REALITATEA ZILEI...

     Am vorbit zilele astea cu cineva care a trecut un test poligraf - pentru o slujba oarecare. Si mi-a marturisit ca nu este un lucru usor. Discutia a alunecat la Ziua de Apoi, si la procesul de constiinta pe care ni-l facem, si la responsabilitatea pe care ne-o asumam vizavi de ceea ce am gresit noi. Imagineaza-ti sa fii cuplat la o astfel de masina si sa ti se puna intrebari… si sa raspunzi cit poti de corect, iar cel care supravegheaza masina sa spuna: "Mai este ceva… n-ai spus chiar tot." Sint lucruri probabil blocate in mintea noastra, pe care le-am impins undeva adinc, si la care, la modul constient, nu putem sa ajungem… dar undeva in sistemul nostru exista ceva care ne spune ca mai este… ca mai avem ceva tainuit acolo… ceva ce nici macar nu putem aduce la suprafata…

      Si acum urma sa scriu ca… uitindu-ma in jur, am vazut si vad zilnic - o padure de degete indreptate in toate directiile, dar niciunul catre propria persoana… dar m-am oprit, ca am realizat ca si eu sint dintre cei cu degetele indreptate in alta directie… si mi-am imaginat Ziua Judecatii si o masina mult mai corecta decit poligraful, care sa indice… mai este ceva… n-ai scos afara chiar tot...

      Ce aspru ii judecam pe altii… ce priceputi sintem si ce corecti suntem! Cum stim sa gasim scara de valori cind este vorba de altii, nu de noi… si ce usor trecem peste propriile noastre gresuri si scadinte - nu-i asa ca ale noastre sint scuzabile? Nu aveti si voi, la fel ca mine, tendinta sa explicati si sa gasiti motive pentru orice fapta ori de cite ori cineva va invinuieste sau va insulta? Oh… si mai ales cind din intimplare sintem invinuiti pe nedrept - cum indrazneste?… Ceva - o forta interna este gata, gata sa explodeze - am fost nedreptatiti… situatia trebuie corectata- i-m-e-d-i-a-t!!! Cum de au indraznit?

Si totusi, cind ne vine rindul sa ridicam noi piatra… nu avem nicio problema - pare atit de normal sa lovim in cei cazuti sub povara propriilor lor pacate… si ne simtim indreptatiti sa o facem!

      Domnul Isus a venit ca sa schimbe rostul lumii. Ne-a dat autoritatea si responsabilitatea sa ne judecam singuri si a luat de la noi dreptul de a-i judeca pe altii… El S-a oprit linga oamenii linga care nu se oprea nimeni… Zacheu - un caraghios suit pe-o craca, o femeie dintr-o stare condamnabila - pe care se pregateau oamenii buni si cumsecade sa o elimine din societate - sa o omoare cu pietre, o alta la o fintina, din afara cetatii - fintina lui Iacov… care venea cale lunga sa ia apa in dricul zilei, pe o caldura ucigasa… ca sa nu dea fata cu oamenii buni din satul ei, care luau apa de la fintina din mijlocul cetatii… linga leprosii de care nu se apropia nimeni, orbii si cersetorii de toate felurile… ba s-a dus dupa Lazar printre morminte… intr-o vreme cind acesta trebuia sa "miroasa greu", ca nici surorile lui care il iubeau nu voiau sa se apropie...

      O lume intreaga a turbat sau e pe cale sa turbeze in jurul nostru… si crestinii vorbesc de trezire; nu stiu de care - dar eu zic ca o trezire la realitatea zilei ar fi buna pe agenda fiecaruia. Traim zilele din urma… pacea a fost luata de pe pamint sau este in proces sa fie luata - si nu iti trebuie mare inteligenta sa vezi - doar sa deschizi televizorul: razboi, prigoane, atacuri, crime, hotii… nu se mai construieste nici macar comunismul, si cu atit mai putin capitalismul - toate-s pe darimate. Ce oameni ar trebui sa fim noi, care sa stim semnele venirii Lui si sa le ignoram - sa ne ocupam inca de maruntisuri… casa arde, si baba isi face bretonul!…

Atita am avut de zis - si mi-a stat pe inima astazi… Poate reusim sa mai schitam un gest de dragoste, de mila, de intelegere fata de oamenii din jur - diferiti, cum ar fi ei… si pentru ei a murit Christos!