DUPA O PAUZA...

Am facut o pauza de blog…sau blogul a facut o pauza fara mine?! Simbata la ora 3 dimineata m-am trezit din somn si…am sters blogul. Am iesit in curte…era frig si era noapte…si m-am plimbat o vreme sperind sa-mi treaca gindurile. Nici pomeneala…

Dupa nelinistea aia a dat o jale peste mine…cu lacrimi si tot meniul. Si alte ginduri. Alte intrebari…

Apoi copiii mi-au spus ca or sa incerce sa-l invie…am inceput sa primesc e-mailuri de la unii dintre voi intrebindu-va ce s-a intimplat cu blogul, ce s-a intimplat cu mine…?! Trebuie sa recunosc ca am devenit dependenta de blog- si de voi, cei care ma cititi…Existati pentru mine ca un suport- ca un colac de salvare…

Duminica cind a spus pastorul sa se aseze jos cei care au nevoie de rugacxiune, Deb a venit din fundul bisericii si m-a luat de dupa umeri si mi-a zis…”aseaza-te jos…tu stii ca ai nevoie de rugaciune”. Si m-am asezat…iar dupa biserica , Monica, sotia pastorului a venit sa stea de vorba cu mine si m-a impins intr-o camera si s-a rugat pentru mine, pentru problemele de sanatate de care stia de la Deb si…pentru blog…

Am venit acasa si Deb s-a pus la biroul meu si va marturisesc ca n-a trecut un minut si…a aparut blogul din nou…Nu va pot spune ce bucurie am avut. Si de unde fusesem lipsita de pace si ma framintasem tot weekendul- m-am linistit ca prin minune. Si nici n-am mai simtit nevoia sa stau pe blog tot timpul- dar stiu ca il am…ca va am…aproape…pe cei care simtiti ca mine si pe cei cu care am aceleasi simtaminte.

Povestea este spusa pe scurtatura aici…dar…daca unii dintre voi mi-ati simtit lipsa, asa cum mi-ati marturisit ine-mailuri- trebuie sa va spun ca si eu v-am simtit lipsa…Ma rog pentru multi dintre voi, in fiecare seara…si nu m-as supara daca v-ati ruga si voi pentru mine. Dumnezeu asculta…si raspunde…

Asa ca…bine v-am gasit din nou…