de Jim Toombs
traducere de Rodica Botan
MATEI 25:40… ”Drept raspuns, Imparatul le va zice: "Adevarat va spun ca, ori de cite ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut."”
-Esti un tip bine, tinere… ingina el cu o voce de betiv... luptindu-se sa-si controleze saliva…
Incerc sa nu-l bag in seama, dar chiar daca mi-am schimbat directia, ca sa-l evit, stiu ca tot n-o sa scap. Pasesc pe trotuar, si el se intoarce… ridica mina si arata cu degetul catre mine…
- Acuma n-am sa te mint… Nu, dom’le… nu-i nimic de capul meu. Sint doar un… betiv. Si am nevoie de un pahar de bautura. Nu ai ceva maruntis?
Ma uit la fata lui si nu pot sa nu simt mirosul statut de alcool ce fermenteaza in hainele lui… vaporii acri ai respiratiei lui ajung pina la mine. Barba ii este nerasa de citeva zile… si ca un acompaniament al mirosurilor de tot felul mai adaug la buchet mirosul greu de fum vechi de tigara. Pantalonii demodati, jacheta toata imbotita… ca si viata omului din fata mea…
Ce ar face Domnul Isus? Poate Domnul Isus l-ar fi vindecat cu un singur cuvint. Sau poate i-ar fi spus ceva care sa-l patrunda si sa-i ajunga direct la inima – sa-l taie la inima. Dar eu nu sint Isus… si omul asta nu vrea sa asculte vreo predica. Nu pare nici sa vrea sa stabileasca vreo legatura serioasa cu cineva. Oamenii l-au folosit si l-au ranit. Pentru el, nimeni nu mai merita sa riste. Poate corpul lui este vulnerabil, dar sufletul lui este inasprit. Este ca si cind ar avea armura grea, ca un vas acoperit cu placi de fier care se rataceste adesea in vietile oamenilor, dar care ramine protejat de dragostea sau de respingerile lor, de bataturile vietii care l-au acoperit pe dinafara.
Si… de fapt venisem sa cumpar lapte, nu sa creez un moment pentru eternitate. Daca ii dau 25 de centi, am sa scap de el si o sa se duca sa caute dupa altcineva. Dar in ciuda acestor ginduri, m-a cuprins o mila si mi s-a incalzit inima… am bagat mina in buzunar si am scos portmoneul cu bani.
-Ce zici de un dolar?... am mai zis eu despartind un dolar de restul banilor…
Ochii lui imi urmareau fiecare miscare… S-au oprit pe ghemul de bani din mina mea. Ochii i-au facut o pauza acolo… iar eu am avut timp sa ma gindesc… "Prostule! mi-am zis… Ce faci? - ii arati acuma citi bani ai la tine… acuma sta si se gindeste daca sa te loveasca in cap si sa-ti ia banii sau numai sta si iti respira aerul ala acru in fata…”
Omul a intins o mina murdara… sa dea mina cu mine. Surprins si fara cuvinte, mi-am intins si eu mina… si in timp ce am intins mina, cuvintele lui m-au luat prin surprindere…
- Dumnezeu sa te binecuvinteze in fiecare zi a vietii tale! zise el... si continua...
- Am 64 de ani… sint un betiv cronic… am fost in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Coreea, Vietnam si tu… esti primul om care mi-a dat un dolar intreg. Nu stiu daca ochii ii erau umezi dinainte sau i s-au umezit de emotie… nu-s sigur… dar dintr-o data zidul dintre noi a disparut… si am putut sa vad omul dinauntru, vulnerabil si indurerat.
Uitindu-ma din nou in ochii lui, i-am spus si eu…
- Asta vreau si eu pentru tine: vreau ca Dumnezeu sa te binecuvinteze!
- Tu stii insa ca am sa cumpar ceva sa beau cu banii astia?! Zise el… asa… pe sleau. O nota de o sinceritate incredibila, dar imbibata cu o aroganta neinduplecata.
-Stiu… i-am zis…
Ochii nostri s-au unit intr-o ultima privire. Pentru un moment, ne-am privit sufletul unul altuia. Pentru un moment, ne-am vazut asemanarile – doi oameni creati dupa imaginea lui Dumnezeu. Pentru un moment, am vazut posibilitatile. Atita ne-a cumparat dolarul… un moment.
Pentru un moment am putut sa vad prin armura lui: zdrentuiala, mirosul, parul salbatic… pentru un moment, am putut sa-L vad pe Isus in acest om. Pentru un moment, m-am uitat la el ca la un copil al lui Dumnezeu, o fiinta umana creata de Aceeasi Mina care m-a creat si pe mine.
Si apoi, acel moment disparu. Zabrele grele s-au tras dincolo de ochi. Si toate au revenit la vechea lor pozitie. Repulsia mea… si ea s-a reintors. Am inceput din nou sa-l judec… si cu mare greutate am incercat sa ma lupt cu propria mea judecata…
Omul si-a plecat capul si s-a reintors la actiunile care ii defineau viata…
- Bineinteles ca as vrea o sticla de vin… si cu un dolar... nu prea poti cumpara mare lucru…
6 comments:
Mai mult decat emotionant,un indemn,un sfat ,o usa, un om. Marta
Miscatoare postare...un moment a contat in iata noastraca sa fimiertati si o jertfa inimaginabila de iubire...darfi existat acel moment am fi fost si noi in continuarerobi ai pacatului...da,nu avem dreptulsa judecam pe pacatosi pentru ca doar momentulacela de indurare a facut diferenta ca sa fim niste pacatosi iertati,nu vre un merit al nostru...Imiplace expresia urasc pacatul,dar il iubesc pe pacatos...credca asta doreste si Domnul de la noi,pentru ca aceastaa fost pilda pe care a dato murind pe cruce pentru noi niste bieti pacatosi...
Din pacate prea putini oameni reactioneaza asa ca omul din postare... sa stii ca banul tau pentru care muncesti, il dai cuiva care stii ca-l va da pe bautura!
Din pacate, tot mai putini oameni, inteleg inima lui Dumnezeu, care iubeste apoi judeca! Noi, facem invers!
Cu drag, vioricaO
Un om, tusa Marta...adeseori uitam ce investitie uriasa a facut Dumnezeu pentru un singur om...pentru ultimul om...
Da Carmen...singur Domnul Isus a jdecat prin dragostea Lui fata de noi...Noi nu stim asa ceva...
Viorica O...ai dreptate...foarte putini dintre noi ne putem apleca atita de jos cu atit de multa dragoste incit sa dam ceva care e posibil sa fie pierdut...bani aruncati. In schimb Isus Christos s-a jertfit si pentru aia...nu a considerat ca nu este o investitie buna...ci a lasat la alegerea noastra...pretul intreg a fost platit indiferent cum folosim oportunitatea...
Post a Comment