"People, even more than things, have to be restored, renewed, revived, reclaimed and redeemed. Never throw out anyone."
Atit poza cit si mesajul de mai sus mi s-au parut pretioase. Ce as dori sa scrieti este ceva real...o intimplare din viata voastra sau din viata cuiva cunoscut care sa ilustreze ceva din ceea ce exprima fraza de mai sus. Nu uitati ca Domnul Isus a venit pe pamint tocmai ca "sa caute si sa mintuiasca ce era pierdut". De la El am invatat ca orice suflet este extrem de valoros.
Premiul este 50 de dolari si forma literara de exprimare este...la alegerea dumneavoastra a fiecaruia. Postati la comentariile acestui articol pina pe data de 4/28/2011/ Apoi vom vota impreuna!!!
Succes tuturora!!!
Concurentii:
Abbu...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-abbu-1.html
Cella...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-cella-2.html
A.Dama...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-adama-3.html
Liliana...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-liliana-corbu-4.html
Batrina...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-batrina-5.html
Viorica O...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-viorica-o-6.html
LeeDee...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-leedee-6.html
16 comments:
asa este:)
M-ai facut sa plang! Adevarate cuvinte! Voi participa cu mare drag si la acest concurs.
foarte frumos citatul. imi place ca nu obosesti niciodata in a aveni cu tot felul de concursuri, fiecare cu o tema tot mai interesanta. esti foarte inventiva si creativa, iar tema asta e foarte frumoasa.
Eu scrisesem la adresa de mai jos ce mi-au evocat mie ghetele astea.
Ma mai gandesc la alte povesti, daca e vorba de concurs.:)
Am uitat sa pun adresa, asa-i?
http://adamaica.wordpress.com/2009/12/06/van-gogh-si-mos-nicolae/
Lavinia, Darul din inima si Loredana...va astept sa scrieti acuma...
a.dama...Am si uitat ca am vazut ciubotel;e pe blogul tau...Le-am regasit pe internet si mi-am amintit de fraza care am pus-o pe blog. Sora sotiei pastorului meu a gasit-o a doua zi dupa ce a murit sora ei si trebuia sa-i curete apartamentul ca sa-l dea in primire. Era o bucata rupta de undeva si se vedea ca e tinuta acolo de multa vreme. Intimplarea a facut ca sora asta a ei fusese o fiica ratacitoare, dar in ultimii ani de viata Dumnezeu a lucrat adinc la inima ei si viata ei s-a schimbat. Sora ei n-a renuntat la a se ruga si a astepta ca ea sa se reintoarca. fraza asta gasita dupa ce ea a plecat la Tatal, a fost o asa mare mingaiere pentru ea...
Eram destul de mica,aveam cam 10 ani dar nu destul de mica ca sa nu intorc ofensata capul can ma petreceam pe scari cu vecina noastra de vis-a vis.Auzisem vecinii cum ii comentau de tigani si desi sa fiu sincera nu i-am vazut niciodata facnd vraji sau omorand copii, eram sigura ca la ei in casa se petrec grozavii.
De multe ori venind de la scoala,puneam usor urechea la usa asteptuindu-ma sa aud vaietele celor chinuiti,dula care fugem la mine acasa si nu ma opream decat in fundul casei in dormitor.De vorbit nu vorbeam niciodata cu ei si desigur si ai mei m-ar fi iertat daca aflau ca nu salut caci a avea vecini tigani e o experienta foarte neplacuta.
Au trecut zilele,a trecut o vara si inca o vara,intr-o zi suna soneria la usa.
Deschid si dau nas in nas cu vecina,care ma intreaba daca mama e acasa.
E acasa,dar daca vrea sa-i faca ceva rau ?Noroc ca a iesit mama singura, a salutat-o si a intrebat-o daca are nevoie de ceva...
Cateva tigari pana vine sotul caci nu pot sa-l las pe Paul singur...
Am simtit ca e ocazia vietii mele si i-am spus tantos "Noi nu fumam Marasesti ca put si pute casa..."
Mama nua zis nimic,i-a dat niste tigari si a inchis usa.
Peste o ora m-a chemat in camera mea,a ridicat de pe jos cateva haine si mi le-a dat sa le miros....destul de neplacut miroseau,recunosc.Apoi a deschis dulapul meu de haine si mi-a aratat dezordinea,mi-a arata patul nefacut si pantofii plini de noroi din mijlocul camerei...
nu m-am simtit bine,mai ales ca de trei zile imi tot spunea sa fac ordine...
Apoi m-a luat de mana si a sunat la vecina de vis a vis.Am dat sa fug speriata crezand ca s-a sfarsit,mama ma da pe mana ei sa ma omoare si sa faca probabil sapun...
Vecina a deschis si ne-a privit mirata._"Am venit in scurta vizita si sa-l vedem pe Paul.
Putin stanjenita vecina ne-a dus in salon.Mirosea a iasomie si a curat.Intr-un scaun cu rotile statea un baiat, poate cu an mai mare ca mine.
El este Paul ! Sunteti de o varsta,dar nu poate iesi din casa,dar tu poti sa-i fi buna prietena si sa te joci cu el.Nu stiam ce sa fac si desi parea totul in ordine tot mai trageam cu ochii spre alte camere convinsa ca trebuie sa mai fie ceva si ceva groaznic bineinteles...
-"Hai sa-ti arat si camera lui si jucariile spune mama,care se pare discutase deja ceva cu mama lui Paul.
Ce ordine,ce ordine si ce placuta camera...
Am plecat.
M-am dus la mine in camera si m-am asezat pe pat.Apoi m-am ridicat si am inceput sa fa gimnastica,sa sar intr-un picior si sa ma aplec peste freastra...
Am inteles cat de bogata sunt si nu vazusem,ma hranisem cu ganduri si imaginatie caraghioasa.
A doua zi de la scoala,fara sa mai ascult la usa,am sunat la usa.Mama lui Paul a deschis si a zambit.ne-am jucat putin.Am plecat apoi acasa si i-am povestit mamei care de asemeni a zambit.
Desigur ca nu i-am spus ca jumatate din sandvichul pe care mi l-a dat la scoala i l-am dat lui Paul....
Cu oamenii mari niciodata nu stii ce surprize ai......!
abbu
Sunt doi ani impliniti cand ma simteam exact asa ca papucii din imaginea de mai sus. Nu gresisem nimanui, nu pacatuisem cu nimic inaintea Lui Dumnezeu sau inaintea oamenilor dar... excesul de zel al unora intrece uneori orice inchipuire si, te poti trezi asa, ca si papucii de mai sus.
Valoare? Zero.
Reputatie? Dusa pe apa sambetei...
Tot ceea ce faceam era sa ma refugiez in camera si sa plang pana adormeam. Nu mai aveam incredere in nimeni, nici nu mai voiam sa mai aud pe nimeni vorbind.
"Doamne, de ce? De ce lasi sa mi se intample asa ceva? Eu vreau sa ma schimb, sa Te urmez, sa Te cunosc si uite in ce belele M'ai bagat! Zi si Tu, e corect, e drept, e normal?"
Provocarea ce am primit-o de la El atunci a fost una care m'a lasat cu gura cascata.
"Lasa-Ma sa te iubesc"
“Nu pot. E nebunesc, imposibil!”
“Lasa-Ma sa o fac desi tie iti suna nebuneste, imposibil si cum mai vrei tu. Ma lasi?”
“Doamne... .”
“Da, stiu. Nu mai ai incredere in nimeni, uneori parca nici in Mine. Desi te lupti cu asta. Vreau sa te vindec, sa te iubesc, sa iti arat, demonstrez cat insemni pentru Mine.”
“Si eu ce sa fac?”
“Nimic. Tu nu trebuie sa faci nimic. Lasa'Ma pe Mine sa iti vindec inima, mintea, perspectiva cu care vezi oamenii acum, sa iti dau putere sa ierti, sa ierti, sa ierti.”
Bineinteles ca am comentat. A trebuit sa ma puna la colt, sa simt in fata repiratia Lui spunandu-mi ce vrea de la mine.
Dintr-odata insa am inteles dincolo de cuvinte, de cat puteam pricepe pana atunci ca Domnul ma iubeste cum nu intelesesem niciodata, ca ma vrea frumoasa, intreaga si nu schimonosita, umflata de plans si resentimente. Atunci am surprins inima Lui de Tata ce sufera pentru mine dincolo de aparent, cuvinte, ganduri, idei. Mi'a trimis oameni ce au fost si sunt adevarate bandaje de dragoste, ce au suportat neincrederea cu care i'am tratat, uneori remarcile pline de sarcasm. Dar care nu au renunt sa imi fie alaturi, sa creada in mine cand nici eu nu'mi mai dadeam nici o sansa.
Sunt in proces de vindecare, de invatare, de curatare, slefuire. Eu pot sa ii tratez pe oameni ca pe o pereche de papuci numai buni de aruncat dar Dumnezeu nu face asta niciodata, cu nimeni, nicicand.
Numai daca tu refuzi sa te lasi pe mana Lui atunci El te lasa in pace. El nu va trece niciodata peste alegerea ta.
Mi-au placut 3 vorbe, ce din intimplare le-am auzit sau vazut.
1)Ce sunteti voi azi,am fost eu ieri.
Ce sunt eu azi, veti fi voi maine !
2)Decat sa fiu iubit pentru cea ce nu sunt, mai bine urat pentru cea ce sunt!
3)Degeaba popor mare, daca cetateni putini!
In final, nu pot decat sa va doresc ,,Sarbatori Fericie'', sanatate, fericire, intelegere si unire intru Domnul.
,,Cristos A Inviat''!
Draga Rodica,
Am auzit o marturie a unei fete, care povestea niste atrocitati, cum eu nu sunt in stare sa povestesc.
Marturia fetei mi-a amintit de felul in care pot fi reparati oamenii.
Am sa redau aici doar o frantura din marturie, desi ar fi muuuulte lucruri traite, pe care nimeni nu si le-ar putea inchipui ca adevarate.
Fata vorbea despre mama ei, care fusese constant agresata fizic de sot. Chiar si cand era insarcinata, violenta fizica a continuat.
Dupa ce s-a nascut copilul, violenta nu a incetat.
La un moment dat, temandu-se ca va fi ucis copilul, mama a incercat sa-si protejeze copilul de violenta tatalui, dar a lesinat si si-a pierdut cunostinta inainte ca el sa o loveasca.
Temandu-se ca a ucis-o, barbatul a incercat sa-i desclesteze gura cu o lingura de lemn, ca sa nu-si inghita limba, dar, fortand-o, i-a rupt toti dintii din gura.
Femeia aceasta a avut taria la un moment dat sa-si ia copilul in brate si sa plece de-acasa in lumea larga, lasandu-se in grija lui Dumnezeu.
Dupa multa vreme, participand la o evanghelizare, a inteles ca nu e suficient sa crezi in Dumnezeu, ci trebuie sa-L... traiesti.
Ea a decis ca va trai cum o invata Dumnezeu prin Duhul Sau.
A fost vindecata de bolile de care suferea, chiar la rugaciunea ei, fara sa fie alti lucratori care sa se roage pentru ea.
Dar cel mai surprinzator pentru mine a fost cand fata femeii a marturisit ca, dupa multi ani, s-a dus acasa si a vazut-o pe mama ei citind Biblia in romana. Mama ei facuse doar 4 clase, in rusa. Nu stia sa citeasca in romana.
Cand a intrebat-o cum poate citi Biblia, mama i-a spus fetei ca Duhul Sfant a invatat-o sa citeasca.
Fata s-a pocait si ea, vazand minunile care s-au intamplat cu mama ei.
Deci nu doar ca aceasta femeie a fost reparata (si fizic, dar mai ales spiritual), dar a si ajuns sa traiasca impreuna cu Dumnezeu lucruri noi, o viata cu adevarat noua.
Eu am scris doar o frantura din marturia fetei, insa am inteles din ea cat de adevarat e ca El repara oamenii si face toate lucrurile noi.
Femeia era plecată din sînul familiei de 4 luni, și prăpastia în care se afla acum, era cumplită fără vreo urmă de frînghie salvatoare. Avea imaginea căminului ei in memorie si plîngea la fiecare răsărit de soare pentru toate necredintele ei si pentru toate deciziile pripite pe care le luase. Se intreba deseori: cum fusese posibil ca tocmai ea care fusese atat de plină de credință, să cadă atît de mult ? ce se va mai întîmpla? Ochii îi ardeau la fiecare lacrimă cursă. Tristețea îi impovarase inima atît de mult încît iși doare să moară. Fusese chemată de-atîtea ori acasă, o rugaseră atît de mult să revină dar ea blestemase viața pe care o dusese. Cuvintele pe care le rostise apăsau asupra ei precum o menghină.
Ceea ce văzuze ea ca fiind eliberare, se dovedise a fii o imensă capcană a morții. Cum ar fi putut să strige iarăși iertare către cel pe care il părăsise? Cum să mai revină la viața de familie cînd ea însăși frînsese familia? O va mai ierta cineva? Ce va spune biserica? Mai mult ca niciodată avea nevoie de ceva special ...de întelegere și iertare. De salvare de ea insăși și de iluziile în care crezuse. Stia că în urmă cu cîțiva ani, din pricina unor absențe repetale la slujbele de duminică, în care fusese nevoită să muncească la firma unde lucra, biserica pe care o frecventa pe vremea aceea, ”o pusese la colț”. Nu avusese voie la împărtășirea cu cina Domnului vreo 3 luni. Nu putea să mai indure iar umilitoarea punere în discuție din fața bisericii. Deaceea a cerut un semn. O ramură de care să se agațe. Au trecut exact 3 zile și un telefon venit din partea pastorului i-a reconfirmat că era așteptată în biserică și acasă. Într-o seară, ceva s-a declanșat și cu ultima suflare de speranță, si-a întrebat la telefon soțul : Mă primești acasă ? Iar el i-a răspuns: Atît de mult am așteptat să mă întrebi...atît de mult. I-a trimis un bilet de avion.Cînd s-au revăzut în aeroport păreau doi străini. Se simțeau stînjeniți și nesiguri. Dumnezeu insă, le-a reparat rănile, le-a sudat inimile și le-a întărit credința. Cînd vin valuri peste ei se pun pe genunchi si se roagă. Cînd sunt bucuroși, multumesc umili Domnului. Au învățat că impreună pot fi puternici și pot păstra Puterea Dragostei și a căminului. Ea, se bucură în fiecare clipă că sufletul i-a fost reparat, reînoit și mai mult decît atît, sotul ei a fost răscumpărat de Dumnezeu. Niciunul nu se mai simte ”afară”... sunt impreună în brațele Domnului.
[ Intimplare adevărată. ]
Să aveţi un Paşte luminos şi binecuvântat! Hristos a înviat!
Christos a inviat!
Cand sa terminat al doilea razboi mondial m-am intors acasa doar cu mina stiga. Fata pe care am iubit-o ma asteptat si ne-an casatorit. Am avut 5 copii dar eu am devenit un on rau,inchis si cel mai mare betiv a orasului. Dupa ce am irosit tot ce aveam am intrat portar la o scoala unde eram tinut de mila caci eram mai mult beat decit treaz. Intr-o seara venind acasa , beat, in dreptul adunarii am fost oprit de un vecin ,pocait , care ma luat de brat si ma dus cu el in biserica . In timp ce pastorul predica ,eu comentam cu voce tare ,da ,da, sau nu ,nu. Cineva a zis:scoate-ti betivul acela din biserica ,dar pastorul i-a rugat sa-mi dea pace.Atunci am simtit ca Domnul Isus ma iubeste si vrea sa faca din mine un vas de cinste. Nu am mai baut alt vin decit cel de la cina Domnului. Am fost botezat si eu si sotia mea ,Am invatat sa scriu cu mina stinga si pentruca atunci nu erau in rominia concortante mi-am facut eu singur una. Am veastit mintuirea celor din familia mea si unii sa-u intors la Domnul. Am fost o minune pentru cei care ma cunosteau. Cum ai reusit sa scapi de viciu?. Nu eu, Domnul ma scapat , vino si tu sa-i vezi puterea. Asa obisnuia fratele Gavrila sa depuna marturie despre lucrarea Duhului in viata lui. Au trecut anii, mereu imi aduc aminte ca Domnul poate face lucruri marete cu vase slabe , ciubote strambe si oameni rai. Am vorbit azi cu nora lui ,o credincioasa , si am laudat pe Domnul pentru bunatatea Lui.
Privind la ghetele uzate, care se vede, ca si-au facut multa vreme datoria, mi-am amintit de-o intamplare reala, cu ghete uzate si aruncate la gunoi. Dar, ce nu stia cine le-a aruncat, si nici cine le-a recuperat din tomberon, era ca acele ghete, ascundeau o avere! N-au stiut nici cei carora le era oferite spre vanzare... nu-i interesau ca era ieftine si poate erau de folos cuiva mai sarac... nu le voia nimeni. Dupa cateva zile ajung la fiica celei ce le recuperase din tomberon si ea descopera mica avere, vreo 40.000 de euro, ascunsi cica, in loc sigur de hotii care ar fi intrat in casa...
Asa se intampla si cu oamenii... ii vezi amarati , saracacios imbracati, cu un chip care te face sa-ti intorci privirea de la ei... si totusi , fiecare poarta in fiinta lui, o comoara, sufletul, care-i dat de Dumnezeu, si pe care EL il asteapta sa vina iarasi la EL!
Povestea unui tanar , de data asta, care era tatuat, incarcat cu vreo 3 kg. de aur la gat, un lant gros cu-o cruce mare, o tinea in mana, si se ruga, cand mergea la furat: Doamne ajuta sa nu ma prinda!
Asta cativa ani buni in care a facut toate blestematiile posibile: furt, santaj, rapire tinere pentru prostitutiesi multe altele...pana a fosat prins si inchis de 3 ori, ani buni,pentru aceste fapte. Dar a treia oara cand era inchis, s-a intamplat ceva: a aflat ca exista CINEVA, care-i sterge tot cazierul spiritual, daca-si preda viata si inima Domnului Isus, si daca il urmeaza si traieste in ascultare de EL, isi va recapata stima de sine si dragostea pentru o viata curata.
A trecut mai mult timp de cand si-a reconditionat viata si a lasat ca Harul Domnului, sa scoata din acel trup care-ti dadea fiori de frica vazandu-l, sa scoata frumusetea unui suflet mare, plin de dragoste pentru Dumnezeu!
Morala? Inainte de-a arunca ceva ca nefolositor sau inutil, cerceteaza inainte cu multa rabdare! Cati am fi inca in picioare, daca Domnul ne-ar fi dat la o parte la primul pacat si n-ar avea indelunga rabdare cu noi?
Cu mult drag, vioricaO
Post a Comment