CACI EL A VENIT SA CAUTE TOT CE ERA PIERDUT...

Interesanta este parabola fiului risipitor. Sint atitea variante la aceasta parabola, citi fii si fiice risipitoare exista. La un moment dat mi s-a parut ca fac alergie la povestea asta. Am auzit-o predicata atita ca mi-i s-a ajuns…mi-am zis eu.

Dar stau acuma si ma gindesc ca mai toate parabolele pe care le-a spus Domnul Isus cam tot despre un soi de fiu  risipitor vorbeau. Parabola cu banutul pierdut…de pilda. Nu vi se pare ca banutul acela valoros putea fi un suflet pe care femeia il pierduse? Un suflet din salba ei pretioasa? Putea fi cineva dintre cei dragi daruiti ei de Insusi Dumnezeu?

Cineva spunea odata ca banutul nu era un banut obisnuit- ci facea parte din ornamentul pe care il purtau femeile logodite. Asa era obiceiul in lumea lor orientala- asa cum la noi este verigheta. Si salba asta era purtata pe frunte. Imaginati-va ce bine i-ar fi stat acestei salbe sa fie cu un banut lipsa. De aia femeia cauta inebunita dupa banut. Cum sa se infatiseze in fata logodnicului ei cu salba aia stirba? Cum sa ii spuna ca a fost neglijenta si a pierdut ceva atit de pretios, daruit de El cu atita dragoste?

Si in casele lor era mai totdeauna intuneric – ca nu aveau ferestrele noastre luminoase. Pe jos era pamint…asa ca trebuia sa inspecteze locul cu o candela aprinsa si maturind cu grija tot spatiul casei ei…facind o curatenie meticuloasa…(Foarte multe simboluri pentru noi.)

Dar sa revin la o poveste pe care incepusem sa o scriu acum citeva zile. Povestea Doinei noastre – pentruca intre timp, Doina Istrate a ajuns sa fie a noastra, a tuturor acelora care ne rugam pentru ea. Si stiu asta in mod sigur pentruca rugaciunile noastre sint ascultate. Pentru cei care n-au habar despre ce vorbesc, incepeti sa cititi articolul de pe linkul asta…http://rodicabotan.blogspot.com/2011/04/nyork-pagini-de-jurnal-3.html.

Doina lucreaza mult – dar asta n-a impiedicat-o sa imparta vestea buna a intoarcerii ei la Domnul cu sora ei Tabita din Romania. Fratele lor Ionel doar ce iesise din spital. Asa ca vestea respectiva nu putea sa vina intr-un moment mai prielnic . Rely in acelasi timp a chemat si ea pe sora ei Mary Cartacai din Constanta, care cunoaste si ea familia Istrate, si duminica ce vine ( peste o zi) Tabita si Mary si-au dat intilnire la Biserica din Constanta.

E mare sezon pentru fii si fiicele plecate in lumea larga …este sezon de intoarcere. Desi traim timpuri in care tot ce s-a scris in apocalipsa se intimpla sub ochii nostrii: pamintul se scutura, tremura…si clocoteste, vinturile smulg tot ce este de la suprafata, oamenii se rascoala nemultumiti…parca nu mai exista mila, bun simt, dreptate…si totul este relativ la generatia asta in care traim, binele nu mai este bun si raul nu mai este incriminat…de fapt s-a pierdut balanta cu care ne masuram omenia…balanta aceea exacta pe care am primit-o de la Dumnezeu prin Moise – cele zece porunci...

Si totusi…in acest tablou deprimant, mai exista si scene care sa ne aminteasca ca promisiunile Lui Dumnezeu sint vesnice…ca sub aripile Lui gasim inca ocrotire.

Pentru toti fii si fiicele risipitoare care citesc acest blog…as vrea sa va spun ca trebuie sa va grabiti sa va intoarceti. Unii dintre noi am facut-o deja…altii sint pe drum si altii…sint inca in cumpana. Nu intirziati, si nu va faceti probleme…Doua miini s-au deschis larg la cruce, ca sa cuprinda intreaga omenire…pe toti cei care au nevoie sa se reintoarca din lumea mare. Prin moartea Fiului -TOT- dar tot ce am avut rau in viata noastra a disparut. Nu-l lasati pe cel rau sa va tina de vorba- el incearca sa va opreasca sau sa va faca sa intirziati- doar, doar va putea sa va intoarca inapoi. Inapoi la ce? La durere? La remuscari? Doar stiti ce ati lasat in urma…si stiti cita durere de suflet ati avut din cauza unor decizii gresite…!!!

Sint gata sa va scriu povestea aici…si va promit ca sint si frati de-ai vostrii care va asteapta si se bucura de intoarcerea voastra…Nu uitati ca Domnul Isus S-a dus inaintea noastra la Tatal ca sa ne pregateasca un loc…un loc minunat…sinteti asteptati, iubiti, pretuiti…INTOARCETI-VA ACASA!

Iar pentru fratii mai mari care sint in casa Tatalui…e timpul sa ne bucuram cu cei care se reintorc…e timpul sa lasam mofturile la o parte. Nu e treaba noastra sa zgirmaim la trecutul nimanui. Pentru acel trecut a murit Christos. Partea noastra de mostenire nu o sa scada…dragostea Tatalui pentru noi nu o sa se micsoreze…un singur lucru se poate schimba in viata voastra frati mai mari…bucuria. O sa creasca…Sarbatoarea…o sa fie si mai frumoasa.
Iar cei care ati pierdut vre-un banut prin casa, ca si femeia aceea care a pierdut un banut din salba ei…e timpul sa cautam banutii, sa ne rugam Domnului sa-i gasim…sa intregim astfel salbele, ca sa ne prezentam cu toti banutii stralucind pe frunte…Ca cine cauta…gaseste! Scrie in Biblie...