Dar Iov cind pierduse practic tot ce avea...mai ramasese totusi cu ceva ...ramasese cu citiva prieteni. Si desi nu sint prea apreciati acesti prieteni pentru ceea ce ii spun lui Iov mai tirziu in istoria lui, ma intreb daca noi avem prieteni atit de buni incit la nevoie sa vina si sa stea citeva zile tacuti linga noi...sa simta cu noi, sa cumpaneasca pentru noi...si doar apoi sa ne judece...
Si ma mai intreb ...daca ne-am gasi intr-o astfel de situatie...ce fel de prieteni am fi?
11 comments:
Vise, Rodica, vise... cine mai vrea astazi doar să "tacă" împreună cu noi? Nimeni... toţi se plictisesc, cum constată fie şi numai câteva clipe de tăcere...
Trist. Ajungem să ne plictisim în colectiv. Asta mi se pare cel mai grav.
Recunosc ca eu n-am fost niciodata in situatia lui Iov si este cea mai nesuferita poveste din biblie. Am o biblie care mereu se deschide la aceasta pagina si de fiecare data ma revolt. Nu pot crede ca Dzeu ar putea face asa ceva unui om nevinovat. Refuz sa accept nedreptatea oricat de mare ar fi rasplata.
Am tot citit justificarile lui Iov si ale prietenilor lui, le-am luat ca discutii de dragul discutiei, nu cred in aceasta pilda, nu o inteleg.
Oana, si eu cred ca tacerea acelor prieteni a fost ceva de admirat...
cherie...revolta noastra sau parerile noastre nu schimba nici povestea lui Iov si nici suprematia Lui Dumnezeu. Intelegem noi sau nu...El hotaraste. Corrie Ten Boom zicea ca viata noastra este ca o tesatura la care ii vedem doar spatele...tot felul de noduri si ate de toate culorile si nu intelegem nimic de-acolo. Abia in cer o sa vedem covorul minunat al vietii la care a lucrat Dumnezeu ...in viata noastra si vom avea raspunsuri la intrebarea..."de ce asa?"...
E dificil de răspuns la întrebările tale draga mea Rodica...Greu!
Prietenii ce te imbie
au cu pepeni-un comun
trebuie sa -ncerci o mie
PIN SA AFLI UNUL BUN....
cel cu adevarat prieten iubeste oricind iar in nenorocire ajunge ca un frate. Zimbete Marta
Da, tu n-ai pus in discutie intamplarea ci prietenii. Trebuie sa recunosc ca regret si acum ca nu m-am dus la o prietena care poate avea nevoie de mine intr-o situatie pe care o pot considera a lui Iov.
In felul meu am avut justificare dar nu scuza....
Cherie...dumnezeu face si va face mult mai mult decat sa-l chinuie pe Iov...Ia viata copiilor care nu su respirat de 2000 ori,betivii ajung cu bine acasa iar masina loveste un batran care de necajit ce e nici nu vede si un milion-ba un miliard de exemple...Unii se revolta si nu mai cred,altii continua sa se minta singuri si sa spuna "noi nu intelegem caile lui...dar el face bine..."
mersi frumos....prefer un Dumnezeu mai bun sau mai bine fara...!
abbu...Dumnezeu exista...sau nu exista. Daca exista si este Dumnezeu...se poate sa stie mai bine ca noi ce-i mai bine, nu crezi? Altfel n-ar fi Dumnezeu. Explica-i la un copil mic care primeste o injectie ca asta este spre binele lui. Poti? Uitindu-ma in urma in viata pot pe ici si colo sa inteleg ca unele situatii proaste au fost totusi ...bune.
Am vorbit ieri cu o matusa de a mea despre un var de-al meu ce a avut un accident teribil...si cum din situatia aia nemaipomenit de grea a iesit ceva bun...si o schimbare in acel copil care nu se putea schimba altfel...
Exemplul lui Iov este pentru mine o incurajare. Sa stii ca totusi- oricit de intunecat este orizontul...soarele va rasari...si Dumnezeu va aduce lumina in cea mai neagra situatie.
M-am expus intentionat pe blog- sa-mi dezvolt credinta in acest Dumnezeu pe care il venerez...Sint slaba abbu...astazi am plins toata ziua...dar Dumnezeul in care ma incred este tare...este puternic, este viu si va face lumina. Eu acuma nu vad...dar ma incred in El...ca eu sint o furnica nestiutoare- dar El este Dumnezeu atotstiutor...si n-am cum sa inteleg caile Lui si deciziile Lui. Cine sint eu sa-l iau pe Dumnezeu la intrebari?
Eu stiu atit, ca e bun si ca e drept si ca nu chinuie fara rost pe nimeni. Este o lectie undeva de invatat, este ceva de schimbat, exista un motiv care merita suferinta chiar si atunci cind n-o inteleg...
Citeam undeva, imi pare rau ca nu-mi amintesc autorul, despre suferinta pe care o ingaduie Dumnezeu in viata noastra. Desigur ca suferinta si durerea o lasa Dumnezeu peste noi cu un scop si nu trebuie sa ne risipim suferinta; si asa cum o mama sterge lacrimile copilului cu multa dragoste ,tot asa si Dumnezeu aduna lacrimile noastre intr-un burduf ca pe niste nestemate...si acolo in vesnicii, ne vom gasi lacrimile transformate in diamante si Domnul ne va spune astea sunt de atunci cand nu intelegeai nimic din ce ti se intampla, astea sunt de atunci , cand te intrebai "de ce Doamne"?
Rodica, Domnul sa-ti dea bucurii peste bucurii, multe si ingramadite , in fiecare zi, asa ca ciresele tale din cires!
Cu mult drag, vioricaO
Rodica, iata-ma-s! Si... tac! ;)
PS: Larry Crabb scrie foarte bine si frumos despre suferinta: "Vise năruite", "Înțelegând oamenii",
"Gãsindu-L pe Dumnezeu", "Presiunea a dispărut". Convingerea mea este ca, daca as trai aici, o existenta perfecta, fara suferinta si dureri, n-as mai avea nici o tragere de inima sa ajung SUS... ori batalia se da tocmai pentru asta!
Post a Comment