Happy B-day Deb, Happy B-day Dany Bote...

LA MULTI ANI DEBORAH...si iata urarea ce ti-o fac- 2 Timotei 3:14-15..."TU SA RAMII IN LUCRURILE PE CARI LE-AI INVATAT SI DE CARI ESTI DEPLIN INCREDINTATA, CACI STII DELA CINE LE-AI INVATAT; DIN PRUNCIE CUNOSTI SFINTELE SCRIPTURI, CARI POT SA-TI DEA INTELEPCIUNEA CARE DUCE LA MINTUIRE, PRIN CREDINTA IN ISUS CHRISTOS"

CACI EL A VENIT SA CAUTE TOT CE ERA PIERDUT...

Interesanta este parabola fiului risipitor. Sint atitea variante la aceasta parabola, citi fii si fiice risipitoare exista. La un moment dat mi s-a parut ca fac alergie la povestea asta. Am auzit-o predicata atita ca mi-i s-a ajuns…mi-am zis eu.

Dar stau acuma si ma gindesc ca mai toate parabolele pe care le-a spus Domnul Isus cam tot despre un soi de fiu  risipitor vorbeau. Parabola cu banutul pierdut…de pilda. Nu vi se pare ca banutul acela valoros putea fi un suflet pe care femeia il pierduse? Un suflet din salba ei pretioasa? Putea fi cineva dintre cei dragi daruiti ei de Insusi Dumnezeu?

Cineva spunea odata ca banutul nu era un banut obisnuit- ci facea parte din ornamentul pe care il purtau femeile logodite. Asa era obiceiul in lumea lor orientala- asa cum la noi este verigheta. Si salba asta era purtata pe frunte. Imaginati-va ce bine i-ar fi stat acestei salbe sa fie cu un banut lipsa. De aia femeia cauta inebunita dupa banut. Cum sa se infatiseze in fata logodnicului ei cu salba aia stirba? Cum sa ii spuna ca a fost neglijenta si a pierdut ceva atit de pretios, daruit de El cu atita dragoste?

Si in casele lor era mai totdeauna intuneric – ca nu aveau ferestrele noastre luminoase. Pe jos era pamint…asa ca trebuia sa inspecteze locul cu o candela aprinsa si maturind cu grija tot spatiul casei ei…facind o curatenie meticuloasa…(Foarte multe simboluri pentru noi.)

Dar sa revin la o poveste pe care incepusem sa o scriu acum citeva zile. Povestea Doinei noastre – pentruca intre timp, Doina Istrate a ajuns sa fie a noastra, a tuturor acelora care ne rugam pentru ea. Si stiu asta in mod sigur pentruca rugaciunile noastre sint ascultate. Pentru cei care n-au habar despre ce vorbesc, incepeti sa cititi articolul de pe linkul asta…http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/nyork-pagini-de-jurnal-3.html.

Doina lucreaza mult – dar asta n-a impiedicat-o sa imparta vestea buna a intoarcerii ei la Domnul cu sora ei Tabita din Romania. Fratele lor Ionel doar ce iesise din spital. Asa ca vestea respectiva nu putea sa vina intr-un moment mai prielnic . Rely in acelasi timp a chemat si ea pe sora ei Mary Cartacai din Constanta, care cunoaste si ea familia Istrate, si duminica ce vine ( peste o zi) Tabita si Mary si-au dat intilnire la Biserica din Constanta.

E mare sezon pentru fii si fiicele plecate in lumea larga …este sezon de intoarcere. Desi traim timpuri in care tot ce s-a scris in apocalipsa se intimpla sub ochii nostrii: pamintul se scutura, tremura…si clocoteste, vinturile smulg tot ce este de la suprafata, oamenii se rascoala nemultumiti…parca nu mai exista mila, bun simt, dreptate…si totul este relativ la generatia asta in care traim, binele nu mai este bun si raul nu mai este incriminat…de fapt s-a pierdut balanta cu care ne masuram omenia…balanta aceea exacta pe care am primit-o de la Dumnezeu prin Moise – cele zece porunci...

Si totusi…in acest tablou deprimant, mai exista si scene care sa ne aminteasca ca promisiunile Lui Dumnezeu sint vesnice…ca sub aripile Lui gasim inca ocrotire.

Pentru toti fii si fiicele risipitoare care citesc acest blog…as vrea sa va spun ca trebuie sa va grabiti sa va intoarceti. Unii dintre noi am facut-o deja…altii sint pe drum si altii…sint inca in cumpana. Nu intirziati, si nu va faceti probleme…Doua miini s-au deschis larg la cruce, ca sa cuprinda intreaga omenire…pe toti cei care au nevoie sa se reintoarca din lumea mare. Prin moartea Fiului -TOT- dar tot ce am avut rau in viata noastra a disparut. Nu-l lasati pe cel rau sa va tina de vorba- el incearca sa va opreasca sau sa va faca sa intirziati- doar, doar va putea sa va intoarca inapoi. Inapoi la ce? La durere? La remuscari? Doar stiti ce ati lasat in urma…si stiti cita durere de suflet ati avut din cauza unor decizii gresite…!!!

Sint gata sa va scriu povestea aici…si va promit ca sint si frati de-ai vostrii care va asteapta si se bucura de intoarcerea voastra…Nu uitati ca Domnul Isus S-a dus inaintea noastra la Tatal ca sa ne pregateasca un loc…un loc minunat…sinteti asteptati, iubiti, pretuiti…INTOARCETI-VA ACASA!

Iar pentru fratii mai mari care sint in casa Tatalui…e timpul sa ne bucuram cu cei care se reintorc…e timpul sa lasam mofturile la o parte. Nu e treaba noastra sa zgirmaim la trecutul nimanui. Pentru acel trecut a murit Christos. Partea noastra de mostenire nu o sa scada…dragostea Tatalui pentru noi nu o sa se micsoreze…un singur lucru se poate schimba in viata voastra frati mai mari…bucuria. O sa creasca…Sarbatoarea…o sa fie si mai frumoasa.
Iar cei care ati pierdut vre-un banut prin casa, ca si femeia aceea care a pierdut un banut din salba ei…e timpul sa cautam banutii, sa ne rugam Domnului sa-i gasim…sa intregim astfel salbele, ca sa ne prezentam cu toti banutii stralucind pe frunte…Ca cine cauta…gaseste! Scrie in Biblie...

PENTRU CINE?

    

Vizavi de atita frumusete raspindita cu generozitate in jurul nostru in aceasta primavara, A.Dama mi-a trimis poezia fratelui Costache Ioanid sa imi aminteasca de Autorul tuturor minunatiilor... Dumnezeu- Creatorul Universului.

Costache Ioanid - 

Pe cararile razlete
dintre zimbet si suspine,
ti se pune o-ntrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atita frumusete,
e atita gingasie
intr-o floare ?
Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zapada
ghiocelul in april,
daca n-ar fi ochi sa-l vada ?
daca totu-i inutil ?
Pentru cine-n miez de noapte,
sorb si string in ei culoare
pentru vara urmatoare
embrionii
din begonii,
daca totul e-o-ntimplare ?
Pentru cine-si tese-n casa
haina pala
de vestala
cu lumini de diamant
floarea alba de mireasa,
daca totul e neant ?
Pentru mintile obtuze
de bondari si buburuze ?
Pentru fluturii ce zboara
in zig-zaguri pe afara ?
Oare viespile ursuze
sunt initiate-n arta ?
oare barzaunii trupesi,
plini de miere pe musteti,
sunt sensibili,
sunt esteti ?
Oare-ar sta flamind bondarul
de n-ar fi subtil decorul
si nu si-ar abate zborul
in gradinile bogate,
daca florile de crin
n-ar fi ... proportionate ? ...
n-ar avea acea prestanta
ca de clopot florentin ?
n-ar avea varietate
de culoare si nuanta
de la alb pin' la carmin ?
Nu cumva pretind ... culbecii
sa dezvolte-atitea specii
rozele si liliecii ?
Nu.
In floare e-un mister !
Floarea e un mesager,
e un martor,
o solie,
e un inger din Eden,
care-aduce-n valea mortii
o inalta marturie
in culoare,
in proportii,
in mireasma
si-n desen.
Omule cu mintea plina,
du-te-o clipa in gradina,
treci prin vaile-inflorite
si te uita la sulfina,
la bujori, la margarite,
la conduri, la inimioare,
la gherghina din carare,
la naframa de matase
ce ne-o daruie ciclama !
Lasa-te sa te desfete
ochii-adinci de violete,
clopoteii cu trei cupe
si narcisele trompete !
Si ia seama !
Daca inima-ti ramine
ca un bulgar, ca o piatra,
ca un bolovan in vatra ...
leapad-o !
zdrobeste-o-n coiburi !
Sparge-o pe ilau cu dalta !...
Si apleaca-te in ruga
sa ceri alta !

Dar de simti o-nseninare,
un suris si o blindete,
care vine
sa te-aline
de povara,
de tristete,
tu apleaca-te si spune:
"Surioara,
pentru cine,
spune, pentru cine oare
e atita frumusete,
e atita gingasie
intr-o floare ?"
"Pentru cine ?...
Pentru om !
Pentru voi Fauritorul
si-a ascuns in floare dorul,
in petalele de aur
de fior si de lumina,
ca in opera divina
sa cunoasteti
AUTORUL ... 

ÎN MÂNA DE OLAR

versuri - Marinel Blaj

Un ghem de lut murdar, e tot ce ştiu că sunt,

Olarul mă frământă-n mâini şi flăcările ard;

Ard cu foc şi cu furie şi-s aspru frământat

De forma ce-o voi căpăta, sunt sigur, n-am să scap.

Visează, deci, să pot păstra nădejdi care nu pier

Şi lacrimi varsă ca să pot în flăcări să rezist,

Să-mi porţi durerea de-a nu şti ce-nseamnă viitor

Căci nu în vise am răspuns, ci-n mâna de Olar…

Şi lacrimile răcoresc şi focul parcă-i blând

Ajung să capăt formă şi întreb oare cu care scop?

Mă-ntreb mereu, neîncetat, ce oare am să fiu?

Poate un vas frumos şi-n mâna Lui mai de folos.

Visează deci, să pot păstra nădejdi care nu pier

Şi lacrimi varsă ca să pot în flăcări să rezist

Să-mi porţi durerea de-a nu şti ce-nseamnă viitor

Căci nu în vise am răspuns, ci-n mâna de Olar…

Sunt frământat adânc, dar flăcări nu mai simt

Puterea frământării, ştiu, transformă tot ce-i rău

Arsuri mult mai adânci simt şi-acum pot să-nţeleg

Prin viaţa dată pe Calvar viaţă am şi eu

Visează deci, să pot păstra nădejdi care nu pier

Şi lacrimi varsă ca să pot durerea să o port

Să-mi porţi durerea de-a nu şti ce-nseamnă viitor

Căci nu în vise am răspuns, ci-n mâna de Olar…

POEZIA IMPRUMUTATA DE PE BLOGUL FRATELUI mARIUS CRUCERU- unde puteti gasi bucata pe muzica.

 http://mariuscruceru.ro/2011/04/29/in-mina-de-olar/

SARBATOAREA INVIERII DOMNULUI LA...PETRILA!!!

CONCURS...APRILIE 2011

Oamenii, chiar mai mult decit lucrurile, trebuie sa fie reparati, reinnoiti, treziti la viata, rechemati si rascumparati. Nu aruncati  afara pe nimeni niciodata.


"People, even more than things, have to be restored, renewed, revived, reclaimed and redeemed. Never throw out anyone."


Atit poza cit si mesajul de mai sus mi s-au parut pretioase. Ce as dori sa scrieti este ceva real...o intimplare din viata voastra sau din viata cuiva cunoscut care sa ilustreze ceva din ceea ce exprima fraza de mai sus. Nu uitati ca Domnul Isus a venit pe pamint tocmai ca "sa caute si sa mintuiasca ce era pierdut". De la El am invatat ca orice suflet este extrem de valoros.
Premiul este 50 de dolari si forma literara de exprimare este...la alegerea dumneavoastra a fiecaruia. Postati la comentariile acestui articol pina pe data de 4/28/2011/  Apoi vom vota impreuna!!!
Succes tuturora!!!
Concurentii:
Abbu...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-abbu-1.html
Cella...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-cella-2.html
A.Dama...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-adama-3.html
Liliana...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-liliana-corbu-4.html
Batrina...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-batrina-5.html
Viorica O...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-viorica-o-6.html
LeeDee...http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/concurs-aprilie-2011-leedee-6.html

CONCURS APRILIE 2011- LeeDee ( 7 )

Poveste pentru piciorușe micuțe

Michi și Richi sunt doi vechi tovarăși de joacă. Michi este perechea dreaptă, iar Richi, perechea stângă, de la cele mai îndrăgite încălțări ale lui Vlăduț: ghetele maronii, primite în dar acum un an, de ziua lui, de la bunica din partea mamei. I-au plăcut de la bun început, așa cum îl priveau noi și lucioase, promițătoare de aventuri năstrușnice prin parcul din spatele blocului sau pe terenul de fotbal de lângă grădiniță; și le-a iubit și mai mult, după ce bunica lui "a plecat la Domnul, într-o lume foarte frumoasă și veșnică", așa cum i-a explicat tata, dar el știa că murise, adică n-o s-o mai vadă niciodată, aici, pe pământ, doar în "cer", după ce o să moară și el și dacă o să fie băiat credincios și o să-L iubească pe Domnul Isus... Ar fi vrut să-i spună lui tata că oamenii mai și mor, să știe și el, dar s-a gândit să nu-l întristeze!

Într-o seară ploioasă, de noiembrie, Michi și Richi zăceau aruncați sub cuierul din holul de la intrarea în apartament. Arătau triști și obosiți, scofâlciți și plini de noroi uscat. Pregătindu-se de culcare, mama trecu prin hol și îi zări, se aplecă să se uite la ei, mai atentă, apoi spuse:

- Ce urâte s-au făcut ghetele lui Vlăduț! Cred că-i intră și apă în ele,... ar trebui să-i facem cadou unele noi, de Crăciun!

Auzind-o, Michi și Richi au înmărmurit. Au rămas nemișcați, temându-se că vor fi înlocuiți pe loc, dar, amintindu-și că mai sunt câteva săptămâni până la Crăciun, au prins curaj și au început să se certe cu obidă, așa cum o făcuseră de mai multe ori, până atunci, ca doi buni prieteni ce erau:

- Să vezi ce-o să ajungi tu, în coșul de gunoi! spuse Michi, plin de el, imaginându-se singur și stăpân peste încălțămintea băiețelului.

- Nu prea cred! răspunse timid, dar sfătos, Richi. Știi doar că Vlăduț trage mai bine, în minge, cu stângul... O să aibă mare nevoie de mine!

- Ba, de mine, că de mine se folosește mai mult când merge pe bicicletă... și-apoi, toată lumea știe, numai tu, nu, că mâna dreaptă și piciorul drept sunt cele mai importante!

Cearta continuă până târziu, în noapte, fiecare încercând să dovedească celuilalt că este de neînlocuit. Într-un sfârșit, peste apartamentul învăluit în întuneric, se așternu liniștea aducătoare de odihnă... Doar din camera lui Vlăduț, se mai auzea un foșnet ușor: auzise și el  discuția părinților și era foarte amărât. Plângea. Nu s-ar fi despărțit în ruptul capului, de ghetele de la bunica, dormise cu ele în pat chiar, câteva seri după ce le primise... Își aminti că ea îi spusese despre Dumnezeu, care I-a iubit atât de mult pe oamenii răi și păcătoși, încât Și-a sacrificat Fiul pentru ca ei să primească o nouă viață și să fie înnoiți... Se dădu jos din pat, cu grijă ca să nu-și trezească părinții și sora mai mică, luă ghetele, se duse să le spele și să le dea cu cremă de pantofi, așa cum îl văzuse pe tata făcând cu încălțămintea familiei și le puse la loc. Privindu-le satisfăcut, își zise cu voce tare:

- Oh, ce super arată! Parc-ar fi noi... Și ce bine-o să le stea împreună, în picioarele mele, când o să merg cu băieții la fotbal sau cu tata, la plimbare cu bicicleta sau la iarnă, alergând prin zăpadă...

A doua zi dimineață, Vlăduț o auzi pe mama, ca prin vis, trezindu-l ca să meargă la grădiniță:

- Cine-i băiețelul voinic al mamei?... Bună dimineața, puiule! Vino să vezi ce frumos ți-a făcut tata, ghetele de la bunica... o să le mai porți ceva vreme!

Grăbindu-se spre baie, Vlăduț aruncă o privire poznașă și fericită ghetelor maronii, împrospătate și lustruite, care păreau că se îmbrățișează și-i zâmbesc complice. Era încântat că a dat roade sacrificiul lui de astă-noapte... Oare, sacrificiul Domnului Isus o să dea roade în inima lui, așa cum se ruga bunica?

DE LUAT IN SEAMA...

“Cind asteptarile cuiva se reduc la zero, abia atunci stie cu adevarat sa aprecieze ceea ce are.”

"When one's expectations are reduced to zero, one really appreciates everything one does have."
– Stephen Hawking
……………………………………………………
“Strategia de aparare n-a produs niciodata o victorie totala.”

"Defensive strategy never has produced ultimate victory."
– General Douglas MacArthur
……………………………………………………
“Este in natura omului sa faca lucruri marete daca aceasta este ceea ce se asteapta de la el.”

"It is the nature of man to rise to greatness if greatness is expected of him."
– John Steinbeck
……………………………………………………..
“Binecuvintarile noastre reale ne apar adesea sub forma unor dureri, pierderi si dezamagiri, dar daca avem rabdare le vom vedea curind in adevarata lor forma.”

"Our real blessings often appear to us in the shape of pains, losses and disappointments, but let us have patience and we soon shall see them in their proper figures."
– Joseph Addison
………………………………………………………..
“Adevarata tacere este odihna mintii; este pentru suflet ceea ce somnul este pentru trup; hrana si improspatare.”

"True silence is the rest of the mind; it is to the spirit what sleep is to the body, nourishment and refreshment."
– William Penn

…………………………………………………………

SA-I CAUT FATA...

Ieri m-a...pus pe ginduri un mic articol din cartea de "devotion" a lui Deb. Zicea acolo ca il cautam mereu pe Dumnezeu doar ca sa ne dea ceva, sa ne faca ceva...Ca da... citim si ne rugam dar scopul este personal- mai vrem ceva pentru noi; ori ne este frica de iad, ori altceva...total altceva decit sa cautam Fata Lui.
Aseara am adormit cu gindul asta...confuza ...cum sa caut Fata Lui? Acu' jumatate de ora m-am trezit sa ma duc la lucru. De obicei ma uit pe fereastra sa vad daca este lumina la Deb. Nu era...Cum sint mama tuturor ingrijorarilor, repede m-am imbracat si m-am dus sa vad ce si cum...
Mi-a venit dintr-o data in minte gindul de aseara...sa caut Fata Lui...dar nu ca sa cer...si nu sa ma vaiet...ci sa caut prezenta Lui. Ca El stie dinainte de a-I spune noi, care sint nevoile noastre...
Inteleg acuma dar nu pricep...Nu ma pricep pe mine. M-am gindit ...cum ar fi daca copiii mei ar veni la mine doar sa-mi ceara, doar sa le dau...si nu m-ar cauta de fel sa se aseze linga mine si sa stam asa, sa discutam vrute si nevrute; poate sa discutam si de mine un pic, nu? Asa ne ducem noi la Domnul...cu "da-mi" si "fa-mi" si mie si lui ala si lui celalalt. Noua nu ne-ar place asa niste copii...de ce sa-I placa Domnului?
Acuma incearca Rodico de schimba atitudinea, cind ...de cind ma stiu L-am cautat pe Dumnezeu numai cu scopuri egoiste, precise...Acuma sa caut Fata Lui..
Astazi as vrea sa caut Fata Lui...dar cum?

City Mall , Beirut Lebanon Paste 2011

http://www.youtube.com/watch?v=o0ZS9o6NLnM&feature=youtu.be

Nu am cuvintele in araba, ( spune un comentator), dar ceea ce solistul cinta este..."Aceasta este ziua pe care Domnul a facut-o; sa ne veselim si sa fim bucurosi in ea"...apoi urmeaza Pascala. 
.............................

I don't have the Arabic for the first part, but he's singing "This is the Day the Lord has made; let us rejoice and be glad in it! Then he goes into the Paschal Tropar:

المسيح قام من بين الأموات

و وطئ الموت بالموت

و وهب الحياة

للذين في القبور Transliteration: Masīh qām min baīni'l-amwāt Wa wati’ al-mawt bi'l-mawt  Wa wahab al-hayāt Lil-ladhīna fī'l-qubūr!

Christ is risen!

N.YORK - PAGINI DE JURNAL ( 5 )

Inca n-am terminat de vorbit despre vacanta asta de Pasti. Adevarul fie spus, aveam nevoie de o vacanta cum are nevoie pamintul uscat de o ploaie buna …Citeodata simti ca si sufletul se usca in interior…ca ai folosit ultima picatura de ulei din cadelnita sufletului…si-ti vine sa te intinzi jos undeva si sa astepti obstescul sfirsit…

Si nu cred ca sint singura care se simte asa. Deb mi-a trimis adineuri un mesaj…”Good morning!!! :) the weather is stunning! Praise the L-rd!”. Vremea este mai totdeauna buna in California…dar nu-ti vine sa multumesti Domnului decit atunci cind esti in forma (desi ar trebui sa o facem intotdeauna si mai ales atunci cind nu simtim sa o facem- cind n-avem chef de nimic.) Si se vede ca si ea este in mare forma astazi…Praise The Lord!!!

Printre lucrurile minunate pe care le-am vazut in scurta mea vacanta este si Biserica Baptista Romana din New York unde prietenii mei se inchina. Asa cum cautam si alegem dupa gust anumite produse care sint sau nu de calitate si uneori ne ducem cale lunga pina la un magazin numai si numai ca sa cumparam o farima de ceva “deosebit”…tot asa avem inclinatia sa ne entuziasmam la o predica deosebita atunci cind Cuvintul Domnului este inteles si minuit de cei care il impart cu dragoste si maiestrie, dindu-ne o intelegere noua, mai adinca a Cuvintului. Astfel ca sufletul nostru, acest pamint uscat citeodata, poate sa fie pregatit ca sa primim Cuvintul si sa-L pastram dindu-i sansa sa lucreze in noi lucruri si fapte nemaipomenite.

Noi toti intelegem in parte…si uneori fiecare din noi intelege …o alta parte. Dar ce minunat este cind dintr-un text vechi din care nu credeai ca se mai poate scoate ceva, ti se prezinta o idée noua, un gind deosebit, o latura pe care n-ai vazut-o pina atunci. Astfel de predici ma lasa intotdeauna…pe ginduri ; si deseori ma obliga sa iau hotariri noi – sa fac curat, sa fac schimbari, acolo inauntru …unde numai eu si El are acces…

Una dintre predicile fratelui Levi (dintr-un text obisnuit de inviere) a discutat in amanuntime faptul ca vizavi de invierea Domnului Isus trebuie sa iei o decizie. Si pe rind a prezentat personajele textului si deciziile pe care acestia le-au luat. De la preotii cei mai de seama, la ucenici si pina la soldatii care au decis sa ia bani si sa minta ca Domnul Isus a fost furat de ucenici. A fost imposibil ca la sfirsitul predicii sa nu iti pui intrebarea…”care este pozitia mea”? Accept invierea Lui? Are ea o semnificatie pentru mine, pentru viata mea? Si care este semnificatia?

Si pentru mine invierea Lui este viata si nu orice viata ci viata vesnica . Toti murim. Intrebarea este …ce ne asteapta dincolo? Pentru ce o sa inviem? Pentru o viata fericita sau pentru chin?

Predica de Duminica a fost parca si mai interesanta. Cum demonstram ca Isus Christos a inviat? Pai…nicicum, ne spune fratele Levi. Nu avem motive sa explicam- intrebarea este o intrebare proasta. Sa explice si sa demonstreze mai degraba cei care spun ca nu a inviat.

Iata o perspective noua…curajoasa – logica!!! Mi-a placut acel concept simplu , la indemina fiecaruia - pe care l-a explicat fratele Levi. Nu stiu de ce pina acuma nu mi-a trecut asa ceva prin cap. Poate pentruca fiecare intelegem in parte? Ne uitam la Biblie ca la un Adevar intreg…si citim , citim, si dintr-o data mai intelegem ceva, mai observam ceva. Era si inainte “acel ceva” chiar in fata ochilor nostrii…dar nu l-am observat.

Spunea dinsul ca daca esti martorul unei intimplari oarecare si esti chemat ca martor- nu trebuie sa demonstrezi si sa explici nimic in fata Judecatorului , ca n-ai de ce – trebuie doar sa spui ce ai vazut – adevarul.

Este invierea lui un miracol, un act extraordinar, greu sau mai degraba imposibil de explicat? Este…dar asta nu are nimic de a face cu faptul ca invierea a avut loc – acel ceva miraculos s-a intimplat si Noul Testament este plin de exemple de martori oculari – de nume ai oamenilor care l-au vazut pe Domnul Isus dupa inviere.

Asa ca data viitoare cind cineva ne cere explicatii despre invierea Domnului Isus – sa fim gata sa le cerem noi explicatii pentru necredinta lor. Biblia se sustine- ne da platforma pe care sa putem sta. Crestinismul nu este o religie bazata doar pe simtamintele cuiva si ideile cuiva - cineva a avut un vis sau i s-a parut ca a vazut ceva, undeva, ca i s-a spus ceva de... altcineva…Biblia prezinta realitati. Exista martori oculari; documente istorice, arheologice…si suficiente explicatii logice pentru absolut tot ce este scris in ea.

Mahomed de exemplu, aduce lumii o noua religie spunind ca ingerul Gabriel i-a vorbit…dar doi ani dupa discutia cu Gabriel - Mahomed nu era inca sigur daca n-a fost un demon cel care i-a vorbit – pina cind prima lui sotie l-a convins ca a fost un inger ( o fi fost nevasta lui Mahomed in visul acestuia- martora "oculara" la discutie...)…Asa incepe religia musulmana.

Joseph Smith nu se lasa mai prejos. Si ingerul Gavril  - este din nou responsabil…(saracul de el)si de religia mormonilor. Dar in afara de visul lui Joseph Smith…nici un martor pe nicaieri.

Ce minunat este Domnul ca ne-a dat suficienta informatie ca sa nu bijbiim, sa nu cadem in confuzii. Daca se intimpla sa cadem in necredinta este  pentruca nu citim…si pentru asta nu putem sa invinuim pe nimeni. Asa ca…ma gindesc sa caut pe cineva sa ii dau o Biblie. Poate ar trebui sa fac treaba asta in mod periodic. Oare cui as putea sa-i fac acest cadou? Doamne scoate in calea mea omul acela care are nevoie de Cuvintul Tau…

CONCURS APRILIE 2011- Viorica O ( 6 )

Privind la ghetele uzate, care se vede, ca si-au facut multa vreme datoria, mi-am amintit de-o intamplare reala, cu ghete uzate si aruncate la gunoi. Dar, ce nu stia cine le-a aruncat, si nici cine le-a recuperat din tomberon, era ca acele ghete, ascundeau o avere! N-au stiut nici cei carora le era oferite spre vanzare... nu-i interesau ca era ieftine si poate erau de folos cuiva mai sarac... nu le voia nimeni. Dupa cateva zile ajung la fiica celei ce le recuperase din tomberon si ea descopera mica avere, vreo 40.000 de euro, ascunsi cica, in loc sigur de hotii care ar fi intrat in casa...
Asa se intampla si cu oamenii... ii vezi amarati , saracacios imbracati, cu un chip care te face sa-ti intorci privirea de la ei... si totusi , fiecare poarta in fiinta lui, o comoara, sufletul, care-i dat de Dumnezeu, si pe care EL il asteapta sa vina iarasi la EL!
Povestea unui tanar , de data asta, care era tatuat, incarcat cu vreo 3 kg. de aur la gat, un lant gros cu-o cruce mare, o tinea in mana, si se ruga, cand mergea la furat: Doamne ajuta sa nu ma prinda! 
Asta cativa ani buni in care a facut toate blestematiile posibile: furt, santaj, rapire tinere pentru prostitutiesi multe altele...pana a fosat prins si inchis de 3 ori, ani buni,pentru aceste fapte. Dar a treia oara cand era inchis, s-a intamplat ceva: a aflat ca exista CINEVA, care-i sterge tot cazierul spiritual, daca-si preda viata si inima Domnului Isus, si daca il urmeaza si traieste in ascultare de EL, isi va recapata stima de sine si dragostea pentru o viata curata.
A trecut mai mult timp de cand si-a reconditionat viata si a lasat ca Harul Domnului, sa scoata din acel trup care-ti dadea fiori de frica vazandu-l, sa scoata frumusetea unui suflet mare, plin de dragoste pentru Dumnezeu!

Morala? Inainte de-a arunca ceva ca nefolositor sau inutil, cerceteaza inainte cu multa rabdare! Cati am fi inca in picioare, daca Domnul ne-ar fi dat la o parte la primul pacat si n-ar avea indelunga rabdare cu noi?

CONCURS APRILIE 2011- Batrina ( 5 )

Cand sa terminat al doilea razboi mondial m-am intors acasa doar cu mina stinga. Fata pe care am iubit-o m-a asteptat si ne-am casatorit. Am avut 5 copii dar eu am devenit un om rau,inchis si cel mai mare betiv al orasului. Dupa ce am irosit tot ce aveam, am intrat portar la o scoala unde eram tinut de mila caci eram mai mult beat decit treaz. Intr-o seara venind acasa , beat, in dreptul adunarii am fost oprit de un vecin ,pocait , care m-a luat de brat si m-a dus cu el in biserica . In timp ce pastorul predica ,eu comentam cu voce tare ,da ,da, sau nu ,nu. Cineva a zis: scoate-ti betivul acela din biserica ,dar pastorul i-a rugat sa-mi dea pace.Atunci am simtit ca Domnul Isus ma iubeste si vrea sa faca din mine un vas de cinste. Nu am mai baut alt vin decit cel de la cina Domnului. Am fost botezat si eu si sotia mea ,am invatat sa scriu cu mina stinga si pentruca atunci nu erau in rominia concordante, mi-am facut eu singur una. Am vestit mintuirea celor din familia mea si unii s-au intors la Domnul. Am fost o minune pentru cei care ma cunosteau. Cum ai reusit sa scapi de viciu?. Nu eu, Domnul m-a scapat , vino si tu sa-I vezi puterea. Asa obisnuia fratele Gavrila sa depuna marturie despre lucrarea Duhului in viata lui. Au trecut anii, mereu imi aduc aminte ca Domnul poate face lucruri marete cu vase slabe , ciubote strambe si oameni rai. Am vorbit azi cu nora lui ,o credincioasa , si am laudat pe Domnul pentru bunatatea Lui.

CONCURS APRILIE 2011-Liliana Corbu ( 4 )

Femeia era plecată din sînul familiei de 4 luni, și prăpastia în care se afla acum, era cumplită fără vreo urmă de frînghie salvatoare. Avea imaginea căminului ei in memorie si plîngea la fiecare răsărit de soare pentru toate necredintele ei si pentru toate deciziile pripite pe care le luase. Se intreba deseori: cum fusese posibil ca tocmai ea care fusese atat de plină de credință, să cadă atît de mult ? ce se va mai întîmpla? Ochii îi ardeau la fiecare lacrimă cursă. Tristețea îi impovarase inima atît de mult încît iși doare să moară. Fusese chemată de-atîtea ori acasă, o rugaseră atît de mult să revină dar ea blestemase viața pe care o dusese. Cuvintele pe care le rostise apăsau asupra ei precum o menghină. 
Ceea ce văzuze ea ca fiind eliberare, se dovedise a fii o imensă capcană a morții. Cum ar fi putut să strige iarăși iertare către cel pe care il părăsise? Cum să mai revină la viața de familie cînd ea însăși frînsese familia? O va mai ierta cineva? Ce va spune biserica? Mai mult ca niciodată avea nevoie de ceva special ...de întelegere și iertare. De salvare de ea insăși și de iluziile în care crezuse. Stia că în urmă cu cîțiva ani, din pricina unor absențe repetale la slujbele de duminică, în care fusese nevoită să muncească la firma unde lucra, biserica pe care o frecventa pe vremea aceea, ”o pusese la colț”. Nu avusese voie la împărtășirea cu cina Domnului vreo 3 luni. Nu putea să mai indure iar umilitoarea punere în discuție din fața bisericii. Deaceea a cerut un semn. O ramură de care să se agațe. Au trecut exact 3 zile și un telefon venit din partea pastorului i-a reconfirmat că era așteptată în biserică și acasă. Într-o seară, ceva s-a declanșat și cu ultima suflare de speranță, si-a întrebat la telefon soțul : Mă primești acasă ? Iar el i-a răspuns: Atît de mult am așteptat să mă întrebi...atît de mult. I-a trimis un bilet de avion.Cînd s-au revăzut în aeroport păreau doi străini. Se simțeau stînjeniți și nesiguri. Dumnezeu insă, le-a reparat rănile, le-a sudat inimile și le-a întărit credința. Cînd vin valuri peste ei se pun pe genunchi si se roagă. Cînd sunt bucuroși, multumesc umili Domnului. Au învățat că impreună pot fi puternici și pot păstra Puterea Dragostei și a căminului. Ea, se bucură în fiecare clipă că sufletul i-a fost reparat, reînoit și mai mult decît atît, sotul ei a fost răscumpărat de Dumnezeu. Niciunul nu se mai simte ”afară”... sunt impreună în brațele Domnului.
[ Intimplare adevărată. ]

CONCURS APRILIE 2011-A.Dama ( 3 )

Am auzit o marturie a unei fete, care povestea niste atrocitati, cum eu nu sunt in stare sa povestesc.
Marturia fetei mi-a amintit de felul in care pot fi reparati oamenii.

Am sa redau aici doar o frantura din marturie, desi ar fi muuuulte lucruri traite, pe care nimeni nu si le-ar putea inchipui ca adevarate. 

Fata vorbea despre mama ei, care fusese constant agresata fizic de sot. Chiar si cand era insarcinata, violenta fizica a continuat.

Dupa ce s-a nascut copilul, violenta nu a incetat. 

La un moment dat, temandu-se ca va fi ucis copilul, mama a incercat sa-si protejeze copilul de violenta tatalui, dar a lesinat si si-a pierdut cunostinta inainte ca el sa o loveasca.

Temandu-se ca a ucis-o, barbatul a incercat sa-i desclesteze gura cu o lingura de lemn, ca sa nu-si inghita limba, dar, fortand-o, i-a rupt toti dintii din gura.

Femeia aceasta a avut taria la un moment dat sa-si ia copilul in brate si sa plece de-acasa in lumea larga, lasandu-se in grija lui Dumnezeu.

Dupa multa vreme, participand la o evanghelizare, a inteles ca nu e suficient sa crezi in Dumnezeu, ci trebuie sa-L... traiesti.

Ea a decis ca va trai cum o invata Dumnezeu prin Duhul Sau.

A fost vindecata de bolile de care suferea, chiar la rugaciunea ei, fara sa fie alti lucratori care sa se roage pentru ea.

Dar cel mai surprinzator pentru mine a fost cand fata femeii a marturisit ca, dupa multi ani, s-a dus acasa si a vazut-o pe mama ei citind Biblia in romana. Mama ei facuse doar 4 clase, in rusa. Nu stia sa citeasca in romana.

Cand a intrebat-o cum poate citi Biblia, mama i-a spus fetei ca Duhul Sfant a invatat-o sa citeasca.

Fata s-a pocait si ea, vazand minunile care s-au intamplat cu mama ei.

Deci nu doar ca aceasta femeie a fost reparata (si fizic, dar mai ales spiritual), dar a si ajuns sa traiasca impreuna cu Dumnezeu lucruri noi, o viata cu adevarat noua.

Eu am scris doar o frantura din marturia fetei, insa am inteles din ea cat de adevarat e ca El repara oamenii si face toate lucrurile noi.