AI DE GRIJA GURA...CE VORBESTI!

Ieri am vorbit de bunatate…si ma simteam destul de bine la subiectul asta. Motive personale. Imi indreptasem cumva gulerasul dupa dusul rece primit saptamina trecuta. Dar Tatal meu ceresc are un simt al umorului foarte dezvoltat… imi da lectii mai nou, in asa fel incit nu pot sa le ignor. Ma ustura citeodata…pina la inima; si cit despre “self esteem” (increderea asta in propria intelepciune)…mi-a spulberat-o de multe ori asa de usor cum alungi o musca care se asaza pe bucatele alese asezate pe masa…

Am inteles aseara dupa ce mi-am recapitulat in minte citeva lucruri …ca bunatatea fara blindete poate sa faca citeodata chiar paguba …

Dupa cum bine vedeti, imi place in tot ce spun s-o iau …de-adreptul…Si in multe situatii asta este atitudinea ideala. Ce atitea ocolisuri? Uneori atita ne invirtim cu vorba ca ne pierdem si nu mai stim ce am vrut sa spunem. Si e bine…e bine in unele situatii sa spui lucrurilor pe nume. Numai ca trebuie sa le gindesti inainte de a le spune si sa vezi daca trebuie spuse…

Eu las sa zboare citeodata cite-un gind care nu seamana a porumbel…

Ce importante sint cuvintele…avem un arsenal nesecat de vorbe pe care de la primul cuvint rostit ca bebelasi pina la ultima vorba pe patul de moarte, le raspindim fara grija…stim ca nu se termina. Si pentruca sint atit de multe, pentruca avem o avere de cuvinte, le aruncam oricum si oricind…peste tot…fara nici o grija.

“La inceput a fost…Cuvintul”…asa scrie in Biblie…Mai spune ca vom da socoteala de …”fiecare cuvint”. Chiar si din cartile citite si povestile auzite stim ca o vorba poate sa ridice sau sa coboare, ca zideasca sau sa darime, sa puna pe cineva pe piedestal sau sa-l tirasca in noroi. Cuvintul este ca si bisturiul unui chirurg…poate face bine daca este minuit cu pricepere si bunavointa si blindete si dragoste de oameni…si poate fi ucigas daca sintem neglijenti, sau nepasatori sau …rau voitori…

Ai de grija gura…ce vorbesti!