“Gustati si vedeti ce bun este Domnul!” - asa scrie… nu inghititi pe nerasuflate, nu bagati in voi in nestire… numai gustati… asa ar mai trebui sa scrie, ca sa intelegem mai bine… Bunatatea Domnului este o “delicatesa”… trebuie gustata pe indelete.
Am vazut intr-o vizita la o vinarie din Napa Valley niste degustatori de vin… Tin paharul in mina, ii admira culoarea, cercul acela ce-l face vinul bun la suprafata…misca vinul in pahar… il rotesc… mai iau o inghititura si o plimba prin gura… miros, mai gusta o picatura, savureaza cu placere… Unii ai zice ca sint trasportati intr-o alta sfera… asa multumita le este fata cind gusta un vin bun…
Noi avem ceva mai pretios, mai complex, mai minunat de… gustat. Ce facem insa? Inghitim la repezeala tot ce primim – toate binecuvintarile ca un haplea vesnic flamind… si cascam gura sa ni se mai dea. Vesnic alergind dupa urmatoarea inghititura - niciodata multumiti de ultima picatura. Nesatui, nemultumiti, nesatisfacuti… Exista oameni obezi de bine ce le merge… si totusi nemultumiti, flaminzi , nefericiti.
“Gustati si vedeti ce bun este Domnul!”…
Sa incercam insa sa gustam pe indelete bunatatea Lui. Sa incercam sa inchidem ochii, ca sa nu fim deranjati de alte ginduri… sa ne lasam coplesiti de bunatatea Lui, satisfacuti.
Ca sa se produca vinul, bobitele de strugure trec prin teasc… si sint strivite. Si Dumnezeu foloseste cu succes aceasta metoda in viata noastra de multe ori – ca numai asa se poate obtine calitate... dar cind picatura aia pregatita in durere atinge cerul gurii… atunci simti bunatatea Lui – atunci intelegi scopul durerii, atunci esti gata sa-I aduci multumiri.
Asa ca… sa invatam sa gustam aceasta delicatesa - bunatatea Domnului… ca numai atunci vom putea fi niste oameni multumiti, satisfacuti, fericiti!
1 comment:
Un articol "excelent"! :)
Post a Comment