CEL CE STA SUB OCROTIREA CELUI PREA INALT... (02/05/2011)

(Am citit ce am scris in 2011. Suntem in 29 Aprilie 2017... si inca simt la fel...)
V-ati simtit vreodata… amortiti?  Asa m-am simtit eu  in ultima vreme. Viata ne face parte de multe experiente. Biblia vorbeste despre viata ca fiind… o cale – pentru credinciosi este una  ingusta…

Calea… o calatorie printr-un peisaj mereu necunoscut. Uneori calatorim singuri. Domnul Isus ne ofera prezenta si compania Sa permanenta, dar uneori ne copleseste depresia, fiindca avem impresia ca ne-a parasit, ca ne-a uitat, ca ne-a lasat singuri. Adevarul este ca El nu ne paraseste niciodata - noi sintem cei care Il parasim.

Anul trecut a fost un an obositor… un an care a solicitat tot ce am avut in mine, 365 de zile, 24 de ore in fiecare zi. Cu siguranta ca nu sint singura care a trecut pe-acolo… am primit e-mailurile voastre… stiu ca majoritatea ati experimentat ceva asemanator, asa ca nu trebuie sa va explic prea mult. (Sinteti vizati… Elena din Tirgu Jiu, Cella, Oana, Carmen, Cristina, Speranta, Virginia Brasov, Viorica O., Ninel… Doina, Debora, Simona…)

Asta-i calea ingusta. David a fugit ani de-a rindul de Saul care voia sa-l omoare, desi Samuel ii turnase untdelemn pe cap, desemnindu-l ca imparat. Iosif din frageda tinerete este aruncat in groapa chiar de fratii lui, vindut la ismaeliti, ajunge servitor in casa lui Potifar, inapoi in inchisoare, desi nevinovat, si abia dupa vreo 20 de ani ajunge acolo unde Dumnezeu intentiona sa-l trimita - in palatul lui Faraon.

Noi mergem catre o destinatie minunata – sigura - de dorit. Avem promisiunea Lui Dumnezeu - si El nu Se schimba niciodata; dar ne fura peisajul si uitam ce ne asteapta la capatul calatoriei. Ce am nevoie acuma este sa-mi imprim in minte gindul ca peisajul din jur se schimba… ca norii trec, ca ceata se imprastie… Ca dincolo de teama zilei de miine, confuzia zilei de azi si remuscarile sau regretele unui  trecut – oricare ar fi el - dureros, complex, neinteles… dincolo de timp si dincolo de spatiu am promisiunea unei eternitati fara lacrimi, fara griji, fara amintiri dureroase…

Va trimit si voua scrisoarea mea de dragoste…

Psalm 91…”Cel ce sta supt ocrotirea Celui Prea Inalt (adica eu si cu toti cei care vreti sa recitati cu mine…), si se odihneste la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul:

”El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!” Da, El te scapa de latul vinatorului, de ciuma si de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui si te vei ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui! Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua, nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima, care bintuie ziua-n amiaza mare. O mie sa cada alaturi de tine si zece mii la dreapta ta, de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplata celor rai. Pentru ca zici: “Domnul este locul meu de adapost!”!Si faci din Cel Prea Inalt turnul tau de scapare, de aceea nicio nenorocire nu te va atinge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tau. Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale; si ei te vor duce pe miini, ca nu cumva sa-ti lovesti  piciorul de vreo piatra. Vei pasi peste lei si peste napirci, si vei calca peste pui de lei si peste serpi. –“Fiindca Ma iubeste – zice Domnul - de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu.

Cind ma va cheama, ii voi raspunde; voi fi cu el in strimtorare, il voi izbavi si-l voi proslavi. Il voi satura de viata lunga si-I voi arata mintuirea Mea.”