CREDINTA CARE MUTA MUNTII

Plecai pe ploaie si pe intuneric de-acasa. Cind e innorat, e mai intuneric ca de obicei. Ma dor toate oasele… si am multe – cred ca s-au inmultit. Cine mai stie?.M-am dus pina la usa apartamentului lui Deb si i-am zis buna dimineata… dar nu parea buna ca si ea umbla tot cu norul in cap ca si mine- toate o dor. Ies afara si…trag cu ochiul la gradina mea… Si surpriza!!! Un cor de culori vii si umede imi cinta sonata bucuriei… Daca as fi planta m-as simti in elemental meu pe ploaia asta… dar nu sint.

Plec asa ca de obicei , morocanoasa si pe jumatate adormita. Dimineata n-am chef nici de radio…Mi-ar placea sa fie liniste totala. Din nefericire, trebuie sa suport moraitul continuu al masinii. Pe la jumatatea drumului, se face insa asa o lumina… La rasarit, norii s-au dat la o parte si au lasat soarele sa patrunda si sa-si intinda binevoitor razele de lumina pina si sub umbrela norilor negri sub care ma aflam. Ploua si cu picuri de apa, si cu lumina…

Creierul mi s-a trezit deodata… si a inceput sa framinte putina materie cenusie ce o are. M-am gindit ca asa sintem noi aici pe pamint. Toti sintem sub norii grei ai problemelor si greutatilor din viata asta. Dar… cei care au speranta unei eternitati cu Christos au o alta perspectiva – si simt lumina binefacatoare a promisiunilor lui Dumnezeu. Viata e inca grea…dar nu lipsita de lumina si speranta. Sintem inca atacati de Satana sub diferite forme- dar stim ca batalia a fost cistigata deja de Domnul nostru Isus.

Si asta ma duce cu gindul la substanta aia de natura dumnezeiasca care ne tine la linia de plutire in timpul furtunilor din viata. Se numeste credinta…si prin credinta …este cu neputinta sa nu ajungem la mal. Biblia spune ca daca am avea credinta cit un bob de mustar, am putea sa mutam muntii.

Ieri am auzit o intimplare pe care trebuie neaparat sa v-o spun si voua. Fenomenala!

Din nou- nu va spun povesti din imaginatia cuiva, ci o intimplare reala. Cum insa atunci cind ascult la emisiunile mele de radio sint la volan, va trebui sa va multumiti cu ceea ce-mi amintesc ca nu pot sa iau notite… ( am incercat, dar nu-mi inteleg scrisul ). Asa ca imi lipsesc numele de oameni si de orase…etc.

Un grup mic de credinciosi din Sudul Americii de undeva, s-au hotarit sa-si faca o biserica. Erau putini la numar si nu prea instariti, asa ca au cumparat o bucata de pamint mai la periferia orasului, si au inceput constructia. Erau acuma tare fericiti ca au intins de fiecare banut sa poata sa puna acoperisul. Terminasera toate cele necesare la cladire, dar terminasera si ultimul cent ce-l aveau la dispozitie. Bucuria insa le-a fost scurta pentru ca atunci cind s-au dus la oras sa ia autorizatia ca sa functioneze ca biserica, ea le-a fost respinsa. Motivul era unul destul de serios. Trebuiau sa aiba parcare pentru cladirea bisericii- dar ei , desi aveau un lot destul de mare, aveau un munte in spatele bisericii si nu se putea pune o parcare acolo. Tocmai de aia pamintul asta fusese mai ieftin si asa au reusit ei sa-l cumpere - tocmai pentru ca o parte din parcela aceea nu putea sa fie folosita .

Predicatorul lor, un om al credintei, i-a adunat pe toti si le-a facut o propunere.

A zis el…

-Fratii mei…noi si asa trebuie sa traim prin credinta. Biblia mea spune ca daca avem credinta numai cit un bob de mustar, vom putea sa mutam muntii. Eu va provoc pe toti la o ora de rugaciune, miercuri seara- si in rugaciune sa cerem exact ce zice versetul acela- ca Dumnezeu sa mute muntele din spatele bisericii noastre. Dar sa nu veniti decit cei care credeti versetul acela- restul mai bine stati acasa.

A venit ziua de miercuri…si seara s-au adunat citiva dintre membrii bisericii la ora de rugaciune. Nu toti… doar citiva. Si au cerut Domnului sa mute muntele- apoi, au plecat fiecare la casele lor- sa astepte mila si indurarea Domnului.

Joi dimineata, suna telefonul la casa predicatorului. Acesta raspunde . Si iata ce-i aud urechile…

-Dumneavoastra sinteti pastor la biserica…X?

-Da, eu…

-Eu reprezint compania de telefoane din orasul nostru. Noi sintem in proces de mutare si construim o cladire noua - mai mare. Avem insa o problema si cred ca dumneavoastra ne-o puteti rezolva…

-V-as ajuta cu cea mai mare placere, dar nu-mi dau seama ce as putea sa fac pentru dumneavoastra?

-Va spun imediat. Noi am auzit ca aveti o problema ca nu puteti sa obtineti autorizatie pentru biserica din cauza muntelui din spatele bisericii. Locul pe care l-am cumparat noi pentru companie are o mlastina si o groapa adinca…si ca sa construim trebuie sa o umplem cu pamint. Sintem dispusi sa mutam tot acel pamint din spatele bisericii dumneavoastra gratuit, ca sa putem si noi construi cladirea noastra…

Va imaginati bucuria acelor oameni? Va imaginati cum au ramas cu gurile cascate? In citeva zile, masini uriase au carat pamintul si au nivelat si…compania de telefoane a platit sa se cimenteze parcarea bisericii si…da…mai este inca un si…si le-a dat si $5400…

Credinta muta muntii…indiferent ce fel de munti iti stau in spate…

Doar ca trebuie sa stim ca aceasta credinta nu este in noi sau in alti oameni… ca daca astfel de credinta avem…halal. Sint multi care cred in puterea lor financiara, in rude sau prieteni in pozitii inalte, in ei insisi: in intelepciunea, sau forta lor, sau talentele lor. A crede in noi insine este inca cea mai mare prostie pe care o putem face. Obiectul credintei noastre trebuie sa fie El- Isus. Prin El a fost facuta lumea si prin El doar se pot muta muntii. El este obiectul credintei noastre.

Doamne…muta Tu muntele pentru care ma rog… si Tu stii care este…