Cherie…o prietena draga mi-a lasat un comment in care imi spunea ca Dumnezeu este un Dumnezeu bun si cu siguranta n-o sa pedepseasca lumea …Dumnezeu este intr-adevar dragoste si mila si rabdare. Asta este adevarat. Dar El este si dreptate si adevar . Cum le impacam?
Iata ce spunea …cherie ...
:))) Mergem! Dar ai vazut ce a patit Iona daca a pus prea multa ravna si a inceput sa ameninte cu "Apocalipsa" Apocalipsa nu a venit!
Da mergem sa ii invatam pe oameni iubirea si iertarea dar nu sa-i speriem cu pedeapsa sfarsitului lumii caci Dumnezeu cantareste cu alta masura decat noi oameniisi. Pedeapsa lui nu este distrugerea ci mustrarea...
Cand faci rau, raul ti se intoarce ca pedeapsa si Dumnezeu nu bate cu batul...
.....................................
Vine sau nu vine sfirsitul?
Pe vremea lui Noe, lumea era din cale afara de rea. Vreo suta de ani i-a luat lui Noe sa faca corabia; timp in care contemporanii lui il batjocoreau- nici gind sa asculte la ceea ce le spunea Noe. Invitatia ca sa intre in corabie a mai intirziat un pic si dupa ce animalele au intrat in corabie ascultatoare, doua cite doua. Chiar si animalele au priceput ca treaba e serioasa. Nu insa oamenii. Ce a urmat? Potopul. Nu i-a iubit Dumnezeu pe oameni? Cum nu? A pregatit o corabie sa-I salveze…Numai ca dinsii n-au vrut sa intre. A avut rabdare Dumnezeu cu ei? Ba bine ca nu…Mai bine de 100 de ani… Dar pina la urma chiar si mustrarea are limitele ei…Daca cel putin in ultimul ceas - oamenii s-ar fi luat dupa animalele care intrau in corabie…si atunci ar fi fost posibil sa fie salvati. Daca!!!
Cu Iona a fost alta treaba. Iona n-a crezut ca oamenii din Ninive merita sa fie salvati si in loc sa se duca unde l-a trimis Dumnezeu, s-a dus la Tarsis….exact in pozitia opusa directiei under era trimis. Nu facem si noi tot asa? De aia ne inghite cite o balena uriasa si stam in burta vreunui necaz si cind iesim afara …pute in jurul nostru…Dar pina la urma Iona a ascultat si oamenii au inteles si probabil si-au adus aminte de potop…ca era un eveniment destul de recent pentru generatia lor- a patra de la potop. Toti cei de acolo erau rude apropiate, urmasi ai lui Noe…toti erau stranepotii si strastra-nepotii lui Noe. Batrinul Noe si fii acestuia précis le-au povestit copiilor si nepotilor lor intimplarea. De aia nu s-a intimplat Apocalipsa cu cei din Ninive…ca si-au amintit si i-a apucat frica si s-au imbracat in saci si si-au presarat cenusa in cap si Dumnezeu i-a iertat.
Acuma e rindul nostru sa hotarim. Tot ce se intimpla in lumea asta nu pare a fi nici normal si nici promitator. Unele lucruri care se intimpla de exemplu aici in America in zilele noastre imi amintesc de Romania comunista si de motivul pentru care am pus buletinul intr-o scrisoare si l-am trimis lui Ceausescu…spunindu-i ca nu mai vreau sa traiesc intr-o tara comunista. Nu cred ca a fost curaj- mai degraba o mare nebunie. Era prin 1980…
Traim zile apocaliptice…Sa nu ne treaca prin cap acuma ca putem fugi la Tarsis ca si Iona daca nu vrem sa spunem oamenilor de Christos…si nici cei carora le spunem sa nu creada Dumnezeu o sa fie rabdator la infinit cu ei…Dragostea Lui Dumnezeu s-a implinit prin jertfa Domnului Isus. Capitolul ala este clarificat…Acuma, ce ne-a ramas este sa-L acceptam si sa ne schimbam viata. Mingea este pe terenul nostru…sa zic asa. Ce facem cu ea? Nu hotaraste nimeni in dreptul nostru…decit noi. Si nu va amagiti ca Judecata intirzie…Aia este doar rabdarea Lui Dumnezeu izvorita din dragostea Lui fata de noi. Ne maid a timp… Atit! In lumea asta exista o lege lasata de Dumnezeu care defineste absolut totul…o lege care ne poate ajuta sa observam lucrurile si sa luam decizii intelepte. Ati auzit de cauza si efect! Cauza o stim, iar efectul il vom cunoaste… curind.
http://www.youtube.com/watch?v=_4ruQJPI1MQ&feature=player_embedded#at=32
31 March 2011
UN E- MAIL VAGABOND...(primit, citit, dat mai departe)
Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului.
Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul.
Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultind zi de zi la televizor gilceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este urat, rau. Ni se induce FRICA! Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre SI NU STIM DE UNDE, CAND SI CUM.
UITE ASA: ascultand asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, urata, nu mai am incredere in nimeni, etc.
Intre timp greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim.
30 March 2011
Probleme de internet... (adaptare)
Dupa cum stiti... noi... astia cu parul argintiu care inca ne dam pe internet... citeodata ne incurcam in stiinta. Am avut o problema ieri, asa ca l-am chemat pe Eric, baiatul de 11 ani din vecini, a carui camera arata ca bordul de control al unei nave spatiale... si l-am rugat sa vina pina la mine sa ma descurce...
Eric a venit...s-a asezat urgent in fata computerului, a apasat pe citeva butoane si... voila... problema s-a rezolvat.
Cum era deja pe usa afara in secunda urmatoare, am strigat dupa el...
-Care a fost problema?
-A fost o...eroare...ii zice ID 10 T...
N-am vrut sa par aerian... dar eram totusi curios, asa ca am continuat...
-ID 1O T? Ce-i aia? In caz ca apare din nou si trebuie sa o elimin...
-N-ai auzit de ea pina acum?
-Nu... am raspuns eu ingindurat... nu-mi amintesc...
-Noteaza-ti... mai zise tincul...o sa intelegi pina la urma...
-Asa ca am scris... ID10T...
.............
Ce ti-e si cu generatia asta!... Obisnuiam cind eram tinar sa intreb pe cei mai in virsta sa ma ajute sau sa ma descurce... ba cu una, ba cu alta. Cum s-au intors lucrurile pe dos... Si pina mai ieri mi-era drag de tincul asta...
Eric a venit...s-a asezat urgent in fata computerului, a apasat pe citeva butoane si... voila... problema s-a rezolvat.
Cum era deja pe usa afara in secunda urmatoare, am strigat dupa el...
-Care a fost problema?
-A fost o...eroare...ii zice ID 10 T...
N-am vrut sa par aerian... dar eram totusi curios, asa ca am continuat...
-ID 1O T? Ce-i aia? In caz ca apare din nou si trebuie sa o elimin...
-N-ai auzit de ea pina acum?
-Nu... am raspuns eu ingindurat... nu-mi amintesc...
-Noteaza-ti... mai zise tincul...o sa intelegi pina la urma...
-Asa ca am scris... ID10T...
.............
Ce ti-e si cu generatia asta!... Obisnuiam cind eram tinar sa intreb pe cei mai in virsta sa ma ajute sau sa ma descurce... ba cu una, ba cu alta. Cum s-au intors lucrurile pe dos... Si pina mai ieri mi-era drag de tincul asta...
29 March 2011
CE FACEM? MERGEM?
Mi s-a cerut sa scriu zilele astea ceva la un subiect foarte cunoscut…atit de cunoscut ca este aproape…epuizat. Misiune! Mi-am tot framintat mintea…ce-as putea sa scriu oare? Ce as putea sa spun eu, o pacatoasa iertata la subiectul asta atit de important? Si mi-a venit imediat in minte femeia de la fintina lui Iacov. Misionara printre samariteni. Ce le-a spus ea? Numai ceea ce I-a spus ei Domnul – nimic mai mult si nimic mai putin. Foarte precisa ideea…orice credincios trebuie sa faca misiune…”Mergeti in toata lumea si propovaduiti evanghelia” nu era o sugestie…ci o porunca!
Dar nu cred ca s-a spus niciodata atita si atitea cite se spun astazi in dreptul actiunii de misionar…TV, computer, radio, tot felul de alte aparate electronice…sint folosite pentru misiune…Reviste, ziare, carti, CD-uri…Astazi toata lumea spune…Dar ce ? Problema este ca cei mai multi “misionari” spun de ale lor…si nicidecum nu duc Vestea Buna pe care au fost chemati sa o duca oamenilor pina la capatul pamintului- EXACT asa cum au primit-o, fara sa adauge sau sa scoata ceva.
Unii dintre cei mai plini de rivna misionari aici in California chiar acum defileaza si fac demonstratii in Hollywood…si spun ca pe 21 Mai anul asta este sfirsitul lumii. Spun lumii sa se pregateasca de Judecata de apoi…Adevarul este ca Judecata vine, si tot adevarat este ca vremile sint aproape . Numai ca nicaieri in Biblie nu ni s-au dat astfel de date …ci mai degraba ni s-a spus ca ziua si ceasul sint cunoscute numai de Tatal. Este asta oare o misiune? Este - dar nu misiunea la care am fost chemati.
Tot felul de misionari…pe-aici. Mormonii isi trimit tinerii pe biciclete , doi cite doi, inainte de a-i trimite la facultate. Unii dintre ei nu stiu mare lucru saracii- dar se duc. Si duc o evanghelie gresita…Au rivna, au perseverenta…dar nu-L au pe Christos. Misioneaza? Sigur ca da…Scopul lor este sa le plateasca cineva facultatea si pentru acest lucru isi implinesc misiunea cu sirguinta.
Am uvut un coleg care era Martorul Lui Iehova…nu stiu de ce-si spun asa, ca nu pe Iehova – Fiul Lui Dumnezeu il marturisesc ei ci pe un Iehova care a fost un proroc –zic ei…un om cumsecade…Dar Biblia nu despre cumsacadenie vorbeste- si nu am fost trimisi in lume ca sa educam lumea despre bunele maniere…am fost trimisi sa spunem lumii ca exista o mintuire si exista un Mintuitor…Si colegul meu a iesit la pensie mai devreme…ca sa stea la colturi de strada si sa dea oamenilor o revista , sau sa mearga din poarta in poarta sa duca la fel ca ceilalti o evanghelie ciuntita. Ca fara Christos- Fiul Lui Dumnezeu…Biblia este doar o carte istorica, literara, filosofica…orice- dar atit. Se ocupa de misiune? Sigur ca da…numai ca misiunea lor pare aceea de a duce oamenii in ratacire. Ca daca nu ducem oamenilor pe Christos, Fiul Lui Dumnezeu, Cel rastignit si inviat…si speranta in mintuirea data in dar – ce rost mai are …misiunea?
Astazi…Domnul ne trimite pe noi…De la femeia de la fintina, care se ascundea de rusinea pacatelor ei si pina la omul de nadejde a Lui Dumnezeu, Iona…sintem cu totii trimisi in misiune. Toti traim in Ninive…aceeasi lume destrabalata, intoarsa de la Dumnezeu, plina de sine, doritoare de glorie personala…aceiasi oameni impotrivitori…
Intrebarea este insa…Ce facem? Ne ducem unde ne trimite Dumnezeu sau…ne lasam inghititi de ceva…nu-i musai sa fie o balena…Dumnezeu a putut sa aduca victorie in Ninive…dar numai pentruca Iona s-a dus pina la urma si a ascultat de Domnul. Dumnezeu este acelasi ieri si azi si in veci…si poate sa schimbe lumea in care traim- DACA…sintem ascultatori de El…
Ce facem? Mergem?
…………………………………………..
. Josephus wrote:
Now it was Nimrod who excited them to such an affront and contempt of God. He was the grandson of Ham, the son of Noah, a bold man, and of great strength of hand. He persuaded them not to ascribe it to God, as if it were through his means they were happy, but to believe that it was their own courage which procured that happiness. He also gradually changed the government into tyranny, seeing no other way of turning men from the fear of God, but to bring them into a constant dependence on his power… Now the multitude were very ready to follow the determination of Nimrod, and to esteem it a piece of cowardice to submit to God; and they built a tower, neither sparing any pains, nor being in any degree negligent about the work: and, by reason of the multitude of hands employed in it, it grew very high, sooner than any one could expect; but the thickness of it was so great, and it was so strongly built, that thereby its great height seemed, upon the view, to be less than it really was. It was built of burnt brick, cemented together with mortar, made of bitumen, that it might not be liable to admit water. When God saw that they acted so madly, he did not resolve to destroy them utterly, since they were not grown wiser by the destruction of the former sinners; but he caused a tumult among them, by producing in them diverse languages, and causing that, through the multitude of those languages, they should not be able to understand one another. The place wherein they built the tower is now called Babylon, because of the confusion of that language which they readily understood before; for the Hebrews mean by the word Babel, confusion…
27 March 2011
PENTRU ...NICOLE, JOSH & ZACK...
PREDICA DE ASTAZI - ZIUA JUDECATII!!!
-Ce zicea pastorul despre Ziua Judecatii este groaznic...Poate ar trebui sa cautam dupa un avocat bun...
UNDE TI-E BIBLIA?
http://www.youtube.com/watch?v=w9dpmp_-TY0&feature=player_embedded#at=586
Tribul Kimyal of Papua - Indonezia celebreaza primirea primelor Biblii traduse in limba lor in 2010. Bucuria lor nu poate fi egalata. Ma intreb daca noua astazi, Cuvintul Lui Dumnezeu ne mai aduce inca bucurie...
Biblia spune ca cei dintii vor fi cei de pe urma - si incep sa inteleg de ce...
Biblia mai spune ca celui ce i s-a dat talantul si nu l-a folosit ci l-a ingropat, i se va lua si i se va da altuia , iar el va sfirsi in focul vesnic...Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva...
Sa cautam Biblia si s-o folosim...cu bucurie!!!
Tribul Kimyal of Papua - Indonezia celebreaza primirea primelor Biblii traduse in limba lor in 2010. Bucuria lor nu poate fi egalata. Ma intreb daca noua astazi, Cuvintul Lui Dumnezeu ne mai aduce inca bucurie...
Biblia spune ca cei dintii vor fi cei de pe urma - si incep sa inteleg de ce...
Biblia mai spune ca celui ce i s-a dat talantul si nu l-a folosit ci l-a ingropat, i se va lua si i se va da altuia , iar el va sfirsi in focul vesnic...Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva...
Sa cautam Biblia si s-o folosim...cu bucurie!!!
26 March 2011
25 March 2011
O CEASCA DE...CREDINTA...
Anuntul spune ca aici...la Cafeneaua Harului, cafeaua este pe gratis - Costul este platit de proprietar...
- Ce bine miroase...vreau si eu o ceasca...
- Intoarce-ti ceasca atunci sa poata sa-ti toarne si tie...
Romani 5:2..."Lui ii datoram faptul ca prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care sintem; si ne bucuram in nadejdea slavei Lui Dumnezeu."
LECTIILE LUI SCOTCH...
Acum vreo doua saptamini, am pierdut-o pe Jeanny – dragalasa catelusa a lui Deb. Inca nu am gasit-o. Deb ii duce dorul, desi nu mi se plinge – ca stie cit de rau imi pare…dar cautind-o pe la organizatiile care aduna ciinii pierduti…a dat de un alt ciine care i-a picat ei cu tronc si care daca nu l-ar fi luat ea, era déjà pe lista sa fie pus sa doarma somnul de veci.
Numele lui zdreanta (ca seamana cu Zdreanta a lui Arghezi) este Scotch… Cind l-a luat de la “pension”, Deb zicea ca ingrijitorii au zis ca este un ciine tare trist… si erau bucurosi ca si-a gasit stapini.
Primele zile insa au fost mai grele, pina ce s-a obisnuit cu noua casa. Si cum am norocul sa am partea mea in afacerea asta, desi nu sint mare iubitoare de animale, a trebuit la citeva zile dupa ce l-au adus acasa, ca sa ma duc sa-i dau drumul sa se duca afara sa-si faca treburile, cind stapinii lui au fost plecati. Deb il tinea in baie. Acolo avusese unul din patuturile lui Jeanny…cu o perina matasoasa pe o parte si catifelata pe aialalta…sa se simta ‘mnealui ca in palatul lui Truman…ce mai! Doar ca Scotch…s-a decis sa foloseasca perinile …pentru alte “trebi” … si asa si-a pierdut dreptul la perini in cel mai scurt timp.
Ok… Am deschis deci usa la baie si l-am invitat pe Domnul Scotch afara, cu tot ceremonialul… facindu-i complimentele de rigoare… A iesit apoi pe usa sufrageriei afara din casa si a luat-o la fuga prin curte ca un zevzec… nici vorba sa-si faca treburile, iar eu dupa el de frica sa nu-l pierd si pe asta …ca nu stiu ce scuze as mai fi avut. Ii place cred sa-si faca treburile doar pe perini de matase... si abia l-am facut sa intre inapoi in casa dupa multa alergare. Dar cind s-a vazut el in sufragerie – nici gind sa-l pot indupleca sa intre din nou in baie…doar nu era prost - sufrageria mirosea frumos de la luminarile ce le tot aprinde Deb pe acolo …locul este larg si luminos…ceva perne uscate pe canapea…numa sa huzuresti…
El n-a vrut sa intre in baie…eu n-am vrut sa-l las sa stea singur in casa, dar nici sa-l iau in brate sa-l duc in baie n-am vrut. Stiam ca Deb si Danny sint pe drum sa vina acasa - asa ca mi-am zis eu ca stau si ii astept. Se puse Domnul Zdreanta linga usa si se facu ca mort…cu labele in sus…numai ochii aia de faianta ii mai miscau din cind in cind sa ma urmareasca sa vada ce fac…altceva nimic. Am zis eu ce-am zis, am amenintat, l-am si impins cu piciorul…nimic!!! Douazeci de minute a facut-o asa pe mortul… ma sfida doar cu ochii aia negri si …isi arata coltisorii din cind in cind… dar n-a indraznit sa miriie… era doar pe-aproape. Una din labute incepuse sa-i tremure de stat in pozitia aia… dar nu s-a miscat cum nu s-a miscat covorul de sub el. Indaratnic, ma sfida doar si apoi inchidea iara ochii sa nu ma mai vada.
Si am stat… si am stat… si am stat asa de m-am urit… Si mi-am zis eu…He-hei…daca n-ar fi Deb stapina ta …cum as scoate eu bizdicii aia si indaratnicia aia din tine… ai fi fericit sa intri in baie numai ca sa scapi de mine si cind ti-as arata directia cu degetul… ai prinde tu viteza…
…………………..
Dar stind acolo asteptind sa se miste Scotch sau sa-i vina stapinii acasa - am avut timp sa ma gindesc si la alte lucruri… m-am gindit ca oricit as fi de suparata pe bietul Zdreanta- imi arata o latura a vietii mele pe care n-as fi putut s-o vad asa de bine daca nu mi-o arata el… un ciine mic si prapadit. M-am gindit la mine, la noi, oamenii… la indaratnicia noastra… Facem atitea alegeri proaste in viata …si de cele mai multe ori sintem constienti ca nu e bine ce alegem. Daca n-ar fi Domnul Isus sa se puna intre noi si dreptatea Lui Dumnezeu… ar fi vai si-amar de sufletele noastre. Ca, uite, nu sintem mai breji decit Zdreanta…stam si-L sfidam pe Dumnezeu, legile Lui si dreptatea Lui… nu-i nimic de capul nostru, si eram gata de adormirea pe veci…Eu cel putin… stiu exact cum este sa treci pe linga moarte si sa ti se mai dea clipe de respirat - si totusi… atita ambitie si indaratnicie salasluieste atit de adinc in noi, ca nu vrem, nu vrem si pace sa fim ascultatori de Stapinul nostru…
Daca n-ar fi fost Domnul Isus sa ne recupereze, sa ne rascumpere, sa se dea chiar pe Sine insusi pentru noi, sa ne mai procure timp si sa mai aiba rabdare cu noi… Daca n-ar fi fost El… ce ne-am fi facut?
Psalm 123:1-2…"La Tine imi ridic ochii, la Tine care locuiesti in ceruri. Cum se uita ochii robilor la mina stapinilor lor, si ochii roabei la mina stapinei ei, asa se uita ochii nostri la Domnul Dumnezeul nostru, pina va avea mila de noi."
……………………..
Primele zile insa au fost mai grele, pina ce s-a obisnuit cu noua casa. Si cum am norocul sa am partea mea in afacerea asta, desi nu sint mare iubitoare de animale, a trebuit la citeva zile dupa ce l-au adus acasa, ca sa ma duc sa-i dau drumul sa se duca afara sa-si faca treburile, cind stapinii lui au fost plecati. Deb il tinea in baie. Acolo avusese unul din patuturile lui Jeanny…cu o perina matasoasa pe o parte si catifelata pe aialalta…sa se simta ‘mnealui ca in palatul lui Truman…ce mai! Doar ca Scotch…s-a decis sa foloseasca perinile …pentru alte “trebi” … si asa si-a pierdut dreptul la perini in cel mai scurt timp.
Ok… Am deschis deci usa la baie si l-am invitat pe Domnul Scotch afara, cu tot ceremonialul… facindu-i complimentele de rigoare… A iesit apoi pe usa sufrageriei afara din casa si a luat-o la fuga prin curte ca un zevzec… nici vorba sa-si faca treburile, iar eu dupa el de frica sa nu-l pierd si pe asta …ca nu stiu ce scuze as mai fi avut. Ii place cred sa-si faca treburile doar pe perini de matase... si abia l-am facut sa intre inapoi in casa dupa multa alergare. Dar cind s-a vazut el in sufragerie – nici gind sa-l pot indupleca sa intre din nou in baie…doar nu era prost - sufrageria mirosea frumos de la luminarile ce le tot aprinde Deb pe acolo …locul este larg si luminos…ceva perne uscate pe canapea…numa sa huzuresti…
El n-a vrut sa intre in baie…eu n-am vrut sa-l las sa stea singur in casa, dar nici sa-l iau in brate sa-l duc in baie n-am vrut. Stiam ca Deb si Danny sint pe drum sa vina acasa - asa ca mi-am zis eu ca stau si ii astept. Se puse Domnul Zdreanta linga usa si se facu ca mort…cu labele in sus…numai ochii aia de faianta ii mai miscau din cind in cind sa ma urmareasca sa vada ce fac…altceva nimic. Am zis eu ce-am zis, am amenintat, l-am si impins cu piciorul…nimic!!! Douazeci de minute a facut-o asa pe mortul… ma sfida doar cu ochii aia negri si …isi arata coltisorii din cind in cind… dar n-a indraznit sa miriie… era doar pe-aproape. Una din labute incepuse sa-i tremure de stat in pozitia aia… dar nu s-a miscat cum nu s-a miscat covorul de sub el. Indaratnic, ma sfida doar si apoi inchidea iara ochii sa nu ma mai vada.
Si am stat… si am stat… si am stat asa de m-am urit… Si mi-am zis eu…He-hei…daca n-ar fi Deb stapina ta …cum as scoate eu bizdicii aia si indaratnicia aia din tine… ai fi fericit sa intri in baie numai ca sa scapi de mine si cind ti-as arata directia cu degetul… ai prinde tu viteza…
…………………..
Dar stind acolo asteptind sa se miste Scotch sau sa-i vina stapinii acasa - am avut timp sa ma gindesc si la alte lucruri… m-am gindit ca oricit as fi de suparata pe bietul Zdreanta- imi arata o latura a vietii mele pe care n-as fi putut s-o vad asa de bine daca nu mi-o arata el… un ciine mic si prapadit. M-am gindit la mine, la noi, oamenii… la indaratnicia noastra… Facem atitea alegeri proaste in viata …si de cele mai multe ori sintem constienti ca nu e bine ce alegem. Daca n-ar fi Domnul Isus sa se puna intre noi si dreptatea Lui Dumnezeu… ar fi vai si-amar de sufletele noastre. Ca, uite, nu sintem mai breji decit Zdreanta…stam si-L sfidam pe Dumnezeu, legile Lui si dreptatea Lui… nu-i nimic de capul nostru, si eram gata de adormirea pe veci…Eu cel putin… stiu exact cum este sa treci pe linga moarte si sa ti se mai dea clipe de respirat - si totusi… atita ambitie si indaratnicie salasluieste atit de adinc in noi, ca nu vrem, nu vrem si pace sa fim ascultatori de Stapinul nostru…
Daca n-ar fi fost Domnul Isus sa ne recupereze, sa ne rascumpere, sa se dea chiar pe Sine insusi pentru noi, sa ne mai procure timp si sa mai aiba rabdare cu noi… Daca n-ar fi fost El… ce ne-am fi facut?
Psalm 123:1-2…"La Tine imi ridic ochii, la Tine care locuiesti in ceruri. Cum se uita ochii robilor la mina stapinilor lor, si ochii roabei la mina stapinei ei, asa se uita ochii nostri la Domnul Dumnezeul nostru, pina va avea mila de noi."
……………………..
24 March 2011
am fost la o inmormintare frumoasa...
Prin octombrie, anul trecut, am fost invitata la ziua de nastere a lui Julie, sora sotiei pastorului meu. Petrecerea a fost o surpriza pe care Monica i-o facea Juliei.
Julia, o femeie maruntica, cu parul taiat scurt si aranjat, totdeauna pusa la punct… ar fi fost greu sa-i definesti virsta. Asta este valabil pentru multe femei aici in America. Folosirea produselor cosmetice, si abundenta in general, face ca amprenta timpului sa nu fie atit de pronuntata. Daca persoana respectiva mai este si activa, aproape ca nu poti sa te pronunti in dreptul virstei, decit daca vrei sa faci greseli grosolane - si astfel de greseli n-ar trebui facute in dreptul unei doamne… de acord?
Well… Julia a avut saptamina trecuta niste dureri de abdomen, pe care, neputind sa le domoleasca acasa, s-a prezentat la spital - la urgenta… ca in scurt timp doctorii sa descopere ca are nevoie de operatie. Dar odata operata, Julia nu s-a mai trezit… sau, mai bine zis, s-a trezit dupa citeva zile de coma, dar in alt loc – intr-o alta dimensiune, la Tatal ceresc – in locul promis… (locul despre care vorbea Domnul Isus cind a spus: "Ma duc sa va pregatesc un loc".
Am fost la viata mea la suficiente inmormintari, dar inmormintarea Juliei mi s-a parut deosebita. De fapt, cosciugul Juliei nu a fost acolo in Biserica si, banuiesc ca ori a fost dusa la crematoriu, pentru ca o inmormintare aici costa fantastic de mult… ori au ingropat-o in privat – cert este ca am participat la un serviciu, in care am celebrat viata lui Julie si in care s-a vorbit de frumusetea si maretia cerului si de starea de bine in care se gaseste Julie in noua ei locuinta…
Pe rind, prietenii si cunoscutii Juliei au luat cuvintul si si-au amintit cu lacrimi – vesele sau triste, momentele in care Julia a atins viata lor intr-un fel deosebit, si care i-au marcat pentru totdeauna.
Unul din diaconii bisericii mele spunea de pilda ca atunci cind a ajuns diacon, Julia a venit intr-o dimineata mai devreme la biserica si l-a intrebat de ce nu-i gata cafeaua… Cind omul a vrut sa se scuze, Julia i-a amintit ca diaconul este de fapt un servitor in slujba Domnului… si facutul cafelei este o slujba de servitor …Doar ca Julia avea felul ei de a pune problema si putea spune orice fara sa para rautacioasa… Fratele respectiv ne-a anuntat rizind ca de atunci si-a luat slujba cafelei in serios. Un alt vecin de-al Juliei ne-a povestit cum odata a cazut in parcare si cum Julia, cit era ea de maruntica, ca o furnica, l-a dus in spate pina in casa…
Am stat in multimea prezenta acolo si am ascultat, neputind sa ma opresc sa ma intreb: oare ce se va spune la inmormintarea mea? Cum ma vad oamenii in mijlocul carora traiesc? Am ajuns sa ating viata cuiva adinc sau cu destula semnificatie, sa las o amprenta, o urma, o memorie frumoasa… pentru eternitate?
Domnul Isus spune ca atunci cind facem ceva pentru un oarecare om… oricine… "unul dintre acesti micuti, Mie Mi le faceti". Cu alte cuvinte, cerul tine evidenta faptelor bune- nu pentru mintuirea noastra- pentru ca mintuirea este "darul fara plata", pe care l-am primit prin moartea si invierea Domnului Isus – ci pentru o rasplata dincolo.
In fiecare zi cheltuim timp… pierdem timp… scade nisipul din clepsidra vietii noastre cu inca citeva fire. Intr-o zi, odata cu ultimul fir de nisip, vom incheia socotelile pe pamint si se va face balanta finala. O vor face cei ramasi, intr-o ceremonie asemanatoare poate cu a Juliei, si o va face cerul. Intr-o zi, ni se vor deschide usile eternitatii… ori spre o eternitate in Slava, ori pentru o eternitate in gheena… Desi asta este un business pe care l-am aminat sau pe care l-am ignorat… va veni clipa cind va trebui sa ne confruntam cu situatia respectiva. Si, cum este nevoie sa facem pregatiri chiar si pentru o excursie sau o vacanta scurta… oare de ce am ignora ultima calatorie, si am ignora alegerea ultimei destinatii?!
Julia, o femeie maruntica, cu parul taiat scurt si aranjat, totdeauna pusa la punct… ar fi fost greu sa-i definesti virsta. Asta este valabil pentru multe femei aici in America. Folosirea produselor cosmetice, si abundenta in general, face ca amprenta timpului sa nu fie atit de pronuntata. Daca persoana respectiva mai este si activa, aproape ca nu poti sa te pronunti in dreptul virstei, decit daca vrei sa faci greseli grosolane - si astfel de greseli n-ar trebui facute in dreptul unei doamne… de acord?
Well… Julia a avut saptamina trecuta niste dureri de abdomen, pe care, neputind sa le domoleasca acasa, s-a prezentat la spital - la urgenta… ca in scurt timp doctorii sa descopere ca are nevoie de operatie. Dar odata operata, Julia nu s-a mai trezit… sau, mai bine zis, s-a trezit dupa citeva zile de coma, dar in alt loc – intr-o alta dimensiune, la Tatal ceresc – in locul promis… (locul despre care vorbea Domnul Isus cind a spus: "Ma duc sa va pregatesc un loc".
Am fost la viata mea la suficiente inmormintari, dar inmormintarea Juliei mi s-a parut deosebita. De fapt, cosciugul Juliei nu a fost acolo in Biserica si, banuiesc ca ori a fost dusa la crematoriu, pentru ca o inmormintare aici costa fantastic de mult… ori au ingropat-o in privat – cert este ca am participat la un serviciu, in care am celebrat viata lui Julie si in care s-a vorbit de frumusetea si maretia cerului si de starea de bine in care se gaseste Julie in noua ei locuinta…
Pe rind, prietenii si cunoscutii Juliei au luat cuvintul si si-au amintit cu lacrimi – vesele sau triste, momentele in care Julia a atins viata lor intr-un fel deosebit, si care i-au marcat pentru totdeauna.
Unul din diaconii bisericii mele spunea de pilda ca atunci cind a ajuns diacon, Julia a venit intr-o dimineata mai devreme la biserica si l-a intrebat de ce nu-i gata cafeaua… Cind omul a vrut sa se scuze, Julia i-a amintit ca diaconul este de fapt un servitor in slujba Domnului… si facutul cafelei este o slujba de servitor …Doar ca Julia avea felul ei de a pune problema si putea spune orice fara sa para rautacioasa… Fratele respectiv ne-a anuntat rizind ca de atunci si-a luat slujba cafelei in serios. Un alt vecin de-al Juliei ne-a povestit cum odata a cazut in parcare si cum Julia, cit era ea de maruntica, ca o furnica, l-a dus in spate pina in casa…
Am stat in multimea prezenta acolo si am ascultat, neputind sa ma opresc sa ma intreb: oare ce se va spune la inmormintarea mea? Cum ma vad oamenii in mijlocul carora traiesc? Am ajuns sa ating viata cuiva adinc sau cu destula semnificatie, sa las o amprenta, o urma, o memorie frumoasa… pentru eternitate?
Domnul Isus spune ca atunci cind facem ceva pentru un oarecare om… oricine… "unul dintre acesti micuti, Mie Mi le faceti". Cu alte cuvinte, cerul tine evidenta faptelor bune- nu pentru mintuirea noastra- pentru ca mintuirea este "darul fara plata", pe care l-am primit prin moartea si invierea Domnului Isus – ci pentru o rasplata dincolo.
In fiecare zi cheltuim timp… pierdem timp… scade nisipul din clepsidra vietii noastre cu inca citeva fire. Intr-o zi, odata cu ultimul fir de nisip, vom incheia socotelile pe pamint si se va face balanta finala. O vor face cei ramasi, intr-o ceremonie asemanatoare poate cu a Juliei, si o va face cerul. Intr-o zi, ni se vor deschide usile eternitatii… ori spre o eternitate in Slava, ori pentru o eternitate in gheena… Desi asta este un business pe care l-am aminat sau pe care l-am ignorat… va veni clipa cind va trebui sa ne confruntam cu situatia respectiva. Si, cum este nevoie sa facem pregatiri chiar si pentru o excursie sau o vacanta scurta… oare de ce am ignora ultima calatorie, si am ignora alegerea ultimei destinatii?!
23 March 2011
CIND BUNUL SAMARITEAN...INCURCA BORCANELE ( 3 )
Cititi mai intii primele doua parti...
Jim Toombs
tradus Rodica Botan
tradus Rodica Botan
Cheile…unde imi erau cheile? In mina! In mina dreapta. Sa le pun in masina…sa pun intii masina in …parcare. Asa da… Acuma sa rasucesc cheia…
Am, pornit in sfirsit masina si am trecut urgent peste calea ferata. Incredibil… ca masina lui Leroy era numai cu vreo suta de yards in fata mea. Am apasat acceleratia pina la podea si am ajuns la intersectia strazii Blanco, in timp ce farurile lui dispareau luind-o la dreapta. Am facut urgent la stinga cautind o masina de politie.
Numai la citeva momente in zona industriala in apropierea strazii Colorado, am vazut o masina de politie intr-o parcare. Am tras linga el.
-A tras in noi… si vocea imi era slaba si tremurinda…
Politaiul isi lasa in jos clipboardul, deschise usa si veni linga masina mea. S-a uitat la geamul masinii, mi-a pus lanterna in ochi si apoi trecu cu lanterna sa se uite la pasagerul meu. Ea statea pe banca vorbind singura. Calmul politistului si raceala lui… m-au umplut de furie.
-Si care-i problema? Zise el… Este cineva ranit? Si continua sa tina lumina pe fata ei…
Dupa ce i-am spus toata povestea, m-am mai calmat un pic, si l-am urmat la sectia de politie, ca sa scriu declaratia. Dar surprizele acelei seri nu se terminasera. La sectia de politie am fost prezentat unui detectiv, un om prea mare pentru hainele pe care le purta…
-Vrei sa vii sa depui declaratia?
-Sigur ca da… dar mai intii vreau sa o sun pe sotia mea…
-Nu este necesar, domnule… zise el cu un zimbet complice pe fata…
-Cum nu este nevoie? …am zis eu…trebuie s-o sun…
-Vreau sa zic ca… nu e absolut necesar sa o suni…
-Nu te inteleg. De ce sa n-o sun? M-am oprit doar sa pun benzina. Ar fi trebuit sa fiu acasa demult…
-Ok… suna daca vrei… zise el zimbind parca in batjocura…
-Ce se intimpla aici? Ce-i cu chestia asta ca nu trebuie sa imi sun sotia?
-Domnule, o persoana ca dumneata… vine la politie cu cineva …ca dumneaei… asta este numai cind… pentru ca au avut ceva business impreuna. Stiti despre ce vorbesc, nu? …si imi trase cu ochiul…
-Business?...si barbia imi cazu pe piept…
-Tu crezi ca fata asta este o…prostituata, si eu sint…
-Da, domnule… asta este reactia normala. Si daca ai fost lipsit de noroc sa fi fost acuma omorit de gloantele care s-au tras, sau ranit, poti fi sigur ca ceea ce iti spun eu acuma este precis ceea ce ar fi scris ziarele …
Mi s-a urcat tensiunea… urgent.
-Asculta…i-am facut o favoare acestei fete… sa o duc acasa. Nici n-am stiut ca iubitul ei era pe aproape. Ea mi-a zis ca a lasat-o in mijlocul drumului. Am incercat doar sa o ajut. Asculta ce-ti spun… eu sint pastor…si sint casatorit si fericit in casatorie. Nu ma folosesc de… prostituate!!!
-Da… domnule. Putem acuma sa facem raportul?
Nu m-a crezut… Era aproape sa-mi spuna ca sint un om …decazut… folosind un limbaj al strazii. Eram din ce in ce mai scos din sarite… si ma simteam din nefericire fara nici o putere.
Cum imi scriam declaratia, o intrebare imi ricosa prin creier. Nu chiar o intrebare, mai degraba o acuzare. Unde era Dumnezeu in tot fiasco-ul asta? De ce nu ma proteja?
Oh… dar stai o clipa… De ce spun ca nu m-a protejat? Am fost cumva ranit? Omorit? Dar …totusi… de ce mi se intimpla toate astea? Am incercat doar sa fac cuiva un bine. Nu la asta sintem chemati? De acuma incolo, n-am sa mai ajut pe nimeni!!!
Sau… chiar daca am sa mai ajut… poate am sa gindesc mai mult la ceea ce am de facut data viitoare…si uite astea erau gindurile care ma torturau. Ati bagat de seama ca ori de cite ori ne aflam in incurcatura, intrebam unde era Dumnezeu? Cred ca mi se intimpla asa din cauza intelegerii mele defecte a voii lui Dumnezeu.
Intru in incurcatura cind nu folosesc bine Biblia. Gasesc un pasaj care imi place si ma opresc acolo pentru o vreme. Ceea ce am gasit acolo este adevar, dar numai o parte din adevar, cam asa ca si orbii aceia care descriau elefantul. Fiecare dintre ei a raportat in mod sincer perceptia care a avut-o despre elefant raportata la portiunea pe care a atins-o. Dar nici unul dintre ei n-a fost in stare sa dea verdictul corect si sa “vada” ce sau cine era acel animal…
Asa sint eu cu Cuvintul Domnului. Luati de exemplu versetele astea… "Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti". "Va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Asadar, fiti intelepti ca serpii si curati ca si porumbeii." Sint in stare sa practic versetul …"iubeste-l pe aproapele tau"… dar cind ajung la …"fiti intelepti ca serpii"…asta imi trece printre degete ca argintul viu…
Daca as fi fost intelept ca un sarpe, eu, un om alb, casatorit… m-as fi gindit mai mult de doua-trei ori daca sa iau sau nu in masina aceasta femeie tinara neagra si necunoscuta mie, sa o duc acasa la ora 10 noaptea. As fi facut ce as fi putut sa o ajut …dar nu as fi facut ceea ce si singura ar fi putut sa faca. Nu asa lucreaza si Dumnezeu cu noi? Foarte rar face pentru noi ceea ce putem si noi sa facem singuri…asta este parte din "libertatea de vointa" pe care ne-o acorda El… Si, ca un Tata iubitor, El imi acorda posibilitatea sa sufar consecintele deciziilor mele, stiind ca acest fel de experienta este cel mai bun invatator pentru mine. Dar totusi… unde era Dumnezeu in toata experienta asta?
Iata ca din nou creste in mine aroganta. Intrebarea mea presupunea cumva ca Dumnezeu este totusi responsabil pentru relele care mi s-au intimplat?! Si odata cu asta, apare tendinta sa imi scada culpabilitatea pentru greselile pe care le-am facut, cit si consecintele care au urmat.
Dar miinile Lui au fost totusi asupra mea. Bagindu-ma in mijlocul acestui cuib de viespi a acestor doi indragostiti, as fi putut sa ies de acolo ranit… sau sa mor. In schimb, n-am suferit nimic altceva decit un disconfort emotional si teama de statiile de benzina pentru citeva saptamini. Si, in loc sa-I aduc multumiri lui Dumnezeu pentru bunatatea Lui, m-am vaietat ca uite ce mi s-a intimplat… N-am recunoscut ca ceea ce s-a intimplat a fost un rezultat direct a unor decizii proaste ale mele, si nu lipsa interventiei divine a lui Dumnezeu.
Mai este un verset peste care am trecut in timp ce scriam aceste rinduri si care pare a prezenta o balanta potrivita …
Proverbe 26:17… "Un trecator care se amesteca intr-o cearta care nu-l priveste este ca unul care apuca un ciine de urechi"…
CIND BUNUL SAMARITEAN ...INCURCA BORCANELE ( 2 )
Jim Toombs
tradus Rodica Botan
(Partea a doua)
-Ok… te duc… dar trebuie sa pun benzina prima data…
Aerul exploda in pieptul ei, ca si cum si-ar fi tinut respiratia vreme indelungata.
-Oh…multumesc domnule - nimic n-o sa se intimple…ai sa vezi! Iti multumesc asa de mult!…
Vinzatorul din spatele tarabei isi misca doar capul intr-o parte si in alta a dezaprobare, in timp ce imi lua cardul sa platesc benzina. “Probabil ca asta nu e crestin”…mi-am zis eu … Incepusem sa ma simt deja mai important decit s-ar fi cuvenit …si poate superior. Asta ar fi trebuit sa imi atraga atentia…
Am mers impreuna la masina si am lasat-o sa se aseze pe scaunul din fata, in timp ce am umplut rezervorul cu benzina. Apoi am urcat la volan si am intrebat-o…
-Acum o iau pe strada Ashby de aici?
-Corect… imi raspunse…
Cum am virat in Ashby sa o iau vest, am observat o masina mare, alba, care s-a pornit dupa mine. Nu mult dupa ce am iesit pe strada aia, un simtamint nelamurit a inceput sa imi faca stomacul sa se framinte.
-Esti sigura ca Leroy nu are pistol? Am intrebat eu ingrijorat din nou uitindu-ma in oglinda retrovizoare.
S-a uitat la mine si m-a vazut unde ma uitam si si-a smucit capul sa se uite peste umar in urma…
-Te rog frumos, nu opri domnule. Te rog, nu opri. Nu are pistol… dar, te rog, nu opri…
Un simtamint de teama tipa la mine de-acuma…”Idiotule…ti-am spus sa nu te amesteci…acuma ce-ai sa faci?”
Am incercat sa ramin calm. Ce-o sa faca Leroy? Nu mai conta. El era in masina lui, si eu in masina mea. Trebuie numai sa gasesc un politai. Apoi am realizat cu o oarecare usurare ca masina din spate trecea pe stinga…ca sa ma depaseasca. Numai ca nu m-a depasit, ci a ajuns paralel cu masina mea si a inceput sa zbiere si sa gesticuleze... Mi-am inchis geamul la masina si am facut a doua prostie a serii. Ajuns in dreptul strazii San Pedro, unde as fi putut sa gasesc un politai foarte usor, am continuat nu stiu de ce …sa conduc drept inainte pe Ashby. De-acuma era aproape ora 10 seara, si strada era absolut intunecata si deserta ca un cimitir. Chiar si casele erau fara lumini, parca erau morminte…
Si parca mai luasem in masina un pasager… groaza. Leroy trase din nou paralel cu noi. Puteam sa-i vad gura cum i se misca – la fel si miinile, dar geamul ma proteja de cuvintele care curgeau ca un suvoi minios. Mintea imi mergea cu repeziciune… si mi-am indreptat atentia la drumul din fata mea ...si Leroy incetini si era din nou in urma mea. Se apropia trecerea peste caile ferate si strada Blanco. Am sa o iau la stinga pe Blanco, si asta o sa ma duca intr-un teritoriu mai familiar, m-am gindit.
Din nou masina din spate accelera si era paralela cu mine. De data asta nici nu m-am mai uitat in directia lui, ci mi-am tinut ochii drept inainte. Asa ca nu am vazut scinteile produse de activarea pistolului din masina lui. Dar am auzit trei impuscaturi. Si am simtit cum geamul de la masina s-a pulverizat intr-un milion de bucatele intr-o explozie cataclismica…
(va urma)
22 March 2011
CIND BUNUL SAMARITEAN...INCURCA BORCANELE...( 1 )
Luca 10: 30-33, 36… Isus a luat din nou cuvintul si a zis: "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A cazut intre niste tilhari, care l-au dezbracat, l-au jefuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat, si l-au lasat aproape mort. Din intimplare, se cobora pe acelas drum un preot; si cind a vazut pe omul acesta, a trecut inainte pe alaturi. Un levit trecea si el prin locul acela; si cind l-a vazut, a trecut inainte pe alaturi. Dar un Samaritean, care era in calatorie, a venit in locul unde era el, si cind l-a vazut, i s-a facut mila de el.
Care dintre acesti trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui ce cazuse intre tilhari?
…………………………………………..
Tradus Rodica Botan
Citeodata imi vine sa cred ca umblarea mea cu Christos incepe si se incheie la magazinele de convenienta.
Singurul motiv pentru care am oprit acolo in aceea seara era ca sa imi pun benzina in masina. Nu era in drumul meu obisnuit. Mult mai la sud de unde locuiam. Dar mitingul de la asociatia din vecinatate s-a incheiat mai tirziu decit am crezut eu si am stiut ca acest loc va fi deschis. Asa ca am tras vechiul meu Camaro in fata pompei, am oprit motorul si m-am dus inauntru sa platesc.
M-am uitat in jur si am vazut doar inca patru oameni in afara vinzatorului: un cuplu tinar de culoare neagra, care pareau ca se cearta si doi oameni de origine spaniola, de virsta mijlocie. Vinzatorul era pare-se ceva asiatic.
Omul din capul liniei platea pentru o bere si isi baga maruntisul in buzunar, cind cearta de la spatele magazinului exploda intr-un curcubeu de injuraturi.
-Nu trebuie sa ma duc nicaieri cu tine…striga tinara femeie…
El o trase de brat.
-Da-mi drumul. Ia-ti miinile de pe mine! Nu esti stapinul meu! Si nu trebuie sa ma duc cu tine nicaieri!... zbiera ea din nou si se smuci din mina lui…
Barbatul mormai ceva ca raspuns si apoi se intoarse brusc si iesi continuind sa bombane minios in drum spre usa.
Am privit doar. La fel ca si ceilalti oameni de acolo. Femeia cea tinara ridica ochii si facu contact cu grupul care eram in fata registrului de plata. Arata ca si cind ar fi fost de 16 sau 17 ani …nu arata mai mult decit o adolescenta tinara. Draguta si mititica, si cu ochi stralucitori… imi amintea de fetita mea.
-Unul dintre voi, domnilor, puteti cumva sa ma ajutati? intreba ea politicoasa…
Ceilalti doi cumparatori scuturara din cap si se intoarsera cu spatele. Primul din linie plati berea si o lua pe usa afara. Vinzatorul arata ceva compasiune, dar si el dadu din cap ca “nu”…
-Ce fel de ajutor?…am intrebat eu…
-Am nevoie sa ma duca cineva acasa. Poti sa ma duci acasa?
-Nu… nu cred… si m-am intors si eu cu spatele la ea.
-Dar n-am cum sa ajung acasa. M-a lasat aici…si n-am cum sa ajung acasa…
-De ce nu chemi un taxi?...am raspuns eu rasucindu-ma inapoi…
Facu ochii mari…
-Nu am bani de taxi…
Cum sa aiba? M-am mai uitat inca odata la ea… desigur ca nu arata ca si cind ar fi avut 15 dolari de taxi. Si nici eu nu aveam bani la mine. Am plecat de acasa fara bani, doar cu portofelul plin de credit carduri.
-Atunci cheama pe cineva… Cheama-i pe ai tai…
-Nici ei nu au masina. Te rog, domnule… ma ajuti? Privirea i se muta de la mine la omul de dupa tejghea. M-am intors catre tejghea, multumit ca si-a luat privirea de la mine…
-Nu te pot ajuta nici eu, zise vinzatorul intr-o engleza pocita, luindu-si si el privirea de la ea si intorcindu-si privirile catre omul ce era la rind sa plateasca in fata mea. I-am simtit prezenta in spatele meu.
-Te rog domnule…poti sa ma ajuti?
-Nu te pot duce acasa…am bilguit eu...desi vizibil induplecat. Am fost dintotdeauna un caz pierdut cind a fost vorba de vreo domnisoara in “distress”. Dar daca ar fi fost fata mea? Ce mi-as fi dorit sa faca alti oameni pentru ea?
-Unde locuiesti? Am intrebat…
De cealalta parte de Blanco, aproape de Colorado. Nu-i departe…
Avea dreptate… nu era asa departe. Numai citeva minute departare… sau o …viata de om…
-Cine era tipul? Iubitul tau?
A ris si si-a aruncat parul pe spate…
-El? Nu. Sintem doar… prieteni. Nu este iubitul meu… Si avea un zimbet contagios…
-Mie mi s-a parut mai degraba ca sinteti doi indragostiti… am mai zis eu cintarindu-mi posibilitatile.
-Nu… Leroy si cu mine sintem doar… prieteni.
-A plecat de-adevaratelea? Sau asteapta pe undeva?
-Ar face bine sa nu astepte pe nicaieri. Era foc in ochii ei…
-I-am spus sa ma lase in pace... mai zise ea. Am admirat hotarirea ei..
-Tipul nu arata prea fericit. Nu cumva are si pistol? Se ocupa cumva cu impuscatul oamenilor? M-am simtit cam vinovat sa intreb…desi imi dadusem deja cu presupusul bazat pe rasa omului…
-Leroy? Nicidecum… nu are pistol… si n-ar omori o musca. Poti sa ma duci acasa, domnule?
Inima imi spunea “da”…dar ceva in mine zbiera …Nu”…
Oare ce ar face Isus? M-am gindit…
(Va urma)
21 March 2011
SING GLORIA...
http://www.youtube.com/watch?v=kzDYRgFpKXg&feature=player_embedded#at=38
Dany Muresan...nepoate- sintem cu ochii pe tine...
http://www.youtube.com/watch?v=mStXZy0OICY&feature=related
Dany Muresan...nepoate- sintem cu ochii pe tine...
http://www.youtube.com/watch?v=mStXZy0OICY&feature=related
DAI SI TU O CAFEA?
De pe blogul lui Sali am luat articolul de mai jos. Stiu ca Sali ma iarta si n-o sa se supere ca i-am copiat articolul. L-am luat cu un scop . Dar cititi articolul lui si va spun ce mi-a mai trecut prin cap, la urma...
La început când ne-am mutat în Ail-Baba, ne-am gândit bine și am luat în calcul toate sacrificiile la care ne expunem. Unul dintre sacrificii este faptul că oamenii de aici se vizitează foarte des. Când ți-e lumea mai dragă, te trezești că un vecin te vizitează și vrea să-și bea cafeaua cu tine. La turci nu există doar “cafeaua de dimineață”, ei beau cafea in orice moment al zilei, mulți beau câte cinci-șase cafele pe zi.
Proaspăt mutați în Ali-Baba, vecinii noștri ne-au vizitat destul de des. Credeam că se întâmplă doar pentru că suntem noi veniți în cartier, dar de un an de zile de când ne-am mutat aici, observăm că nu există nici măcar o zi în care să nu fim vizitați. Majoritatea nu au telefon, așa că nu te sună înainte să te întrebe dacă te pot vizita. Apoi ne-am luat “măsuri”. Mi-am pus Biblia pe masă și predicam tuturor celor ce ne vizitau. Mi-am zis că așa ne vor vizita mai rar. M-am înșelat. Ne vizitează mai des. Credem că și aceste lucruri vin de la Dumnezeu și este o oportunitate de a vesti Evanghelia celor nemântuiți. Le-am spus oamenilor din grupul nostru că la noi tot timpul vor găsi o cafea și un ceai cald. În ultima vreme, observ că unora le place să ne viziteze și vin cu drag știind că aici vor bea o cafea bună, și vor asculta ceva din Cuvântul Domnului, și vor fi ascultați. Câteodată nu am cuvinte să le spun când văd câte necazuri au, dar stau și îi ascult și mă rog pentru ei.
....................................................
Nu cred ca trebuie sa va spun ca traim zile ...imprumutate. Traim timpuri interesante de care Biblia are multe de spus. Multi dintre cei ce cititi aici, ca si mine, ati adunat destul pentru acum si aici, si mult prea putin pentru ...ACOLO. Ce am adunat aici, nu luam cu noi... si poate ne-a ramas putin timp sa mai facem ceva pentru ...ACOLO.
Exista rasplata pentru un simplu pahar de apa dat in Numele Domnului Isus...Nu asteptati pina cineva da pomana dupa ce muriti- aia e pomana altora. Daca vreti sa faceti ceva, faceti acuma! Eu am un gind.. .si va rog astazi sa ma ajutati sa trimitem in Alibaba citeva cesti de cafea. Dupa cum vedeti, Sali le sta fratilor lui turci la dispozitie cu timpul, energia si Cuvintul Lui Dumnezeu... Eu va sugerez sa le trimitem citeva pachete cu cafea...
Daca aveti nevoie de adresa lui Sali, va pot ajuta... Nu lasati sa treaca pe linga voi oportunitatea de a face ceva pentru Domnul. Si nu o sa dati faliment cu asta. Apoi daca vreti sa trimiteti altceva - se poate - exista si alte posibilitati.
Doamnele din biserica mea se intilnesc o data pe luna si facem pachete pentru Alibaba. Uitati-va in jur in casele voastre- si orice obiect care credeti ca are valoare si poate fi de folos cuiva - puneti-l in pachet.
Una dintre doamne, m-a surprins saptamina trecuta. Ea s-a gindit sa trimita seminte de vegetale. M-a intrebat daca cred eu ca e potrivit. I-am spus sa se roage si sa le trimita. Va mai spun un secret... aceste doamne sint in virsta, si multe dintre ele trebuie sa fie cu grija cum isi cheltuie pensiuta, ca sa le ajunga. Pentru ca pensiile ramin la fel de mici, in timp ce, pe masura ce trece timpul, toate cele se scumpesc. Dar... din banutii lor, fac tot ce pot. Si acelasi lucru va cer si eu... daca si cit puteti... dati sansa lui Sali sa le vorbeasca turcilor lui despre Christos...
Trimiteti boabe pentru o ceasca de cafea...
20 March 2011
Psalm 50:14..."Adu ca jertfa lui Dumnezeu multumiri..."
19 March 2011
NU TE INGRIJORA!
Ingrijorari de tot felul au pus stapinire pe bietul om...ii dau tircoale, il inconjura din toate partile...
Pasarile converseaza intre ele...
-De ce crezi ca e asa de disperat?
- Poate ca Dumnezeu nu se ingrijeste de el asa cum se ingrijeste de noi...
...................................................................................................
"Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana , nici nu secera, si nici nu string nimic in grinare; si totus Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sinteti voi cu mult mai de pret decit ele? Si apoi, cine dintre voi , chiar ingrijorindu-se , poate sa adauge macar un cot la inaltimea lui?" Matei 6:26-27
DNA-ul si AUTENTICITATEA CARTII MORMONILOR...
Un incident recent m-a facut sa caut dupa articolul de mai sus . Sora sotiei pastorului meu a murit acum citeva zile si am rugat-o pe Celine sa mearga sa o ajute la treaba in locul meu ( pentru o recompensa bineinteles). In liftul care le ducea sus in cladire, Celine si Monica au intilnit doi mormoni tineri misionari. Celine i-a intrebat de vorba si le-a urat sa aiba spor la treaba in raspindirea Evangheliei lui Isus Christos. Cind mi-a spus asta, sprincenele mi s-au urcat sus, sus pe frunte…dincolo de limita obisnuita…
Celine povesteste ca Monica, sotia pastorului meu s-a uitat putin contrariata si dupa ce au iesit din lift, a incercat sa-i explice lui Celine despre mormoni.
Acuma, pentru cei ce nu stiti, Celine este penticostala carismatica de origine mexicana si locuieste pentru o vreme la mine. Adesea avem “discutii” pe teme de credinta. Asa ca Celine incepuse vinerea trecuta cind am venit de la lucru sa–mi spuna cum a fost ziua ei…si parea nemultumita cred de cele ce-I spusese Monica. Banuiesc ca Celine se astepta sa-i iau partea…sau nu stiu exact ce se astepta. Tineti minte ca discutia asta nu are nimic de a face cu alti penticostali carismatici – banuiesc ca si ei cred ca nu toate drumurile duc la Roma si nu toate religiile care amintesc despre Isus Christos sint …crestine…Dar Celine, are ideile ei…personale cred – si crede ca trebuie sa te porti frumos cu toata lumea si banuiesc ca asta include faptul ca nu contrazici pe nimeni indiferent ce zice.
Dar eu…care nu prea cred ca trebuie sa fiu de acord cu toata lumea avui o schimbare brusca de dispozitie auzind cele de mai sus si intelegind frustrarea Monicai, am inceput sau mai bine zis am incercat sa incep a-i explica lui Celine ca Isus Christos despre care vorbesc mormonii nu este Isus Cristos al Bibliei…asa cum Dumnezeu nu este Allah din Coran…Parem ca vorbim despre aceeasi persoana dar de fapt ei si-au construit dumnezeii lor asa dupa cum le dictau interesele lor. Celine insa, cu o atitudine aroganta, si-a sters miinile ca era la chiuveta si s-a grabit sa se duca sa se imbrace sa mearga la biserica. Mi-a zis ca ea a fost botezata la 9 ani la mormoni si stie mai bine…
Oh…asta chiar ca mi-a pus rabdarea la incercare. Cum poti sa stai de vorba cu oamenii care se bazeaza doar pe simtamintele lor cind este vorba de credinta? Asa se simt ei bine…Oare nu asa s-au nascut multimea asta de religii? Din faptul ca oamenii au luat din Biblie numai bucatica aia care sa ii faca sa se simta ei bine? E ca si cum te-ai duce la Facultate sa devi doctor dar refuzi sa iei anumite cursuri – ca nu-ti pica bine din te miri ce motive. Asa n-ai sa ajungi doctor niciodata…
Ei, a trecut o saptamina si inca n-am apucat sa-i explic fetei asteia nimic– ca de cite ori incep, ea intrerupe- ea stie mai bine. Macar de ar asculta pina la capat. Ea spune ca tatal ei era betiv inainte de a trece la religia mormona. Si faptul ca tatal ei s-a lasat de bautura si a devenit un om cumsecade dup-aia, este pentru ea suficient ca sa spuna ca mormonismul este o religie buna. Si eu nu argumentez ca mormonismul nu poate avea in sine si laturi bune…DAR NOI CAUTAM DUPA ADEVAR in orice religie…Sint si minciuni frumoase pe lumea asta…uneori minciunile sint mai frumoase chiar decit adevarul- cel putin de moment!!!.
Este foarte periculos sa ne luam numai dupa simtaminte. Dumnezeu este un Dumnezeu real. Logica, legile lumii in care traim si ale intregului Univers au fost inventate de El- la fel si sentimentele noastre. Vroiam in seara aia sa-i spun lui Celine despre acest articol pe care l-am citit despre DNA si religia mormona. Dar inca pina astazi, o saptamina mai tirziu n-am avut sansa desi ieri si-a cerut scuze pentru atitudine…dar a continuat sa vorbeasca cu doua guri si sa asculte doar cu o ureche- cind ar trebui sa fie invers. Iar eu continui sa caut dupa unghiile pe care nu le am ca sa le rod cu dintii incercind sa arat o rabdare care se subtiaza pe zi ce trece…Doamne da-mi rabdare!!!
………………….
Citeva idei din articolul din CRI –Christian Research Institute:
-Evidenta DNA constituie o infruntare serioasa religiei Mormone care pretinde ca Nativii Americani sint descendenti ai unor colonisti Evrei care au venit in America pe vremea cind Ierusalimul a cazut prada Babilonului sute de ani inainte de Christos. Fondatorul Mormonismului - Joseph Smith, pretinde ca un inger pe nume Moroni i-a aparut pe vremea cind era de numai 17 ani si i-a spus de tablele de aur ascunse si ingropate in pamint intr-o cutie de piatra in apropierea casei unde locuia in Palmyra, New York. Ingerul i-a spus de asemenea ca aceste table contin o “evidenta a fostilor locuitori ai acestui continent si sursa de unde provin”. Smith a gasit tablele si a publicat traducerea lor in 1830 si le-a intitulat…Cartea Mormona. De aici incepe religia mormonilor…
-Odata cu descoperirea DNA-ului, posibilitatea de a afla originea oricarei persoane a dat nastere la dorinta multora de a verifiva autenticitatea adevarului Cartii Mormonilor. Chiar unii dintre oamenii de stiinta mormoni au fost implicati in colectarea si studierea a sute de specimene de DNA luate de la bastinasii Americani. Toate acestea insa au dezvaluit ca bastinasii indieni de pe Continentul America provin fara nici o indoiala de undeva din Asia…
Asadar…aceste descoperiri nu verifica autenticitatea Cartii Mormonilor.
Iata articolul intreg…in traducerea facuta de computer. Nu este foarte reusita dar cei care inteleg limba engleza pot cauta varianta originala iar ceilalti pot intelege cel putin in mare despre ce este vorba. Mi-ar fi luat un timp prea lung sa traduc tot articolul...
ADN-ul Science Provocări LDS Istorie
DM520
Acest articol a apărut pentru prima dată în coloana Uita-te la News of the Christian Research Journal , volumul 27, numărul 1 (2004). Pentru informaţii suplimentare sau să se aboneze la Christian Research Journal du-te la: http://www.equip.org
dovezi ADN-ul oferă o provocare serioasă pentru afirmaţia lui Mormon care americanii nativi sunt descendenţi din coloniştii ebraică care au venit în America în jur de ora Ierusalim a scazut la sute babilonienilor de ani înainte de Hristos.
fondatorul mormonismului, Joseph Smith, a susţinut că un înger numit Moroni ia apărut atunci când a fost de 17 şi i-au spus de plăci de aur îngropate într-o casetă de piatră lângă casa familiei sale din Palmyra, New York. Îngerul a spus, de asemenea, Smith că plăcile de conţinea un "cont de foştilor locuitori ai acestui continent, şi sursa de unde au rasarit." Smith a preluat plăci, şi traducerea lui din ele a fost publicat în 1830 şi intitulat Cartea lui Mormon.
Pagina de titlu a Cărţii lui Mormon state este "o prescurtare de evidenţa persoanelor de Nefi, şi, de asemenea, de lamaniţi -. Scrise lamaniţi, care sunt o rămăşiţă a casei lui Israel" Tema principală a carte se învârte în jurul descendenţii de un profet numit Lehi, care a fost un descendent al lui Manase biblice, în conformitate cu Alma 10:03. Nefi şi Laman, doi dintre fiii lui Lehi, joacă un rol principal la începutul cărţii. Nefi este descris ca fiul dreaptă a lui Lehi Laman în timp ce este descris ca fiind rău. Ca urmare a comportamentului său rău, Laman şi cei care l-au urmat au fost blestemat cu pielea inchisa la culoare. Mormonii Mulţi cred că americanii nativi sunt descendentii negricios a lamaniţi.
Mai multe antropologi, biologi şi geneticieni au contestat această ipoteză, dar, probabil, nici una nu a câştigat notorietate în ultimele luni mai mult de Thomas Murphy, preşedinte al Departamentului de Antropologie de la Edmonds Community College în Lynnwood, Washington. Ceea ce face pretenţiilor sale asa de fascinant este că el este un membru al Bisericii Mormone.
Murphy insistă asupra faptului că Cartea lui Mormon, touted de către membrii colegi ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (Mormonii), ca "cea mai corectă carte de pe pământ," este incorectă atunci când susţine că americanii nativi sunt de origine evreiască. Într-un eseu intitulat 2002 "lamaniţi Geneza, Genealogie, şi Genetică", a declarat el, "Până în prezent, cercetarea ADN-ul dă nici un sprijin la credinţele tradiţionale Mormon despre originile americanii nativi."
Murphy observă că "cercetarea ADN-ul a fundamentat dovezile arheologice, culturale, lingvistice, biologice şi că o majoritate covârşitoare, de asemenea, puncte de la o origine asiatică pentru americanii nativi." Vorbind la un simpozion Sunstone (o reuniune anuală a mai savanţi liberal-minded Mormon) în Salt Lake City, în august 2002, Murphy a întrebat, "Acum ce facem ca mormonii fac? Avem o problemă. Convingerile noastre nu sunt validate de către ştiinţă "O astfel de concluzie a condus la său să fi fost convocaţi de către autorităţile mormon a unei audieri disciplinare.. Datorită un protest public, cu toate acestea, lui 08 decembrie 2002, cu numirea ei a fost amânată pe termen nedefinit.
remarcile publice lui Murphy, cu toate acestea, au fost îndeplinite cu critici dure de către membrii de rang înalt al Bisericii LDS. Unii l-au acuzat de a se comporta ca un "anti-Mormon," în timp ce alţii au încercat să respingă bursa lui ca pur si simplu defect. La data de 29 ianuarie 2003, o conferinţă a avut loc la Universitatea Brigham Young (BYU) pentru a discuta despre controversa ADN-ului. Michael Whiting, un biolog evolutionist si profesor la BYU, a oferit răspunsul său la pretenţiile lui Murphy, precum şi la comparaţia unele au făcut între Murphy şi Galileo. Whiting replicat: "Este o comparaţie inadecvat. Diferenţa este Galileo a primit dreptul de ştiinţă. Nu cred că Murphy are. "
De mai multe critici anterioare lui Murphy acum recunosc faptul că o mare parte din ceea ce spune el este adevărat. Ei, cu toate acestea, refuză să fie de acord cu concluzia lui Murphy că există dovezi care arată că atât Joseph Smith şi munca lui sunt incorecte.
Deşi Murphy a fost principalul beneficiar al criticilor din partea credincioşilor Mormon, el nu este singur în concluziile sale. În 2002 sa eseu el citează Michael Crawford, un antropolog biologic la Universitatea din Kansas. "Eu nu cred că există o iotă de dovezi care sugereaza un trib pierdut din Israel, ea a făcut tot drumul catre Lumea Noua", a spus Crawford. "Este o poveste mare, ucis de fapt urât." Sharing concluzii similare este Oxford genetician Bryan Sikes şi genetician rus Miroslava Derenko. Murphy de asemenea, ia act de faptul că a respectat BYU genetician Scott Woodward se numără printre cei care oferă puţine speranţe de a găsi vreodată o legătură între americani indigene şi evrei.
D. Jeffrey Meldrum şi Trent D. Stephens, doi biologi de la Idaho Mormon Universitatea de Stat ", a accepta datele publicate care se ocupă cu American origini nativ şi a vizualiza aceste date ca reprezentând rezonabil-asiatice conexiuni american." Într-un articol intitulat, "Cine sunt Copiii de Lehi? ", scris pentru Journal of Cartea de Studii Mormon , atât bărbaţii, cât recunosc că "datele acumulate până în prezent indică faptul că 99.6 la sută din nativ markeri genetici american a studiat până în prezent expune conexiunile din Siberia". "Ei au adaugat, nu a fost puţin în cazul în care niciun element de probă serios luate în considerare de către mainstream, comunitatea ştiinţifică, care ar indica o origine Orientul Mijlociu, sau de orice altă sursă de origine, pentru majoritatea americanilor nativi contemporan. "
Într-un eseu intitulat "Are probe de ADN respinge Cartea lui Mormon?" Mormon om de ştiinţă Jeff Lindsay a scris,
Pentru Cartea lui Mormon, acum se pare ca o ipoteza de secol al XIX-lea mulţi lideri şi membri ai Bisericii făcut cu privire la textul este incorectă. Mulţi oameni, nu ştie nimic despre rezolvarea timpurie a acestui continent în afara migraţiilor raportate în Cartea lui Mormon, presupune că toţi americanii nativi coborât doar din câteva grupuri mici, menţionate acolo. Această presupunere este greşit, la cele mai bune din cunoştinţele noastre. Acesta nu este sprijinit de text sau prin dovezi ştiinţifice (sublinieri în original).
Declaraţia lui Lindsay se ciocneşte cu un comentariu făcut de către autoritatea general LDS Spencer W. Kimball. Într-un articol intitulat iulie 1971, "Royal Blood", publicat în biserica-deţinute Ensign revista, Kimball, care la acea vreme a fost un apostol în Biserica LDS, a declarat,
Cu mândrie spun cei care vin la mine în birou ca o lamaniţi este un descendent de o Lehi care au părăsit Ierusalimul cu 600 de ani înainte de Hristos şi cu familia sa a trecut puternic adânc şi a aterizat în America. Şi Lehi şi familia sa au devenit strămoşii tuturor a şi Mestizo triburi de indieni din Nord şi de Sud şi America Centrală şi în insulele mării, în mijlocul istoriei lor au fost cei care au plecat în America de navele lor şi de a face sa dus la insulele mării (italice în original).
Kimball a mai târziu a devenit presedinte al 12-lea al Bisericii LDS.
Mormonii, cum ar fi Lindsay nu sunt singurii care se afirmă că Sfintilor din Zilele au fost interpretarea gresita grosolan Cartea lui Mormon pe această temă. Murphy observă că astfel de organizaţii ca Fundaţia pentru Cercetări şi Studii Antice Mormon (ferme), un savant Mormon apologetică de grup, sunt, de asemenea, "oferind interpretări revizioniste care încearcă să împace credinta si stiinta." El afirmă, "cercetarea ADN-ul poate face acest efort mai dificilă, deoarece punctele de vedere ale intelectualilor şi a celor de mormoni tradiţionale continuă să se diferenţieze. "
În lumina datelor actuale, mormonii multe le este dificil să accepte declaraţia din introducerea de Cartea lui Mormon care lamaniţi evrei sunt schimb "strămoşii principal al indienilor americani.", Oamenii de ştiinţă LDS si apologetii sunt acum insistând că de persoane menţionate în Cartea lui Mormon trebuie să-au confruntat cu alte grupuri, după sosirea lor în America, şi că, prin căsătorii, link-ul DNA în cele din urmă a devenit indescifrabil. Această teorie, cunoscută sub numele de "drift genetic", presupune că coloniştii lamaniţi a rămas întotdeauna un grup relativ mic, cu toate acestea, Spencer Kimball notat într-un mesaj de conferinţă aprilie 1947 că nefiţi şi lamaniţi o dată "numerotate de la sute de milioane de oameni de pe aceste două americane continente. "
Murphy insistă asupra faptului că o lectură literală a Cărţii lui Mormon nu acceptă ideea că populaţia lamaniţi a rămas relativ mici şi nesemnificative. În timp ce vorbeşte la un Salt Lake City Sunstone Simpozion în august 2003, el a subliniat că "dispariţia genetică a populaţiilor din Cartea lui Mormon nu este în concordanţă cu situaţiile în Scriptura care identifică mulţimi, multe mii şi milioane de descendenţi." El a continuat să spune, "Profeţii din Cartea lui Mormon a prezice persistenţa dintre descendenţii lui Lehi până în prezent şi dincolo."
În apărarea lui Murphy concluzie citată capitolul 12 din 1 Nefi din Cartea lui Mormon, care înregistrează o viziune de un înger văzut de către Nefi, fiul lui Lehi. În versetul 1 Nefi a fost spus, "Uită-te şi iată că sămânţa ta, şi, de asemenea, seminţele de fraţii tăi. Şi m-am uitat şi văzut pământul făgăduinţei, şi am văzut mulţimi de oameni, da, chiar aşa cum au fost în număr cât mai multe ca nisipul de pe mare,. "Page 33 din Cartea lui Mormon Student Manualul , care a fost publicat de Biserica LDS în 1979, spune: "" sămânţa ta ", ar fi nefiţi, şi" sămânţa de fraţii tăi "ar fi lamaniţi." În această viziune, Nefi a văzut "poporul a seminţelor de fraţii mei că au avut depăşi meu seminţe; ei au plecat în mulţimi pe faţa pământului. şi "Mormonii cred această profeţie a fost împlinită în jurul anului 421 la bătălia de la dealul Cumorah.
Murphy a reamintit publicului său că îngerul care ia vorbit lui Nefi a promis că "Dumnezeu nu vor avea de suferit ca neamurile vor nimici de tot amestecul de seminţe tale, care sunt printre fraţii tăi. Nici nu va suferi ca neamurile vor distruge seminţelor de fraţii tăi "(1 Nefi 13:30-31). Liderii LDS trecut au fost pe deplin convins că descendenţii din Lehi ar rămâne abundente şi ar putea fi identificate cu uşurinţă.
Curent LDS preşedintele Gordon B. Hinckley a afirmat că urmaşii lui Lehi pot fi identificate. Pe mai mult de o ocazie, Hinckley a folosit rugăciunile sale de consacrare la temple diferite Mormon pentru a valida ceea ce simte este veridicitatea Cartea lui Mormon.
În lui 06 martie 1999, rugăciunea de consacrare dat la Colonia Juárez Chihuahua Temple (în nordul Mexicului), Hinckley invocat Dumnezeu să "binecuvânteze Ta Sfinţilor că acestea pot continua să trăiască aici fără molestare. Mai trăiesc în pace şi securitate. Ele pot fi prosperat ca ei cultiva fermele lor şi să urmărească vocaţiile lor. Poate fiii şi fiicele tatălui Lehi crească în putere şi în îndeplinirea promisiunilor vechi le-a făcut în ceea ce priveşte. "
La 7 august 1999, LDS Biserica Ştiri tipărite rugăciunea de consacrare dat de preşedintele Hinckley la dedicarea templului din Guayaquil, Ecuador. El din nou identificat ceea ce el crede ca sunt literală descendenţii lui Lehi. "A fost un lucru foarte interesant pentru a vedea descendenţii tatălui Lehi în adunarea care s-au adunat în templu," a spus el. "Deci, foarte multe dintre aceste persoane au de sânge în vene Lehi lor, şi acesta este doar un lucru interesant pentru a vedea extraordinară răspunsul lor şi interesul lor extraordinară."
În aceeaşi problemă a Bisericii News că imprimate lui Guayaquil templu rugăciune Hinckley, un avertisment a fost emis în ceea ce priveşte "-numitele învăţat oameni care au lăsat intelect submina spiritual loc de acostare lor şi care ar încerca, de asemenea, să conducă pe credincioşi departe de cei care sunt numiţi de către Domnul să conducă. "Articolul continuat să spună," Nu sunt cei care simt că liderii noştri sunt în afara de contactul cu realităţile zilei. Ei ar încerca să conducă membri, înlocuind propria cunoştinţele lor pentru descoperire de la Dumnezeu pentru a profeţilor Săi problema. "Aceste cuvinte de precauţie nu au legătură cu ADN-ul, dar ele pot dovedi foarte confuză pentru membrul LDS, care ar dori să rămână credincios lui sau ecleziastice de conducere o vede încă o diferenţă între interpretările lor din Cartea lui Mormon şi a celor care provin din afara BYU.
Biserica LDS ar putea pune capăt controversei de a face o declaraţie oficială cu privire la linia de lamaniţi; cu toate acestea, acest lucru pare puţin probabil. Într-o încercare de a calma preocupările membrilor săi, biserica a publicat mai multe articole pe această temă ADN pe LDS site-ul oficial Biserica Web. Site-ul este clar să subliniem, totuşi, că articolele "nu sunt poziţii oficiale Bisericii sau declaraţii." Până la biserica decide fie să-şi apere sau să denunţe comentarii din partea liderilor săi, membrii care încearcă să fie cât mai consistent intelectual posibil în lor credinţă va continua să se confrunte cu dilema de a crede, fie ştiinţă sau "revelaţie din urmă-zi."
Subscribe to:
Posts (Atom)