Este inca sarbatoarea Invierii Domnului Isus. De fapt…ar trebui sa sarbatorim Invierea Lui- non-stop! Ca fara invierea Lui…credinta noastra nu ar avea sira spinarii…Doar prin sacrificiul Lui sintem mintuiti si doar prin Invierea Lui avem speranta unei vieti eterne in Imparatia Tatalui. Si ce minunat ca aceste lucruri ni se intimpla noua…oricare am fi noi. Nu numai evreii au aceasta promisiune si nu numai sfintii - ci tuturor acelora care L-au acceptat pe Fiul, Tatal le da dreptul sa se numeasca copiii Lui si sa imparta vesnicia, nemurirea, Imparatia cerului cu Domnul Isus.
Pastele asta , Danny, Deb si cu mine l-am petrecut la New York cu Rely si Costel Cristea- prietenii mei minunati din tinerete. Nu ne mai vazusem de multa…muuuulta vreme. I-am gasit insa…exact asa cum ii stiam. Fiinta asta trecatoare se mai schimba, dar adevaratul om, acela care locuieste in scoica asta atit de plapinda, rezista timpului, rezista circumstantelor…ba daca il lasam pe Creatorul, Maestrul acestui Univers sa lucreze la sufletul nostru, El il face mai bun, mai frumos, mai puternic…
Prietenii mei locuiesc intr-o zona minunata la numai doi pasi de plaja Oceanului Atlantic. Asa ca, de cum ne-a luat Rely de la Aeroport, primul popas, dupa ce ne-am cascat ochii la poduri si cladiri si case pescaresti si cite toate…l-am facut in drum spre casa ei sa vedem bordwalkul si plaja…Cred ca copiii mei s-au indragostit asa…instantaneu de orasul lor…Un nisip curat, scoici uriase dupa care am inceput sa alerg si eu ca un copil…le-as fi adunat pe toate sa le duc acasa…Pescarusii …aerul curat…si o vreme fantastica, luind in considerare ca s-a anuntat vreme proasta pe toata perioada sederii noastre…
Se zice ca daca ai 5 prieteni adevarati in toata viata…e suficient. Si ca unii oameni ii intilnesti pentru ocazii scurte- specifice, altii pentru un sezon din viata, si doar unii ramin sa fie apropiati pentru tot restul vietii. Acesti doi prieteni ai mei…sint din cei alesi pentru eternitate. Ne leaga multe … amintiri dragi, dureri profunde, sperante minunate. Si Biblia zice ca ceea ce legam pe pamint- ramine vesnic. Asa ca…nu m-as mira ca intr-o zi sa locuim pe aceeasi strada in Noul Ierusalim.
Povestea mea va continua…pentruca am petrecut si in mijlocul fratilor din una din Bisericile din New York si am sa povestesc un pic si despre asta…dar pina una alta, as vrea sa pun citeva imagini…Cuvintele sint sarace uneori si o imagine este cit o mie de cuvinte. Inchei multumind din nou celor care au sacrificat din tot ce aveau ca sa faca sederea noastra in casa lor o amintire de neuitat.
6 comments:
mi-a fost dor de tine;)
Si mie...
Ma bucur alaturi de tine pentru timpul acesta deosebit pe care l-ai petrecut de sarbatori. De fapt este cea mai mare sarbatoare crestineasca.
Nu stiu daca mai este vreo alta sarbatoare mai plina de importanta ca asta.
Ma bucur ca a-ti revenit in pace acasa. Am stat indelung si m-am uitat la poza nr 6 incercind sa o recunosc pe sotia lui Daniel Deceanu fiul, prietenilor si fratilor nostri Zacheu si Maria Deceanu din Oc. Mures. Cred ca am indentificat-o pe Carmen. Domnul sa-i binecuvinteze ,toata familia, ca duc mai departe talentul familiei lor. In tinerete fam. Deceanu din Oc.Mures si Noslac ,aveau o fanfara renumita. Ii salut si pe ei :~ Christos e viu. Marta
Ma bucur ca ati avut un timp de neuitat!! Domnul sa va dea bucurie si in continuare!!!
Va asteptam si pe la Detroit ;)
Rodica am fost pe internet Vineri si Dumineca dar nu te-am vazut,ma asteptam sa aduci un salut .Nepoatele fr.Niculescu sant si nepoatele mele tatal lor este Gelu fratele meu .Mi-au placut mult pozele facute.Ai fost un reporter bun....
Post a Comment