Prin octombrie, anul trecut, am fost invitata la ziua de nastere a lui Julie, sora sotiei pastorului meu. Petrecerea a fost o surpriza pe care Monica i-o facea Juliei.
Julia, o femeie maruntica, cu parul taiat scurt si aranjat, totdeauna pusa la punct… ar fi fost greu sa-i definesti virsta. Asta este valabil pentru multe femei aici in America. Folosirea produselor cosmetice, si abundenta in general, face ca amprenta timpului sa nu fie atit de pronuntata. Daca persoana respectiva mai este si activa, aproape ca nu poti sa te pronunti in dreptul virstei, decit daca vrei sa faci greseli grosolane - si astfel de greseli n-ar trebui facute in dreptul unei doamne… de acord?
Well… Julia a avut saptamina trecuta niste dureri de abdomen, pe care, neputind sa le domoleasca acasa, s-a prezentat la spital - la urgenta… ca in scurt timp doctorii sa descopere ca are nevoie de operatie. Dar odata operata, Julia nu s-a mai trezit… sau, mai bine zis, s-a trezit dupa citeva zile de coma, dar in alt loc – intr-o alta dimensiune, la Tatal ceresc – in locul promis… (locul despre care vorbea Domnul Isus cind a spus: "Ma duc sa va pregatesc un loc".
Am fost la viata mea la suficiente inmormintari, dar inmormintarea Juliei mi s-a parut deosebita. De fapt, cosciugul Juliei nu a fost acolo in Biserica si, banuiesc ca ori a fost dusa la crematoriu, pentru ca o inmormintare aici costa fantastic de mult… ori au ingropat-o in privat – cert este ca am participat la un serviciu, in care am celebrat viata lui Julie si in care s-a vorbit de frumusetea si maretia cerului si de starea de bine in care se gaseste Julie in noua ei locuinta…
Pe rind, prietenii si cunoscutii Juliei au luat cuvintul si si-au amintit cu lacrimi – vesele sau triste, momentele in care Julia a atins viata lor intr-un fel deosebit, si care i-au marcat pentru totdeauna.
Unul din diaconii bisericii mele spunea de pilda ca atunci cind a ajuns diacon, Julia a venit intr-o dimineata mai devreme la biserica si l-a intrebat de ce nu-i gata cafeaua… Cind omul a vrut sa se scuze, Julia i-a amintit ca diaconul este de fapt un servitor in slujba Domnului… si facutul cafelei este o slujba de servitor …Doar ca Julia avea felul ei de a pune problema si putea spune orice fara sa para rautacioasa… Fratele respectiv ne-a anuntat rizind ca de atunci si-a luat slujba cafelei in serios. Un alt vecin de-al Juliei ne-a povestit cum odata a cazut in parcare si cum Julia, cit era ea de maruntica, ca o furnica, l-a dus in spate pina in casa…
Am stat in multimea prezenta acolo si am ascultat, neputind sa ma opresc sa ma intreb: oare ce se va spune la inmormintarea mea? Cum ma vad oamenii in mijlocul carora traiesc? Am ajuns sa ating viata cuiva adinc sau cu destula semnificatie, sa las o amprenta, o urma, o memorie frumoasa… pentru eternitate?
Domnul Isus spune ca atunci cind facem ceva pentru un oarecare om… oricine… "unul dintre acesti micuti, Mie Mi le faceti". Cu alte cuvinte, cerul tine evidenta faptelor bune- nu pentru mintuirea noastra- pentru ca mintuirea este "darul fara plata", pe care l-am primit prin moartea si invierea Domnului Isus – ci pentru o rasplata dincolo.
In fiecare zi cheltuim timp… pierdem timp… scade nisipul din clepsidra vietii noastre cu inca citeva fire. Intr-o zi, odata cu ultimul fir de nisip, vom incheia socotelile pe pamint si se va face balanta finala. O vor face cei ramasi, intr-o ceremonie asemanatoare poate cu a Juliei, si o va face cerul. Intr-o zi, ni se vor deschide usile eternitatii… ori spre o eternitate in Slava, ori pentru o eternitate in gheena… Desi asta este un business pe care l-am aminat sau pe care l-am ignorat… va veni clipa cind va trebui sa ne confruntam cu situatia respectiva. Si, cum este nevoie sa facem pregatiri chiar si pentru o excursie sau o vacanta scurta… oare de ce am ignora ultima calatorie, si am ignora alegerea ultimei destinatii?!
No comments:
Post a Comment