In dimineata intai a saptaminii,
Cind soarele nu rasarise inca,
El Soarele Maririi Cel de veacuri,
Biruitor s-a ridcat din stinca.
Crezut-au ei ca pentru totdeauna,
Sigiliul lui Pilat avea putere,
Ca sa opresca pe Acel ce era Viata,
Sa nu ajunga niciodata la-nviere.
Au pus soldatii sa pazeasca stinca,
Caci s-au crezut stapini pe toata firea,
Pilat si marii preoti si multimea,
Cu totii I-au negat Dumnezeirea.
Nici piatra ca sa steie stavilar,
Nici paznicii romani ce la pamint cazura,
Cind Domnul a iesit la viata iar...
O, asta este ziua cea victorioasa,
Cind Domnul a inviat dintre cei morti,
S-a rupt sigiliul, s-a pravalit piatra
Caci s-au deschis a cerurilor porti.
Sa stim cu toti caci a Sa biruinta,
Pentru noi toti Christos a cistigat
Caci cine altul ar fi fost in stare
Ca sa salveze o lume din pacat.
Sa binecuvintam cu toti pe Domnul,
Acel ce e de-a pururi Sfint si Rege,
Prin moartea Sa si prin a Sa-nviere
Cu Tatal cel din ceruri sa ne lege.
Sa dam de stire pina-n larga zare
Caci a-nviat din morti Isus Cristos,
Sa mearga vestea-n lumea asta mare,
Ca sa auda, sa-nteleaga orice pacatos.
Ca-n invierea Lui e garantia
Caci si noi toti vom invia,
Atunci in ziua cea mai glorioasa
Cind glasul Sau pe nume ne-a striga.
Veniti voi care prin credinta,
L-ati onorat pe acest pamint,
Sa fim cu El o vesnicie-ntreaga
Cu Fiul-Tatal si cu Duhul Sfint...amin.
No comments:
Post a Comment