunitate care li da si care sint ei convinsi este dupa Voia Lui Dumnezeu. Dar, dupa ce pun scoala respectiva pe picioare si dupa ce Carol incepe sa-si formeze un grup de prieteni, si isi aranjeaza noua casa, sotul ei trebuie sa demisioneze in niste conditii dificile. O situatie de care nu erau vinovati si despre care nu puteau vorbi decit daca ar fi considerat ca dreptatea lor este mai importanta decit daunele care le-ar fi facut explicatia lor…si asta rezulta in urmatoarele cuvinte spuse de Carol…)
…”Citeodata, imi venea sa zbier din virf de munte si sa spun tuturor ce s-a intimplat. Vroiam sa explic si sa ma lupt sa indrept situatia, dar ce vroia Dumnezeu sa fac? Mi-a adus in fata ochilor acest verset in prima zi…incredinteaza-ti sufletul” Creatorului tau credincios care iti va face dreptate.” Un verset greu de urmat- parca era mai usor cind il recomandam la altii. Am dat acest verset ani de zile unor femei a caror soti le-au parasit sau le-au neglijat sau s-au purtat rau cu ele si l-am impartasit cui altii care au suferit din cauza vreunei situatii nedrepte. Acum eram pusa in fata unei situatii mult mai nedreapta decit mi-am putut imagina ca exista.”

22 February 2011

O VIZITA LA ROMANII (VLAHII) DIN ALBANIA...

http://www.moldovacrestina.net/social/romani-albania-vlahi/

MI-E FRICA...DE FRICA!!! ( 2 )

2. FRICA: SA NU-MI PIERD CASA!
CREDINTA:

Matei 6:19-21…”Nu va stringeti comori pe pamint, unde le maninca moliile si rugina, si unde le sapa si le fura hotii; ci stringeti-va comori in cer, unde nu le maninca moliile si rugina, si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. Pentruca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.”
1 Ioan 2:15…”Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este cu El.”
Eram sigura de-acuma cit de mult insemna casa in care locuiam pentru mine. Facusem ceva remodelari si reparatii ca sa ajunga in sfirsit sa fie “casa noastra” – sa ne simtim “acasa” si ne bucuram tare mult de comfortul casei noastre. Ne placea sa avem invitati si casa era potrivita si incapatoare pentru toti copiii si nepotii nostrii cind veneau sa ne viziteze. Si toti ne spuneau ce bine se simt la noi cind ne viziteaza…pentruca intr-adevar casa devenise o parte din noi si apartineam in totalitate acestui loc. Dar nu am realizat ca am devenit mai mult decit se cerea atasata de aceasta casa, si Dumnezeu cu vocea Lui blinda imi amintea acum ca inima mea nu trebuia sa se ataseze de lucrurile din aceasta lume…(Din "But God...This Wasn't my Plan" de Carol Hopson)
………………………..
Asta este portiunea ce o pregatisem pentru astazi, ca s-o traduc. Si Doamne cit de bine a venit subiectul asta. Am 25 de ani cu compania mea…si ieri ne-au anuntat ca vor fi schimbari…si ca departamentul meu va fi reorganizat si toate departamentele de harti din California se vor unii in numai 5 sau cel mult 6- niciunul nu va functiona in orasul unde lucrez acuma…Vorbeam cu o colega astazi care va fi si ea afectata de aceste schimbari, ca aproape nu mai face sens sa ai o casa…ca te muta cu serviciul cind si unde vor ei. Ba mai mult…unde sot si sotie lucreaza, mutatiile astea strica dinamica familiilor, a copiilor…etc. Aproape ca nu se mai merita sa ai nimic …poate doar o masina sa-ti pui citeva boarfe in ea si s-o pornesti la drum la nevoie ( daca nu se inchide Canalul de Suez si mai avem benzina…)

Acum cind scriu mai trag cu ochiul la TV si arata ce se intimpla in Libia. Saptaminile trecute era Egipt – nu ca acolo lucrurile ar arata roz. Ba, tot astazi mai devreme am vazut cutremurul din Noua Zeelanda…
Daca versetele de mai sus au avut un inteles de-alungul istoriei, astazi chiar mai mult ca oricind. Nu ducem nimic cu noi, si s-ar putea sa nu putem sa lasam nici copiilor nostri nimic- chiar daca inca nu vine sfirsitul inca- cu toate ca absolut tot ce se intimpla ne striga in gura mare ca sfirsitul este aproape…ca El este chiar la usa.

Ce fel de oameni incuiati ar trebui sa fim sa nu intelegem nici in ceasul al 12-lea acest lucru? Inca ne este frica sa nu pierdem lucrurile din lumea asta cind n-am facut nimic ca sa ne salvam sufletele. Dragii mei cititori- Domnul Isus a murit pentru fiecare din noi…ne-a iubit pina la cruce. S-a dus sa ne pregateasca un loc …un loc minunat- mult mai comfortabil si mai elegant decit orice ati avea pe acest pamint. Sa nu ne legam sufletele de lucrurile de aici…sint trecatoare. Tot ce am agonisit poate pierii in citeva clipite: foc, apa, revolutie, cutremur, alunecari de teren, probleme financiare…Dar de noi El se va ingriji si nu vom duce lipsa de nimic…

Sa ne punem nadejdea in El si ochii la cer – nu la gunoaiele de aici…Mi-o spun mie si vi-o spun si voua. Si vom scapa de aceasta teama care ne amaraste sufletele…
“Doar o coliba
Aici jos imi ajunge…”
Oare?

21 February 2011

MI-E FRICA...DE FRICA!!! ( 1 )

Frica…Daca nu este frica de Domnul care este inceputul intelepciunii, frica este unul dintre cei mai cumpliti dusmani. Un fel de cameleon care apare in tot felul de circumstante, si sub diferite forme, totdeauna inspaimintatoare, uriase, rapindu-ne pacea si stresindu-ne la maxim. De o viata incerc sa scap de frica…si nu reusesc.
De obicei recit Psalmul 23 de fiecare data si imi imaginez ca frica asta este ca umbra unor lucruri mici dar a caror proiectii sint uriase. Si ne infricam de umbrele astea gata-gata sa facem atac de inima de cele mai multe ori – ne infricam de lucruri care nu s-au intimplat inca si poate nu se vor intimpla niciodata. Cita energie folosita aiurea…
Am citit zilele astea o carte …
Cartea se numeste “But God…this wasn’t my plan” (Dar Domne…asta nu-i planul meu) a carei autoare, Carol Hopson, dezvolta acest subiect in amanuntime, si m-am hotarit sa traduc putin din ce spune ea…
……………………
Dar dupa lacrimile si plinsul meu, Domnul mi-a stramutat mintea pe cararea dreapta si a pus o dorinta in mine sa incep un jurnal in care “Sa raspund fricii cu credinta”. Si fiecare frica sau gind care mi-a venit in minte trebuia sa-l raportez la credinta in adevarul Cuvintului Lui Dumnezeu.
M-am simtit atit de singura stind in sufrageria mea privindu-mi viata in starea imprastiata in care era. Am stiut ca doar ascultarea va fi singura mea salvare acum cind inima mea era atit de indurerata. Am sa-L pun pe Dumnezeu la incercare din nou…
Iata aici citeva ginduri care mi-au trecut prin minte si Cuvintele din Scriptura pe care Dumnezeu mi le-a dat imediat ca sa imi dea confort si sa ma sustine. Am sa vi le impartasesc asa cum le-am primit.
1.    
  F   FRICA: VIITORUL MEU ESTE NESIGUR!
CREDINTA:
(Matei 6:25-26, 33-34) “Deaceea va spun: Nu va ingrijorati de viata voastra, gindindu-va ce veti minca sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gindindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decit hrana, si trupul mai mult decit imbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului; ele nici nu seamana, nici nu secera, si nici nu string nimic in grinare; si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sinteti voi cu mult mai de pret decit ele?”
“Cautati mai intii imparatia Lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu va ingrijorati de ziua de miine; caci ziua de miine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei.”
 Psalm 119:165 “ Multa pace au ceice iubesc Legea Ta, si nu li se intimpla nicio nenorocire.”
Este viitorul atit de important? Pentru mine era, dar acum in fata acestor adevaruri trebuia sa iau o atitudine in inima mea care sa-I faca placere Domnului, una in care aveam incredere in Cuvintul Lui si in planul Lui, chiar daca pentru mine planul Lui nu facea inca nici un sens. Pot oare sa las necunoscutul , viitorul acesta nesigur in mina Lui si sa am pace in inima? Daca eram o crestina in toata regula trebuia sa spun “da”. M-am simtit cumva ca si copiii lui Israel. Ei au vazut lucrarile minunate ale Lui Dumnezeu, miracolele infaptuite de El pentru ei si totusi cind au ajuns in fata Iordanului se ingrijorau cum au sa-l treaca…

20 February 2011

VINE, VINE...PRIMAVARA...

Imi plac anotimpurile. Ca si tot ce a creat Dumnezeu, trecerea asta prin anotimpuri isi are rostul ei. Ne explica despre viata, ne arata frumusetea fiecarei portiuni de timp si scopul ei. Periodic, cind vine primavara ne simtim cu totii inviorati. Primavara parca simbolizeaza tineretea…un nou inceput…
Ne scuturam de ce este vechi si lasam ca ploaia de binecuvintari si soarele datator de viata sa regenereze tot ce este in jurul nostru…si pe noi odata cu natura. Avem nevoie sa iesim la soare – este sanatos din punct de vedere fizic. Si tot asa avem nevoie in mod spiritual de primaveri, de Soarele nostru datator de viata vesnica…
Cuvintul Domnului ne spune ca Dumnezeu ne poate intinerii ca pe vulturi. Vulturul cind imbatrineste si nu mai poate sa zboare si sa-si vineze hrana ca si in tinerete, trece printr-un proces de “inprimavarare”…de intinerire. Se retrage pe o stinca inalta si dosita – ca sa nu fie in ochii vreunui vrajmas - si incepe sa isi jumuleasca penele lui cele vechi, rupte si ponosite de atita zbor. Le  smulge pe toate si ramine golas. Asta inseamna ca pentru o perioada, pina cind ii cresc penele cele noi, nu va mai putea sa zboare. Apoi, incepe sa dea cu ciocul cel vechi si tocit de atita folosinta de stinca pe care sta asezat pina cind ii cade jos.
Urmeaza o perioada de “post”…in care golas si lipsit de arma lui cea mai puternica – ciocul, va sta pe stinca si va astepta regenerarea…Si ea va veni…
Cind penele si ciocul i-au crescut din nou, vulturul traieste o noua primavara a vietii lui, si poate din nou sa zboare dincolo de nori si deasupra furtunilor; poate din nou sa vineze- este din nou in elementul lui.
……………………
Ma gindeam ca multi dintre noi avem nevoie de un nou inceput…de o primavara in viata noastra spirituala. Am obosit pe cale; cu penele ce le avem nu mai facem fata- nu mai putem zbura deasupra furtunilor…este timpul sa smulgem lucrurile vechi din viata noastra care ne impiedica sa zburam…o sa doara putin dar este un lucru absolut necesar. Este timpul sa dam cu ciocul de stinca pina ne cade…O sa postim o vreme – dar o sa stam tacuti pe stinca si o sa asteptam in tacere ajutorul Domnului. O sa ne incredintam Lui spre grija in perioada asta de transformare…
“Cel fara prihana inverzeste ca finicul, si creste ca cedrul din Liban. Cei saditi in Casa Domnului, inverzesc in curtile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade si la batrinete, sint plini de suc si verzi…”(Psalm 92:12-14)

19 February 2011

SALVAT DIN FOC...



http://www.cbn.com/media/player/index.aspx?s=/vod/RT52v2_WS

SE MERITA SAU NU SA AI UN BLOG CRESTIN? RASPUNSUL MAI JOS...

mihaela (Blogul Mihaelei...http://pasipecaleacredintei.wordpress.com/has left a new comment on your post "INTR-ADEVAR - NU CONTEAZA NUMELE...CI MESAJUL!": 

imi permit sa-mi dau si eu cu părerea... uneori Domnul alege să ne țină in viață pentru că mai avem ceva de facut aici pe pământ. Pentru că are "nevoie" de noi pentru a lucra in viata celor din jurul nostru.

Eu m-am "format" ca sa spun asa citind invataturi crestine pe internet, si chiar acum cand frecventez o biserica adevarata, (adica nu virtuală) trebuie să recunosc ca adevarata hrană spirituală o găsesc tot pe internet datorită unei persoane extraordinare... iar aceasta persoană povestea la un moment dat că era atat de obosita, incat s-a rugat Domnului ca, de ziua ei s-o ia acasa.. iar in linistea care s-a facut a auzit glasul Domnului care i-a spus: "Mai am inca nevoie de tine!" În acel moment am știut că eu sunt una dintre persoanele pentru care Domnul nu a raspuns acelei rugaciuni... i-am multumit Domnului pentru ceea ce a facut, pentru acea dragoste insondabilă, mai presus de intelegerea noastră... Oare ce s-ar fi ales de mine daca rugăciunea i-ar fi fost ascultată?

INTR-ADEVAR - NU CONTEAZA NUMELE...CI MESAJUL!

Anonymous has left a new comment on your post "UN SFIRSIT? SAU UN NOU INCEPUT?":

As vrea sa raman sub anonimat.Nu numele conteaza ci mesajul. Vreau doar sa ne facem o analiza fiecare in dreptul nostru personal.
Am lucrat o perioada de timp ca electrician de inalta tensiune. Stiu ce inseamna electrocutarea. Aici scapa 1 la o 100, sau chiar la 1000.Am avut 2 colegi care datorita electrocutarii si-au pierdut mana dreapta. Unul a iesit la pensie iar celalalt inca lucreaza ca tablotar. Acesta din urma era (si este) foarte batjocoritor fata de credinta, fata de pocainta.
Am auzit personal o marturie a uni om pocait, care desii nu avea televizor acasa dar se uita la sevici, savurand filmele la TV. Intr-o zi, cade de undeva de la inaltime si ramane paralizat. Stiti care a fost gandul sau acolo jos unde a ramas cazut si nemiscat? Iata-l: "vai de mine ca mor nemantuit!" Era un membru poate mai activ ca multi dintre noi. Era un cantaret placut. Dumineca de dumineca se consacra slujirii prin cantare in diferite adunari. Poate ca cineva va zice: ei si ce are ca se uita si el la televizor?! Si vreau sa va zic: CA ARE! Si bine ar fi sa credeti, ca o data tot o sa credeti dar sa nu fie pre tarziu!
Omul acesta dupa cazatura era lucid, constient, mintea ii functiona dar paralizat de la gat in jos, putea doar atat sa zica: vai de mine ca mor nemantuit! Fratele acesta marturisea si zicea: "in clipa aceea mi-am vazut toata viata mea si am inteles atunci ca nu pot fi mantuit ca televizorul era idolul meu. Mi-am vazut placerea de-a sta in fata lui savurand imagini si acum imi dadeam seama ca aceste lucruri nu fac putinta ca omul sa fie mantuit." Disperarea acestui om era atat de mare ca o agonie, o groaza era peste el, aceea de-a fi pierdut pt. totdeauna. Nu stiu daca cineva dintre noi a trit-o pe propria piele. Dar fratele zicea ca este GROAZNIC. A durat ceva timp, luni de zile si familia il intorcea de pe o parte pe alta. Dar prin Harul lui Dumnezeu, dupa marturisirea pacatelor, un grup de frati s-au rugat pt. el la Dumnezeu si conform sfintelor scripturi din Iacov 5:13-16 Dumnezeu l-a vindecat, intr-o clipita. Astazi este un om credincios lui Dumnezeu si cu o familie destul de numeroasa il lauda pe Domnul ca i-a mai dat vreme de pocainta. Personal l-am vazut si auzit marturia lui, martori fiind acolo chiar pastorul si alti frati din biserica dansului, chiar tatal sau.
Doamana Rodica, consider c-ati avut un mare Har sa scapati de la moarte si sa fiti astazi in viata. Eu cred ca daca ati fi fost pregatita pentru rai Dumnezeu v-ar fi luat de atunci. Dumnezeu ia pe oameni de pe pamant atunci cand ei sunt gata pentru cer. Nu are de ce sa-i mai tina cad sunt deja gata. Agricultorul secera graul cand e copt, nu-l tine pina la toamna. Dumnezeu nu e mai prejos ca un agricultor, El a spus ca graul il va strange in granar iar pleava o va arde. V-ati gandit vreo-data cine simbolizeaza pleava?
Din cercetarile Scripturilor consider ca astazi mai mult ca oricand in biserici este mai multa pleava decat grau. Cum se intelege ca doi frati de credinta, botezati, care se roaga la acelasi Dumnezeu; unul vede pacat: televizorul( care mai mult de jumatate este de la cel rau), internetul( care desii detine informatii bune este folosit mai mult spre pacat ), apoi sarbatorile crestine care nu se deosebesc de lume, unde mai pui ca asa zise surori il corecteaza pe Dumnezeu prin : vopsirea parului, spincenare, etc, oprirea nasterii de copii( ca doar avem intelepciune, dar a cui?, precum si imbracamintea barbateasaca ). Apoi atatea simboluri precum verigheta, bijuterii, etc.
Iar celalalt frate pt. el toate-s bune si frumoase si nu se poticneste cu nimic. Dumnezeul lui ii accepta de toate. Credeti ca unul e fanatic si celalalt este adevarat crestin? Oare pot cei doi sa mosteneasaca raiul impreuna? S-ar intelege ei bine amandoi in Imparatia Cerurilor?
Aici e problema ratacirilor, cine are ochi deschisi, minte inteleapta si duh de pricepere si conoastere sa deoasebeasca sfintirea de taina faradelegii de care zice Scriptura ca se afla amandoua in adunarile noastre crestine! 

.........................
Rodica Botan has left a new comment on your post "INTR-ADEVAR - NU CONTEAZA NUMELE...CI MESAJUL!":

Intr-adevar ...n-am fost pregatita pentru rai...si nu cred ca prin faptele mele am sa pot sa fiu vreodata pregatita...
Ce ma face insa sa ma uit cu curaj inainte este faptul ca Domnul Isus m-a iubit pe cind eram total nepregatita...si a murit si pentru mine ca sa-mi asigure salvarea.
In rest...cine maninca sa binecuvinteze pe Domnul si cine nu maninca sa faca la fel. Sint multe lucruri bune pe care trebuie sa le facem si daca stam aproape de Dumnezeu , El este credincios si drept si ne vorbeste personal. Orice poate deveni idol.
Sint de acord cu dumneavoastra ca TV-ul poate si este o sursa de gunoi. La fel si internetul. La fel si cei care merg la biserica doar sa observe cum sint imbracati ceilalti sau cum se comporta...si sa faca observatii. Daca o fac din dragoste- Domnul sa-i binecuvinteze- daca o fac doar din spirit de gilceava, si de judecata, eu zic ca Domnul sa-i mustre. De fapt, orice am face, daca nu facem din dragoste...zanganim degeaba.

Multumesc pentru mesaj...Domnul sa va binecuvinteze...

FRATELUI I.TON ...( ravas de la Aiudeni)

Marta has left a new comment on your post "CIND FAPTELE VORBESC...CUVINTELE SINT DE PRISOS......": 

Am cetit comentariile fr. Radoi si inca altele pe blocuri si desi I.T. este Aiudean tare i se potriveste maxima lui V. Militaru :


Cind esti sus pe scara lumii
si crezindu-te om mare
Te uiti jos la biata turma
Cu dispret si cu-nganfare.
Nu uita, pe aceasta scara
de ai ajuns chiar pin la nori ,
Legea firii e ne-nfrinta
Ai urcat ? va sa cobori.
Probabil atunci isi vor aduce aminte de unde au plecat fara sa se uite inapoi (amindoi) 

Marta .
..............................
Si nu-i rau sa ne cercetam si noi ceilalti...oriunde am fi: sus sau jos...Daca ne-am ridicat singuri sa ne corectam pozitia, iar daca ne-a scos Domnul de undeva, sa-i fim recunoscatori. Exista in noi toti, chiar daca n-am reusit sa facem valuri prea mari in jur, dorinta de a arata cine sintem noi...Si pina la urma ajungem sa aratam...cine sintem si arata ...jalnic.
Toti cei care ne consideram ai Domnului, mici sau mari, educati sau mai putin educati, oameni de o inteligentra superioara sau obisnuita - toti am fost trimisi in lume cu acelasi mesaj important- Domnul Isus si jertfa Lui. 






17 February 2011

CIND FAPTELE VORBESC...CUVINTELE SINT DE PRISOS...

Casa unei familii numeroase dintr-o biserica anume - a luat foc. Barbatii de nadejde ai bisericii impreuna cu pastorul si diaconul s-au intilnit la o ora de rugaciune - sa ceara Domnului sa rezolve problema acestei familii. Acesti barbati vrednici se rugau cu toata puterea si erau in toiul rugaciunii cind …cineva s-a pornit sa bata cu putere la usa. Au incercat la inceput sa ignore ciocanitul…sperind ca oricine ar fi fost la usa, ar fi inteles sa nu-I deranjeze si sa plece…dar bataia din usa s-a intetit…
Cumva iritat, diaconul s-a dus la usa si pe jumatate rastit a intrebat pe tinerelul care insistase sa deschida usa…
-Ce vrei? 
-Tata m-a trimis sa va spun ca nu poate veni la rugaciune dar si-a trimis rugaciunile cu carul…
-Cum si-a trimis…rugaciunile? Ce tot indrugi acolo?
-Veniti sa le vedeti - a spus tinerelul…
Citeva capete curioase au aparut la geam si la usa…in drum se putea vedea un car incarcat cu virf cu …de toate. Faina si ulei si sunca si zahar si borcane dulceata si compoturi si un sac de fasole si unul de ceapa si cutii cu  conserve si asternuturi de pat si haine pentru intreaga familie …tot felul de lucruri care sa inlocuiasca pe cele pierdute in foc…toate pentru familia aceea in nevoie…
Oamenii au inteles…si rind pe rind si-au facut si ei socoteala ca ar putea sa dea ceva…in afara de vorbe…
…………………….. 
M-am gindit ca povestea de mai sus este o introducere potrivita pentru ceea ce am sa va spun mai jos. Sintem o generatie sufocata de cunostiinte si informatii. Toata lumea stie absolut tot- si in toate domeniile. Toata lumea scrie carti...
Viata de credinta insa are nevoie sa fie traita nu vorbita. Vorbitori sint multi si au fost intotdeauna- dar din cei care sa traiasca cu adevarat ceea ce cred...mai putini. Mai jos am sa va amintesc de un frate de-al nostru care a trait credinta asa cum a primit-o.
Biblia ne spune ca vom cunoaste oamenii dupa fapte ca si pomii dupa fructe. Ne spune Cuvintul sa facem fapte demne de credinta ce o avem…Unii dintre fratii nostrii au astfel de fapte ...unul dintre acesti frati m-a cautat recent...
Asa am ajuns sa vorbesc aseara cu cu fratele Lae din Texas…mai precis pentru cei care il cunosc mai putin  - fratele Radoi Nicolae. Ne-am amintit de vremile de inceputuri in tara asta binecuvintata, care ne-a primit pe toti romanii care am venit asa cum zicea fratele Lae "cu citeva zdrente in geamantan", si ne-a oferit aceleasi sanse la o viata decenta si libera ca la restul cetatenilor ei… A ramas acelasi om simplu dar plin de energie ca pe vremuri. A trait tot ce vorbeste ...si amintirile lui sint inca vii in memoria lui. Vorbeste simplu, fara zorzoane si ocolisuri si fara scopuri ascunse. Asa a fost…asa a trait...si asa si graieste. Mi-a spus ca are o marturie si vrea s-o faca auzita. Mi-a spus ca a iubit intotdeauna Romania si inca o iubeste- ca si-a iubit fratii si a iubit Biserica Lui Christos. 

Asta vara am fost in Romania - dupa 30 de ani - si am ascultat-o pe Tusa Marta, stind linga sotul ei, Muresan Ioan, fost pastor in Aiud ai paralizat de vreo patru ani atunci...si-mi povestea cum au suferit si dinsii cind unchiul Muresan a fost dat afara din slujba de pastor pentruca nu s-a conformat instructiunilor primite de la conducere...

Unchiul meu, Avram Botan a fost dat afara in anul 3 de la Seminarul Baptist  pentruca in vacanta de dupa anul trei..., a facut un botez nou testamental in una din bisericile de tara unde isi facea practica. A emigrat in America unde a sponsorat peste 500 de romani...din lagarele din Italia si Austria,; muncea noaptea si se ocupa de emigranti in timpul zilei, cautindu-le servicii, ducindu-i pe la doctori, ajutindu-i sa se integreze. Oameni care au trait ceea ce au predicat, ceea ce au marturisit. 

Pare un lucru pe dos ca noi astazi sa nu-i lasam macar pe cei care inca sint in viata sa ne spuna cite ceva despre lupta si suferinta lor. Pare pe dos ca inca ne place sa ascultam cuvinte frumoase dar goale de continut...pare curios ca in loc sa ne intoarcem la invataturile simple aduse de Domnul Isus pescarilor si oamenilor simplii, ne place sa ne amestecam si sa ne lasam furati de descintecele unor "noi religii"...

I-am promis fratelui Lae ca ii voi pune toate linkurile care le are la filmuletele de pe u-tube si toate documentele dinsului . Sint fapte si declaratii si imagini care vorbesc de la sine- despre un om simplu dar care l-a iubit pe Domnul Isus , a iubit Biserica si fratietatea asa cum a stiut el...sincer, deschis, cu curaj si cu bucurie,..si cu lacrimi si suferinta cind s-a cerut. Fratele Lae n-are nevoie sa explice nimic...De ce ar face-o? Adevarul se explica singur...si totdeauna iasa la suprafatahttp://dezvaluiri.wordpress.com/alrc-dcaratii-si-reactii/nicolae-radoi/
http://zzv.ro/vezi-filme-tari-online-despre-Nicolae+Radoi.html

16 February 2011

UN SFIRSIT? SAU UN NOU INCEPUT?


Un subiect de care ne place sa vorbim cit mai rar sau deloc…


Cind am fost electrocutata, imi amintesc ca am stiut instantaneu ca mor. Nu am auzit explozia…si nu eram cu ochii deschisi in partea asta de lume; dar am fost …nu pot sa spun unde - ca n-am apucat sa vad locul - am stiut numai atit - ca mor!!! - si nu stiu cum am ajuns la concluzia respectiva – si…nu am avut dubii ; mi-am concentrat toata atentia si am fost preocupata in totalitate cu un singur obiectiv - unde se duce sufletul meu; fapt care m-a determinat sa ma rog cea mai scurta si mai fierbinte rugaciune a vietii mele…"Doamne Isuse - ia sufletul meu la Tine."
Dupa vreo 3 zile de la accidentul care ma pusese in contact cu 12.000 de Volti…in spitalul de arsi, am fost vizitata de parintii mei si am incercat sa-i spun tatalui meu ce imi aminteam din toata experienta asta  - si ceea ce i-am spus atunci este ca un moment am fost afara in fata unei intreprinderi, deschizind un cabinet sa citesc un contor si in momentul urmator m-am vazut eu pe mine insami cu gura cascata zbierind ...si ca eram mult mai mica de statura decit ma vad in realitatea care o cunosc - cu ochii mei fizici.
Dupa accident am avut multe nopti albe…in unele nopti n-am putut sa dorm de loc de teama ca daca inchid ochii o sa uit sa respir…in alte nopti, imediat dupa ce atipeam simteam ca ma pierd intr-o cadere de la inaltime si ma trezeam zbierind…alteori visam ca nu mai pot sa respir si mor…Gindul mortii ma preocupa si treaza si in somn...24 de ore pe zi. De fapt, gindul mortii a devenit parte din mine, ca si reflexele neconditionate…ca si respiratia.
Pot spune ca mi-am schimbat complect felul in care gindesc, sau am adaugat de fapt un filtru nou la gindirea mea. Noi toti stim ca viata pe pamint este limitata - dar nimeni nu traieste in permanenta cu gindul mortii, nu ia hotariri zilnice socotind timpul si valoarea lucrurilor in functie de factorul temporabilitatii pe planeta - unul din atributele de baza ale mortii.
Au urmat ani de consiliere…Consilieri de profesie ma analizau pe mine - eu ii analizam pe ei. Trebuia sa merg la aceste programari pentruca accidentul se intimplase in timpul lucrului…nu stiau cum o sa evoluez nici eu si nici ei - nu multi oameni devin atit de intimi cu curentul de inalta tensiune si supravietuiesc ca sa isi spuna impresiile…Parerile noastre insa despre viata si moarte erau diferite…un credincios , cit ar fi el de prapadit – vede lumea altfel decit unul care nu crede in Dumnezeu sau crede in…Higher Power ( O putere mai inalta- asta ca sa poata sa discute cu toata lumea si sa fie corect din punct de vedere politic ca nu jigneste credinta nimanui- ce nu fac oamenii pentru bani?)
Mi-au fost insa de folos orele de consiliere . Am ajuns dupa o vreme sa ma inteleg mai bine pe mine insami. Aveam nevoie sa vorbesc despre ce mi se intimplase si oamenii aia erau platiti ca sa asculte - altfel as fi inebunit pe toata lumea din jurul meu. Dupa o vreme (multa vreme) mi-a iesit cumva din sistem…am vorbit tot mai rar ca apoi sa amintesc doar din cind in cind despre electrocutie. Ceea ce a ramas cu mine insa a fost realitatea mortii - a faptului ca sintem temporari. La inceput m-a deranjat cumplit…apoi m-am gindit ca daca nu scap nici cum de gindul asta , e bine sa mi-l fac prieten.
Banuiesc ca nu sint singura care se gindeste uneori la moarte. Boala, virsta, si multe alte lucruri in viata ne duc cu gindul la acest moment inevitabil prin care o sa trecem. Imi amintesc ca unul dintre primele lucruri care l-am facut dupa ce m-am dezmeticit un pic ( un an si ceva) a fost sa-mi cumpar asigurare pe viata - ca daca mor sa existe cel putin bani pentru persoana pe care o aleg cind inca sint in viata si in toate facultatile mintale ca sa-mi creasca copiii…Asta a fost una dintre prioritati. Cunoscind Scriptura, avind cunostinte sigure despre viata de apoi, despre trecerea de aici in vesnicie, despre faptul ca nu sintem singuri si avem un inger care ne pazeste…ca sintem asteptati dincolo…ca moartea este doar garderoba in care ne dezbracam de trupul asta plin de metehne si dureri si ne transformam doar dimensiunea asta a fiintei noastre, asta da curaj. Din ce ma gindesc mai mult la cer, din ce imi este mai familiar, din aia gindul mortii nu ma mai sperie. M-am gindit ca n-am sa va stric cheful daca discutam un pic si despre faza asta a vietii…momentul cind o sa emigram in Tara Promisa. Cind am venit in America ne-am despartit de multe rude si prieteni dragi…dar am plecat cu bucurie. Cind am sa plec in Tara Fagaduita, am sa ma despart temporar de multi dintre cei iubiti…ca sa ma reintilnesc cu …din ce in ce mai multi dintre cei dragi care pleaca…si intilnirea va fi minunata. Am ales sa ma gindesc la moarte ca la un inceput …si nu un sfirsit. Ce zi minunata va fi ziua cind il vom intilnii pe Domnul Isus…

14 February 2011

O RETETA DE LA SAM, PENTRU GLICEMIE...

Sam spune...
300 gr polen,bine pisat,3 sticlute tinctura de propolis,1,5kg de miere,10gr laptisor de matca pur,toate amestecate bine cu 400ml de ser pftiziologic,cumnatul meu a luat regulat din acest amestec si a scazut glicemia la nivel normal.de atunci toata familia consuma din acest produs naturist.se pastreaza la frigider si se consuma 1/2 lingurite inainte de fiecare masa. 
......................
Nu pot verifica cele spuse de Sam, dar trebuie sa recunoastem ca ingredientele de mai sus nu pot sa faca decit...bine sanatatii!!!

FACE SENS...

http://deandoaselea.info/
Un blog nou...si ...de-andoaselea.

DUPA O PAUZA...

Am facut o pauza de blog…sau blogul a facut o pauza fara mine?! Simbata la ora 3 dimineata m-am trezit din somn si…am sters blogul. Am iesit in curte…era frig si era noapte…si m-am plimbat o vreme sperind sa-mi treaca gindurile. Nici pomeneala…
Dupa nelinistea aia a dat o jale peste mine…cu lacrimi si tot meniul. Si alte ginduri. Alte intrebari…
Apoi copiii mi-au spus ca or sa incerce sa-l invie…am inceput sa primesc e-mailuri de la unii dintre voi intrebindu-va ce s-a intimplat cu blogul, ce s-a intimplat cu mine…?! Trebuie sa recunosc ca am devenit dependenta de blog- si de voi, cei care ma cititi…Existati pentru mine ca un suport- ca un colac de salvare…
Duminica cind a spus pastorul sa se aseze jos cei care au nevoie de rugacxiune, Deb a venit din fundul bisericii si m-a luat de dupa umeri si mi-a zis…”aseaza-te jos…tu stii ca ai nevoie de rugaciune”. Si m-am asezat…iar dupa biserica , Monica, sotia pastorului a venit sa stea de vorba cu mine si m-a impins intr-o camera si s-a rugat pentru mine, pentru problemele de sanatate de care stia de la Deb si…pentru blog…
Am venit acasa si Deb s-a pus la biroul meu si va marturisesc ca n-a trecut un minut si…a aparut blogul din nou…Nu va pot spune ce bucurie am avut. Si de unde fusesem lipsita de pace si ma framintasem tot weekendul- m-am linistit ca prin minune. Si nici n-am mai simtit nevoia sa stau pe blog tot timpul- dar stiu ca il am…ca va am…aproape…pe cei care simtiti ca mine si pe cei cu care am aceleasi simtaminte.
Povestea este spusa pe scurtatura aici…dar…daca unii dintre voi mi-ati simtit lipsa, asa cum mi-ati marturisit ine-mailuri- trebuie sa va spun ca si eu v-am simtit lipsa…Ma rog pentru multi dintre voi, in fiecare seara…si nu m-as supara daca v-ati ruga si voi pentru mine. Dumnezeu asculta…si raspunde…
Asa ca…bine v-am gasit din nou…

12 February 2011

"Bucurati-va de viata pina o aveti, ca ziua de miine este nesigura"!!! sau..."Cautati mai bine Imparatia Cerurilor pina se poate gasi, ca miine s-ar putea sa fie prea tirziu"?


Toti oamenii isi imagineaza citeodata ca vor descoperi din intimplare o mare comoara…Pompeii si Herculane sint astfel de comori… Au existat de 1000 de ani - pina intr-o singura zi cind…au disparut. Iata povestea lor…cum au disparut si cum au fost regasite…

2000 de ani in urma existau aceste doua mari orase infloritoare Herculane si Pompeii…din punct de vedere geografic asezate in apropierea Romei si la 10 mile de la baza Muntelui Vezuviu. Dar vulcanul Vezuviu nu mai fusese activ de peste 1000 de ani…de fapt nimenea nu mai stia ca acesta era un vulcan. Apoi, in August 24 in anul 79 A.D., vulcanul a erupt acoperind complect aceste doua mari orase sub lava lui…si astfel Pompeii si Herculane au devenit orase pierdute…

Vulcanul Vezuviu a continuat sa erupa sporadic de-alungul sutelor de ani ce au urmat, si de fiecare data inca un val de lava s-a asezat peste cele doua orase acoperindu-le si mai mult. Dupa 400 de ani, Imperiul Roman a cazut …si in negura istoriei au ramas doar legende despre cele doua mari orase. Pentru 15 secole aceste orase au fost complect uitate si nimeni nu a deranjat acele meleaguri in cautarea lor…si povestea lor aproape s-a uitat. Apoi…dintr-o data amanunte despre existenta lor au inceput sa-si faca aparitia. In jurul anului 1594, un arhitect roman numit Domenico Fontana, sapa un canal ca sa duca apa la resedinta unui om bogat cind un lucrator a descoperit ruinele unei cladiri si citeva monede vechi. Dar nici atunci nu s-au continuat cercetarile mai departe.

In 1707 o parte din Italia a trecut sub conducerea Austriei si Printul Elboeuf care a auzit zvonuri ca anumite comori au fost scoase din sapaturi prin acele locuri, a cumparat in graba o parcela de pamint in vecinatatea imediata a Vezuviului. In urmatorii 30 de ani, a sapat gropi si tunele si a scos la lumina vaze si statui si nenumarate bucati de marmura lustruita, din podeaua unui vechi teatru din Herculane, lucruri cu care si-a decorat vila lui.

Bineinteles ca s-a raspindit vestea si alti cautatori de comori au venit sa-si caute si ei norocul. Dar febra acestor cautari a sporit in 1748 cind s-a descoperit primul schelet si monede de bronz si de argint. Urmatorii ani au fost ani bogati pentru vinatorii de artifecte. Dar numai in 1763 s-a descoperit o inscriptie pe care scria…"res publica Pompeianorum"…si orasul a fost identificat.

Au continuat sapaturile in care s-au scos nenumarate obiecte valoroase…timp de 100 de ani…pina cind un alt conducator, regele Victor Emanuel al II-lea a devenit interesat in protejarea si prezervarea acestor orase distruse. In 1860 l-a pus pe arheologul Giuseppe Fiorelli raspunzator cu excavatiile. De atunci si pina in ziua de astazi comorile Pompeiului au fost tratate cu grija si respectul care li se cuvine, si in schimb cercetarile facute au adus multa lumina si intelegere a unor timpuri antice si a vietii de zi cu zi in acele vremuri.

In mod ironic, explozia Vezuviului s-a produs o zi dupa celebrarea numita "Volcanalia", un festival in cinstea zeului Roman al focului vulcanic. Cind Vezuviul a inceput sa bulbuceasca si sa scuipe cenusa, si sa impinga afara din el riuri de lava in August 23, 79 A.D., cei mai multi din cei peste 20.000 de locuitori ai Pompeiului au parasit orasul…In urmatoarele 12 ore, cenusa and pumice a plouat pe oras, acumulindu-se la 6 inch pe ora. In jur de 2000 de oameni au ramas in oras. Poate au refuzat sa paraseasca avutiile lor, sau poate erau sclavi carora li s-a ordonat sa stea in urma si sa supravegheze proprietatile . Devreme in 24 August virful muntelui Vezuviu a explodat…si pentru populatia ramasa in oras a fost prea tirziu ca sa se mai poata salva.

In pozitii diferite : tirindu-se, stringindu-si in brate pe cei iubiti, incercind sa fuga…asa cum au fost in acel moment …asa au ramas acesti oameni ingropati sub lava fierbinte care a pastrat perfect pozitia lor in momentul mortii. Cind a venit ploaia, stratul de cenusa si lava s-a cimentat acoperind cu fidelitate corpurile lor prezervind acele pozitii pentru eternitate. Apoi corpurile lor au putrezit si s-au decimat in timp. Cind arheologul Fiorelli a gasit aceste cavitati goale, unde cindva au fost aceste trupuri ale oamenilor din Pompei, a realizat ca pompind inauntru lor plaster ud in aceste molduri si lasind apoi plasterul sa se usuce, va putea sa reproduca in mod perfect corpul care a ocupat cavitatea.

Un cersetor cu o pereche noua de pantofi a murit chiar la poarta orasului. Probabil ca numa ce furase incaltarile de la vreun cadavru. Proprietarul unei case mari ascundea lucrurile de valoare in fintina din curte cind a cazut inauntru si a murit. Un ciine era inca legat in lant de un gard. O femeie avea un copilas mic in brate in timp ce doua fetite mici o tineau de poala rochiei. Un alt om tragea de o capra in afara orasului. 34 de oameni erau ascunsi intr-o pivnita unde se tinea vin, cu mincare si bunatati pe care n-au mai avut cind sa le manince. Un om care a cautat refugiu intr-un copac si-a lasat imaginea agatata de o creanga. O fata tinara stringea la piept o zeitate de aur. Un barbat culcat linga o femeie insarcinata in luna a saptea i-a acoperit acesteia fata cu roba lui in momentul mortii. Un grup de preoti erau pregatiti sa ia masa care consta din pesti si oua. Unul dintre preoti avea o secure in mina si fugise din camera in camera spargind usile cu securea incercind sa fuga de lava. A fost prins in fata ultimei usi care era prea groasa si n-a putut s-o sparga cu securea…Ramasitele unei femei linga o camera unde se tinea vinul…Inlauntrul acestei camere erau peste 100 de vase de argint si peste 1000 de monede de aur. Una dintre vasele de argint avea o inscriptie care spunea…"Bucurati-va de viata pina o aveti, ca ziua de miine este nesigura."

Iata deci un intreg oras infloritor, plin de viata si activitate, exact la virful prosperitatii lui - prezervat aproape perfect: oua care nu s-au spart, piinea inca in cuptor, monedele inca pe taraba…Vase si sobe cu vase care inca aveau oasele carnii care se pregatea in ele. Pravaliile inca avind ceapa, fasole, masline, nuci si smochine la vedere.O gramada de oase de peste au fost gasite linga o pravalie care vindea peste. Un prinz de piine, salata, placintele si fructe inca erau pe o masa…Funii si plase apartinind unor pescari necunoscuti…au fost toate pastrate. Pina si paiele dintr-o cutie in care se transportau ceva pahare de sticla…pina si ele au fost prezervate.

Suluri de papirus, facute scrum dar inca se pot citi, spunindu-ne de disertatii in muzica si alte subiecte. Taverne, cofetarii, locuri unde erau jocuri de noroc, un stadion cu peste 20.000 de locuri, teatre, bai publice, strazi cu sisteme de canalizare, si trotuare ridicate mai sus decit strada, case cu sistem de apa si canalizare si mii de lucrari de arta.Obiecte de uz zilnic, cum ar fi sticlute de parfum, borcane de sticla, ace de cusut, maturi, tavi de copt prajituri, si alte vase de bucatarie gasite in toate casele. Au mai descoperit vaze de flori, faiante, mozaicuri, murale pictate, statui de marmura, giuvaieruri de aur, lanterne de argint, amulete , icoane religioase, si mobila din cea mai frumoasa.

Excavatiile in Pompei continua si astazi, se presupune ca doar o treime din oras a fost decoperit pina acuma. Dar, Vezuviu continua sa …tuseasca; eruptia cea mai recenta a fost cea din 1944. Va mai ingropa Pompeii inca odata?
…………………………………………
Am gasit informatiile astea despre Pompei ca fiind mai mult decit informatii istorice, care sa satisfaca doar o curiozitate…Daca ati avut prilejul sa vedeti unele dintre mozaicurile sau picturile care au vazut lumina zilei pina acuma …o sa intelegeti ca probabil intre Sodoma si Gomora si Pompei si Herculane, nu exista mare diferenta.

In ultima vreme am auzim tot mai mult despre tot felul de calamitati naturale care se intimpla in intreaga lume. Ca si cind natura insasi nu mai poate sa suporte pacatul si se razvrateste impotriva omenirii. Imi amintesc ca portiunea aceea de plaja unde a avut loc acel Tzunami urias acum citiva ani, era socotit marketul cel mai cunoscut pentru cei care cautau relatii sexuale cu copii…

M-am cutremurat citind despre felul cum unii au murit protejindu-si ce aveau mai pretios…argint, aur, sau pe cei dragi. Daca o astfel de catastrofa s-ar intimpla in acest moment cu tine…unde te-ar gasi, si ce ai incerca sa salvezi? Mi-am pus si eu intrebarea si ti-o pun si tie…Unde te duci? Unde ai sa alergi? Ai vreo speranta? Sau…tot ce ai este acum, si …aici…?

11 February 2011

NE BAT CLOPOTELE!!!

Biserica de astăzi are o clopotniţă cu termopane.
În spatele geamurilor fumurii se ascunde o bijuterie turnată de veacuri cu glasul limpede şi clar, dar este un glas înăbuşit… de dorinţa de popularitate, de majoritate, de statistică, de audienţă. Acela este clopotul adevărat al Bisericii…

10 February 2011

AJUTOR PENTRU TINERE SI VIITOARE MAME...(DATI INFORNATIA MAI DEPARTE!!!)

Am primit de la prietena mea Rely Cristea din New York informatia care o s-o prezint mai jos. Cu ceva timp in urma citisem pe un blog un comment a unei fete insarcinate care contempla avortul. Daca stiti pe cineva intr-o situatie asemanatoare, va rog sa ii furnizati informatia aceasta aflata in linkul
MERCY’S ACTION MISSION, INC.(Ianuarie 2011)

1310 Johnson Street
Hollywood, Florida 33019
“Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna in carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspindeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui.’ 2 Corinteni 2:14
Cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat intr-un an nou, intr-un an necunoscut. Desi fiecare intram in noul an cu dorinte noi, cu asteptari mari, totusi nu stim ce surprize vom avea, nu stim ce bucurii sau ce necazuri ne asteapta in el. Dar un lucru stim sigur, ca, daca sintem copiii lui Dumnezeu, El nu ne lasa singuri si ne spune mereu "nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare." Isaia 41:10
Luna trecuta ca in fiecare an, la toate centrele M.A.M.A./Iochebed au avut loc serbari de Craciun, unde au fost invitate clientele care au nascut in acel an precum si cele mai lipsite dintre clientele noastre. Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, a mai multor organizatii umanitare si a unora dintre voi care ati daruit special pentru aceasta cauza, am reusit sa facem bucurie mai multor familii sarace, care au primit pachete cu haine, incaltaminte pentru copii si adulti, alimente si jucarii. Au fost impartite 340 de pachete (cu 110 mai multe decit anul precedent), dintre care 80 la Penitenciarul de femei din Arad. Atit clientele care au participat la serbarile de Craciun, cit si femeile din puscarie au avut ocazia sa auda multe colinzi, cit si un mesaj despre insemnatatea venirii Domnului Isus in lumea noastra.
La centrul Iochebed din Suceava, serbarea de Craciun s-a incheiat cu binecuvintarea a 11 nou-nascuti, cind pastorul prezent a explicat ce inseamna binecuvintarea, cine o da si de ce este importanta pentru copiii nostri. Apoi a citit binecuvintarea din Numeri 6:24-26, iar mamicile au rostit fiecare numele copiilor lor. Domnul sa-i binecuvinteze si toti sa creasca in frica de El.
Ma bucur sa impartasesc cu voi si citevadin marturiile celor care au participat la serbarea de Craciun:
“Centrul M.A.M.A. pentru mine reprezinta un loc in care am intilnit oameni cu frica de Dumnezeu, oameni care mi-au spus o vorba buna si m-au ajutat. De asemenea ne-am bucurat la serbarea de Craciun, unde am fost primite cu caldura si multe bunatati” L.C.Arad
“Cind toti nu au mai vrut sa stie de mine, la Centrul M.A.M.A. am gasit adevarate prietene care m-au acceptat asa cum sint, mi-au dovedit dragostea Lui Dumnezeu. Am invatat lucruri importante cu privire la viata, si lucrul cel mai important pentru mine a fost ca aici am primit vestea ca sint insarcinata. Aici am auzit pentru prima data bataile inimioarei copilasului meu. Nu voi uita asta niciodata, emotiile care m-au napadit pe mine si pe sotul meu.”R.S., Arad
“Daca nu ar fi existat un astfel de loc, eu acum nu mai aveam un copil…Eram pregatita sa fac avort, nu eram constienta ca purtam in pintec un copil, copilul meu…Prin consilierele de la Centrul M.A.M.A. mi-am salvat copilul de la moarte. Va multumesc.” M.S., Arad
“Centrul M.A.M.A pentru mine a fost ca si un refugiu, daca il pot numi asa. Am invatat multe lucruri importante care m-au ajutat in cresterea micutului meu. M-ati ajutat atit spiritual, cit si fizic, nu mai zic de material – a fost o binecuvintare pentru mine, cu imbracaminte pentru scumpul meu. Serbarea de Craciun a fost foarte frumoasa si predica la fel. Va multumesc pentru bunurile pe care ni le-ati dat. Eu ma simt bine cind vin aicea, sint primita cu caldura si afectiune, sint ascultata, ceea ce e foarte important pentru mine.” S.A., Arad
“Am venit la Centrul Iochebed si aici am aflat pentru prima oara ca sint insarcinata. Aici am auzit pentru prima oara cum ii bate inimioara copilasului meu si am inteles ca acesr copilas este tot ceea ce imi doresc si merita sa lupt pentru viata lui. Multumesc ca m-ati invitat la sarbatoarea de Craciun pe care ati organizat-o la centru. A fost un moment extraordinar sa aud colinde cintate frumos de copilasi si mesajul despre reala insemnatate a Craciunului si nevoia mea dupa Dumnezeu. Vreau sa va multumesc pentru suportul pe care l-am primit de la voi in aceasta perioada grea, cind toata lumea din familia mea inclusiv tatal copilului m-au trimis la avort. Vreau sa va multumesc pentru darurile pe care le-am primit, hainute pentru copilasul meu Darius si alimente. Multumesc pentru jucariile pe care le-a primit Darius si pentru ca la aceasta sarbatoare m-am simtit ca intr-o familie. Dumnezeu sa va dea tot ceea ce voi mi-ati dat mie si lui Darius si mai mult decit atit sa va dea putere si voua si sponsorilor vostri care muncesc din umbra, ca noi sa avem un sprijin.” Floriana, 26 ani, Suceava
Iar la centrul M.A.M.A. din Hunedoara in urma mesajelor de Craciun, 10 cliente au auzit mesajul despre venirea Domnului Isus in lumea noastra si au inteles ca El Si-a dat viata si pentru pacatele lor. Astfel ele au dorit sa primeasca Cel mai mare DAR pe care Dumnezeu L-a dat omenirii, pe Domnul Isus Hristos. Glorie Lui!!!
Anul trecut au fost salvati cei mai multi copii, 119, si cele mai multe suflete, 45. Slava Domnului! “Eben Ezer, pina aici Dumnezeu ne-a ajutat.”
Domnul sa va binecuvinteze pe toti cei care ati contribuit ca misiunea M.A.M.A./ Iochebed sa poata continua lupta pentru viata si cei care lucreaza acolo sa nu lucreze ingrijorindu-se sau suspinind. Ne rugam ca El sa va rasplateasca tuturor dupa bogatia harului Sau.
Daca va place ce ati vazut si auzit pina aici, va indemn pe toti sa calatoriti cu noi prin credinta si in anul care ne sta inainte. Dumnezeu ne-a demonstrat in anul trecut ca la El nu exista criza de nici un fel, ne-a binecuvintat peste asteptarile noastre si de unde nici nu ne-am imaginat.
Impreuna, in slujba lui Hristos pentru viata,
Lucia Petrila