Jim Toombs
tradus Rodica Botan
(Partea a doua)
-Ok… te duc… dar trebuie sa pun benzina prima data…
Aerul exploda in pieptul ei, ca si cum si-ar fi tinut respiratia vreme indelungata.
-Oh…multumesc domnule - nimic n-o sa se intimple…ai sa vezi! Iti multumesc asa de mult!…
Vinzatorul din spatele tarabei isi misca doar capul intr-o parte si in alta a dezaprobare, in timp ce imi lua cardul sa platesc benzina. “Probabil ca asta nu e crestin”…mi-am zis eu … Incepusem sa ma simt deja mai important decit s-ar fi cuvenit …si poate superior. Asta ar fi trebuit sa imi atraga atentia…
Am mers impreuna la masina si am lasat-o sa se aseze pe scaunul din fata, in timp ce am umplut rezervorul cu benzina. Apoi am urcat la volan si am intrebat-o…
-Acum o iau pe strada Ashby de aici?
-Corect… imi raspunse…
Cum am virat in Ashby sa o iau vest, am observat o masina mare, alba, care s-a pornit dupa mine. Nu mult dupa ce am iesit pe strada aia, un simtamint nelamurit a inceput sa imi faca stomacul sa se framinte.
-Esti sigura ca Leroy nu are pistol? Am intrebat eu ingrijorat din nou uitindu-ma in oglinda retrovizoare.
S-a uitat la mine si m-a vazut unde ma uitam si si-a smucit capul sa se uite peste umar in urma…
-Te rog frumos, nu opri domnule. Te rog, nu opri. Nu are pistol… dar, te rog, nu opri…
Un simtamint de teama tipa la mine de-acuma…”Idiotule…ti-am spus sa nu te amesteci…acuma ce-ai sa faci?”
Am incercat sa ramin calm. Ce-o sa faca Leroy? Nu mai conta. El era in masina lui, si eu in masina mea. Trebuie numai sa gasesc un politai. Apoi am realizat cu o oarecare usurare ca masina din spate trecea pe stinga…ca sa ma depaseasca. Numai ca nu m-a depasit, ci a ajuns paralel cu masina mea si a inceput sa zbiere si sa gesticuleze... Mi-am inchis geamul la masina si am facut a doua prostie a serii. Ajuns in dreptul strazii San Pedro, unde as fi putut sa gasesc un politai foarte usor, am continuat nu stiu de ce …sa conduc drept inainte pe Ashby. De-acuma era aproape ora 10 seara, si strada era absolut intunecata si deserta ca un cimitir. Chiar si casele erau fara lumini, parca erau morminte…
Si parca mai luasem in masina un pasager… groaza. Leroy trase din nou paralel cu noi. Puteam sa-i vad gura cum i se misca – la fel si miinile, dar geamul ma proteja de cuvintele care curgeau ca un suvoi minios. Mintea imi mergea cu repeziciune… si mi-am indreptat atentia la drumul din fata mea ...si Leroy incetini si era din nou in urma mea. Se apropia trecerea peste caile ferate si strada Blanco. Am sa o iau la stinga pe Blanco, si asta o sa ma duca intr-un teritoriu mai familiar, m-am gindit.
Din nou masina din spate accelera si era paralela cu mine. De data asta nici nu m-am mai uitat in directia lui, ci mi-am tinut ochii drept inainte. Asa ca nu am vazut scinteile produse de activarea pistolului din masina lui. Dar am auzit trei impuscaturi. Si am simtit cum geamul de la masina s-a pulverizat intr-un milion de bucatele intr-o explozie cataclismica…
(va urma)
2 comments:
valeuuuu ... si ce s-a mai intamplat?
N-a murit e clar.
Ca daca murea nu mai putea povesti ...
N-a murit...dar a invatat o lectie pe care n-ar fi rau sa o invatam si noi.
Odata, breaza cum sint, eram in drum spre lucru si am vazut o masina oprita pe marginea freewayului. Era o dimineata ploioasa si o batrinica, de culoare statea in fata masinii. M-am gindit ca degeaba am invatat despre Samariteanul milostiv daca nu practic ce am invata. Asa ca dupa o analiza temeinica de citeva zecimi de secunda- am tras pe dreapta. Eram gata sa ies din masina cind ma uit inapoi, din masina iesisera patru negrii balsoi si se indreptau catre masina. Babuta era exact doi [pasi de la geamul meu- am incremenit!!!
In acelasi moment insa am vazut masina politiei care trase si ea pe dreapta...si i-am zis doamnei...acuma ca politia este aici , va poate ajuta...si am plecat.
Domnul stie ce era...nu pot sa ma pronunt...dar citind acest text pe care l-am tradus...am mai invatat ceva... o sa vezi si tu- o lectie de ...viata!!!
Post a Comment