Un batrinel era intins pe patul de moarte. Cu toata agonia insa, simti la un moment dat mirosul aromat al biscuitilor cu ciocolata (favoritii lui) venind dinspre bucatarie. Si-a adunat cu greu puterile si s-a ridicat in capul oaselor; apoi tinindu-se de pereti si-a facut incet drum din dormitorul de la etaj, pe scari in jos, tirindu-se si ajutindu-se cu miinile intr-un efort disperat sa ajunga la sursa acestor arome nemaipomenite. Cumva a ajuns in pragul bucatariei - si daca n-ar fi avut dureri atat de mari, ar fi crezut ca se afla de-a dreptul in cer… pe masa din bucatarie, asezati pe rinduri… sute de biscuiti proaspeti cu ciocolata inca calda.
-Am ajuns deja in cer?... biigui bietul om… sau asta era un act final si eroic de dragoste din partea devotatei lui sotii… vrind sa-l faca sa paraseasca aceasta lume ca un om fericit.
Intr-o ultima si eroica miscare, se intinse catre masa, in timp ce pierdu controlul genunchilor… cu mina imbatrinita si zbircita de vreme, intinsa dupa un biscuite poposit la marginea mesei, si cu buzele deja pregatite sa-l devoreze… cind… o lingura de lemn bine minuita de stapina ei il lovi peste mina…
-Nu-ti baga mina aici… spuse ea cu autoritate… astia sint pentru inmormintare!!!
3 comments:
Bietul mos ... eu il lasa sa moara bucuros ca dupa asta tot petrecea =))
morala:
-barbatii nu au ce cauta in bucatarie.....
decat daca au reusit sa-si ingroape consoarta
ioi...saracutul de el...
Post a Comment