2. FRICA: SA NU-MI PIERD CASA!
CREDINTA:
1 Ioan 2:15…”Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este cu El.”
Eram sigura de-acuma cit de mult insemna casa in care locuiam pentru mine. Facusem ceva remodelari si reparatii ca sa ajunga in sfirsit sa fie “casa noastra” – sa ne simtim “acasa” si ne bucuram tare mult de comfortul casei noastre. Ne placea sa avem invitati si casa era potrivita si incapatoare pentru toti copiii si nepotii nostrii cind veneau sa ne viziteze. Si toti ne spuneau ce bine se simt la noi cind ne viziteaza…pentruca intr-adevar casa devenise o parte din noi si apartineam in totalitate acestui loc. Dar nu am realizat ca am devenit mai mult decit se cerea atasata de aceasta casa, si Dumnezeu cu vocea Lui blinda imi amintea acum ca inima mea nu trebuia sa se ataseze de lucrurile din aceasta lume…(Din "But God...This Wasn't my Plan" de Carol Hopson)
………………………..
Asta este portiunea ce o pregatisem pentru astazi, ca s-o traduc. Si Doamne cit de bine a venit subiectul asta. Am 25 de ani cu compania mea…si ieri ne-au anuntat ca vor fi schimbari…si ca departamentul meu va fi reorganizat si toate departamentele de harti din California se vor unii in numai 5 sau cel mult 6- niciunul nu va functiona in orasul unde lucrez acuma…Vorbeam cu o colega astazi care va fi si ea afectata de aceste schimbari, ca aproape nu mai face sens sa ai o casa…ca te muta cu serviciul cind si unde vor ei. Ba mai mult…unde sot si sotie lucreaza, mutatiile astea strica dinamica familiilor, a copiilor…etc. Aproape ca nu se mai merita sa ai nimic …poate doar o masina sa-ti pui citeva boarfe in ea si s-o pornesti la drum la nevoie ( daca nu se inchide Canalul de Suez si mai avem benzina…)
Acum cind scriu mai trag cu ochiul la TV si arata ce se intimpla in Libia. Saptaminile trecute era Egipt – nu ca acolo lucrurile ar arata roz. Ba, tot astazi mai devreme am vazut cutremurul din Noua Zeelanda…
Daca versetele de mai sus au avut un inteles de-alungul istoriei, astazi chiar mai mult ca oricind. Nu ducem nimic cu noi, si s-ar putea sa nu putem sa lasam nici copiilor nostri nimic- chiar daca inca nu vine sfirsitul inca- cu toate ca absolut tot ce se intimpla ne striga in gura mare ca sfirsitul este aproape…ca El este chiar la usa.
Ce fel de oameni incuiati ar trebui sa fim sa nu intelegem nici in ceasul al 12-lea acest lucru? Inca ne este frica sa nu pierdem lucrurile din lumea asta cind n-am facut nimic ca sa ne salvam sufletele. Dragii mei cititori- Domnul Isus a murit pentru fiecare din noi…ne-a iubit pina la cruce. S-a dus sa ne pregateasca un loc …un loc minunat- mult mai comfortabil si mai elegant decit orice ati avea pe acest pamint. Sa nu ne legam sufletele de lucrurile de aici…sint trecatoare. Tot ce am agonisit poate pierii in citeva clipite: foc, apa, revolutie, cutremur, alunecari de teren, probleme financiare…Dar de noi El se va ingriji si nu vom duce lipsa de nimic…
Sa ne punem nadejdea in El si ochii la cer – nu la gunoaiele de aici…Mi-o spun mie si vi-o spun si voua. Si vom scapa de aceasta teama care ne amaraste sufletele…
“Doar o coliba
Aici jos imi ajunge…”
Oare?
7 comments:
Nu te teme .....
Teama sau frica este de două feluri: protectoare şi paralizantă. Nenorocirea este că inima omului coruptă prin neascultare nu se teme de ceea ce ar trebui să-i producă frică şi se înspăimântă de ceea ce nu ar trebui.
Turma Domnului Isus este una mică, fiindcă „mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi“. Totuşi ea nu are motive de teamă, fiindcă bunul ei Păstor este şi Marele Păstor când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.1 Pet. 5.4).
Regele David, omul păstorit de divinul Păstor, a făcut o afirmaţie care înfruntă veacurile: „nu mă tem de nici un rău“ (Ps. 23.4) şi a declarat după ce a fost scos din adâncul întunecos şi rece al disperării: „Domnul ...m-a izbăvit din toate temerile mele“ (34.4).
Da, toată noaptea mi-a fost frică şi m-am temut, dar la cuvântul Domnului îmi voi arunca toate fricile în marea furtunoasă a lumii (parafrază la Lc. 5.5).
De altfel, expresia care ne îndeamnă la reprimarea şi înfrângerea fricii apare în Biblie, sub o formă sau alta, de 366 de ori! (şi pentru anii bisecţi!). Porunca „Nu te teme“ are două sensuri: nu începe sau nu continua să te temi.
1. Nu te teme de dispreţul oamenilor (Iosif) (Mt. 1.20-22). Dispreţul ne produce părăsire, durere, suferinţă şi nebăgare în seamă (Is. 53.3), dar numai prin răbdare ajungi la răsplătire, doar suferinţa duce la slavă.
2. Nu te teme de responsabilitatea slujirii lui Dumnezeu (Maria) (Lc. 1.30), Pavel (F.A. 18.9-10). Misiunea încredinţată celor două persoane era una copleşitoare, dar sprijinul Domnului e chezăşia succesului!
3. Nu te teme de puterea potrivnicilor (fie ei oameni sau duhuri) (Mt. 10.24-28). Asemenea leviatanului care îi este un simbol aparte .
Biserica Domnului este făcută să nu se teamă de nimic ( Iov 41.33; Mt. 16.18).
Apogeul puterii Diavolului este să ucidă (Ioan 10.10), dar începutul puterii Domnului vieţii este învierea.
4. Nu te teme de suferinţa pentru Domnul şi Evanghelia Lui (Apoc. 2.10 etc.). Chemarea cerească (Evr. 3.1) nu-i numai o chemare la pocăinţă (Mt. 9.13), dar şi la suferinţă (1 Pet. 2.21; 2 Tim. 3.12).
5. Nu te teme de furtunile vieţii (Ioan 6.20), fiindcă primul şi ultimul cuvânt Îi aparţin Celui ce a creat valul şi vântul, făptura şi furtuna. Toată iscusinţa ta s-ar putea dovedi zadarnică (Ps. 107.27), dar cu Fiul lui Dumnezeu la cârma vieţii ajungi la limanul dorit (vers. 29-30).
6. Nu te teme de tainele viitorului (Evr. 13.5-6). Oricât de rele ar putea fi veştile ce se aud la orizont (Ps. 112.7), inima ta trebuie să rămână tare şi încrezătoare în Domnul, care ţi-a rezolvat trecutul, îţi conduce prezentul şi ţi-a promis un viitor fericit (Ier. 29.11; 15.11).
7. Nu te teme de ameninţarea morţii (Lc. 8.50; Evrei 2.14-15). Odată trecut de la moarte la viaţă (Ioan 5.24), pentru creştin moartea este un duşman învins (1 Cor. 15.26), a muri nu-i o pagubă ci un câştig (Fil. 1.21), iar clipa morţii fizice este momentul plecării acasă (2 Tim. 4.6).
Încheiere: Deci, „Nu te teme, turmă mică...“ De nimic! Amin.
http://casaeterna.blogspot.com/2011/02/nu-te-teme.html
Care este casa pe care o zidim noi?
Iubirea de bani nu ii cruta nici pe crestini, astfel ca unii se lasa ispititi de aceasta si devin crestinii materialisti ai zilelor din urma. In Vechiul Testament gasim scris: «Cine castiga o simbrie o pune intr-o punga sparta. Asa vorbeste Domnul ostirilor: „Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre!“ Va asteptati la mult si iata ca ati avut putin; l-ati adus acasa, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul ostirilor» (Hagai 1,6-7.9). Raspunsul ni-l da Insusi Cel Atotputernic: «…din pricina Casei Mele, care sta daramata, pe cand fiecare din voi alearga pentru casa lui. De aceea cerurile nu v-au dat roua si pamantul nu si-a dat roadele» (v.9-10). Pericolul crestinismului modern al zilelor din urma consta in alegerea unor prioritati eronate. Suntem entuziasti atunci cand un anumit lucru serveste propriilor noastre interese, dar cand ni se cere sa facem ceva pentru Domnul, incepem imediat sa facem calcule. Cum stau lucrurile cu credinta noastra, cu dedicarea noastra? Dar cu posibilitatile noastre, cu timpul nostru, cu intreaga noastra viata? Cladim la propria noastra casa in timp ce Casa Domnului sta pustie? Casa Domnului suntem noi insine. Locuieste Domnul in noi si este inima noastra plina de roade spirituale? Sau sta Casa Domnului pustie si goala? Desigur putem avea totul si ne putem bucura cu multumire, dar haideti sa meditam asupra adevarului ca este vital sa ne stabilim prioritati corecte. Casa noastra se va distruge si nu putem sa luam absolut nimic cu noi dincolo de moarte. In schimb, Casa Domnului, Templul Lui va dainui in vesnicie. Care este casa pe care o zidim noi?
http://casaeterna.blogspot.com/2011/02/care-este-casa-pe-care-o-zidim-noi.html
Cred ca si psalmul 116 si 117 p0ate incuraja ori ce inima asa cum a facut si cu mine
Nu te teme , crede numai ! te sarut Marta
Draga Rodica,
Oricata incredere ai avea in Domnul nu se poate sa nu te preocupe ce ai realizat in viata pana la aceasta clipa. Sigur ca iti este frica dar trebuie sa crezi ca totul se intampla cu voia Lui si are un scop. Trebuie doar sa gasesti scopul, solutia.
Uneori aceste "incercari" (nu ispite spre pacat)pot aduce alte lucruri mai bune. Casa devine ceva inutil dar poate asta rezolva alta problema.Totdeauna noi gresim, nu Dumnezeu. Iar faptul ca nu ne legam de lucruri nu inseamna ca nu trebuie sa ne straduim sa le facem Sunt spre confortul si binele nostru.
Fiecare lucru are rostul lui in viata....
Dar zic si eu... Stii ca sunt cam rebela...
Multumesc Virginia. Totdeauna cu lectia facuta...nu te pot prinde pe picior gresit niciodata. Thanks...
Tusa Marta, ma duc acasa si citesc...multumesc!
Cherie, draga mea rebela...ai dreptate...toate lucrurile astea sint pentru folosinta si confortul nostru si n-o sa ne asezam jos acuma si n-o sa mai miscam un deget...Problema este...stii tu unde este problema...cind strigam ca vine lupu si era mita vecinei...cind ne spaimintam de zvonuri si uneori imaginatii...cind facem din tintar armasar...
Si la urma urmei cind pierdem ceva si nu se mai poate recupera...iaca s-a dus...si gata.
O perspectiva corecta ne scuteste de atita jale - cea mai mare chiar fara rost. Daca ne cosumam inainte de situatie, pe cind vine intr-adevar necazul nu mai sintem buni de nimic...
Tie iti sta insa bine sa fi rebela...
:)
Post a Comment