CONCURS APRILIE 2011-Liliana Corbu ( 4 )

Femeia era plecată din sînul familiei de 4 luni, și prăpastia în care se afla acum, era cumplită fără vreo urmă de frînghie salvatoare. Avea imaginea căminului ei in memorie si plîngea la fiecare răsărit de soare pentru toate necredintele ei si pentru toate deciziile pripite pe care le luase. Se intreba deseori: cum fusese posibil ca tocmai ea care fusese atat de plină de credință, să cadă atît de mult ? ce se va mai întîmpla? Ochii îi ardeau la fiecare lacrimă cursă. Tristețea îi impovarase inima atît de mult încît iși doare să moară. Fusese chemată de-atîtea ori acasă, o rugaseră atît de mult să revină dar ea blestemase viața pe care o dusese. Cuvintele pe care le rostise apăsau asupra ei precum o menghină. 
Ceea ce văzuze ea ca fiind eliberare, se dovedise a fii o imensă capcană a morții. Cum ar fi putut să strige iarăși iertare către cel pe care il părăsise? Cum să mai revină la viața de familie cînd ea însăși frînsese familia? O va mai ierta cineva? Ce va spune biserica? Mai mult ca niciodată avea nevoie de ceva special ...de întelegere și iertare. De salvare de ea insăși și de iluziile în care crezuse. Stia că în urmă cu cîțiva ani, din pricina unor absențe repetale la slujbele de duminică, în care fusese nevoită să muncească la firma unde lucra, biserica pe care o frecventa pe vremea aceea, ”o pusese la colț”. Nu avusese voie la împărtășirea cu cina Domnului vreo 3 luni. Nu putea să mai indure iar umilitoarea punere în discuție din fața bisericii. Deaceea a cerut un semn. O ramură de care să se agațe. Au trecut exact 3 zile și un telefon venit din partea pastorului i-a reconfirmat că era așteptată în biserică și acasă. Într-o seară, ceva s-a declanșat și cu ultima suflare de speranță, si-a întrebat la telefon soțul : Mă primești acasă ? Iar el i-a răspuns: Atît de mult am așteptat să mă întrebi...atît de mult. I-a trimis un bilet de avion.Cînd s-au revăzut în aeroport păreau doi străini. Se simțeau stînjeniți și nesiguri. Dumnezeu insă, le-a reparat rănile, le-a sudat inimile și le-a întărit credința. Cînd vin valuri peste ei se pun pe genunchi si se roagă. Cînd sunt bucuroși, multumesc umili Domnului. Au învățat că impreună pot fi puternici și pot păstra Puterea Dragostei și a căminului. Ea, se bucură în fiecare clipă că sufletul i-a fost reparat, reînoit și mai mult decît atît, sotul ei a fost răscumpărat de Dumnezeu. Niciunul nu se mai simte ”afară”... sunt impreună în brațele Domnului.
[ Intimplare adevărată. ]