Din …
Don't Waste Your Life ( Nu-ti irosii viata), by John Piper.
Don't Waste Your Life ( Nu-ti irosii viata), by John Piper.
O tragedie americana…Cum sa nu-ti sfirsesti singura viata care o ai…Am sa va spun ce inseamna tragedie…Am sa va arat cum sa va irositi viata.
Luati aminte la povestea asta din editia din Februarie 1998 a revistei Reader’s Digest, care povesteste despre un cuplu din Nord-est care a iesit la pensie mai devreme – cu 5 ani in urma cind el era de 59 de ani si ea avea numai 51. Acum , ei locuiesc in Punta Gorda, Florida unde se plimba cu un “trawler” de 30 de ft lungime, se joaca voley si colectioneaza scoici. ”Prima data cind am citit despre ei, am crezut ca e vorba de o gluma…a cunoscutului “vis american”. Dar nu era asa…In mod tragic pentru ei asta a fost cu adevarat visul lor… Imaginati-va - sa ajungi la sfirsitul vietii – singura, pretioasa ta viata data de Dumnezeu si sa lasi ca singura ta lucrare – cea mai importanta si ultima ta lucrare pe care o faci inainte de a te prezenta in fata Creatorului cu raportul despre ce ai facut- si asta sa fie doar ca te-ai jucat voley si ai colectat scoici…Ce-ai sa-I spui?
-“Doamne…uite ce scoici am adunat…
Asta este intr-adevar o asa mare tragedie.”
Si se cheltuiesc astazi milioane de dolari in operatiunea asta de a te convinge ca sa imbratisezi acest tip de vis tragic. Impotriva acestui lucru…protestez…Nu cumpara ideile lor…nu-ti irosi viata…
…………………………………………..
Nu stiu daca trebuie sa mai adaug ce-mi trece prin cap. Am 56 de ani si ma gindesc si eu la pensie…dar stiu ca singurul lucru pe care as vrea sa-l pun dinapoia mea este slujba la stapinul acestei lumi…Cred ca si pe patul mortii se mai poate lucra pentru vesnicie…a facut-o Domnul Isus pe cruce, martirii in arene, unii bolnavi pe patul de suferinta…si cu ocazia asta…m-am lecuit de adunat scoici…Voi ce credeti?
9 comments:
Si ce vrei sa faci in slujba domnului, cu ce crezi ca ii poti fi de folos lui Isus ?
cherie...nu cred ca merit ironia asta fina a ta. Vorbim acuma de o vreme si sint sigura ca intelegi aspecvtul asta al credintei mele. Nu-i mare lucru de capul meu, precum stii, dar cit si ce am si pot as dori sa folosesc sa spun oamenilor despre Christos. Iti vine tie sa crezi sau nu, am reusit uneori sa mingai pe cite un suflet necajit, sa mai dau o mina de ajutor cuiva- nu mare lucru dar uneori si un pahar de apa e bun cind esti obosit. Ba mai spun oamenilor de Christos, de iertare, de mintuire. Si desi asta pare a fi mai nimic in ochii unor oameni, este exact ce vrea Dumnezeu sa facem pe lumea asta. Inainte de a pleca de pe pamint a spus..."Mergeti in toata lumea si spuneti...propovaduiti Evanghelia".
Tot pare a fi mai mult decit sa adun scoici si sa nu ma gindesc la nimic altceva...decit la mine...nu crezi?
Ha ! Deci vezi, ajutorul il dai oamenilor. Asa cum a spus El, cine da, mie imi da...
Nu te supara, ai dreptate, am spus putin ironic si nu meritai dar cei care spun ca sunt credinciosi si exceleaza in rugaciune si lauda catre Isus mi se par fatarnici, iar tu nu esti fatarnica, stiu bine si asa cum spui, faci destule fapte bune.
Sunt agresiva cu cei care vorbesc de Isus ca Dumnezeu, cred ca trebuie sa imi cer scuze, insa nu pot intelege un Dumnezeu asa de concret. Pe Isus il inteleg doar drept cuvant al Domnului, nu pot uita latura lui umana."Cuvantul" in conceptia mea cere fapte nu rugaciune. Poate gresesc, dar asta cred....
Sint oameni fatarnici peste tot...in toate religiile. Sint oameni care sint fatarnici in politica in societate...oameni care vor sa prezinte sau sa se prezinte in asa fel incit sa isi atinga anumite scopuri. Diferenta este ca in in fata oamenilor reusim adesea ( si am incercat titi la un moment sau altul) sa aratam o anumita pozitie cind de fapt adevarul este altul- dar Dumnezeu ne cunoastem si daca credem cu adevarat in Dumnezeu ne-ar fi mai mult decit rusine- ne-ar fi frica sa mintim in modul grosolan in care o facem.
Cherie...lumea are nevoie de oameni bunis i sinceri...uita-te cum se schimba fata lumii- vazind cu ochii.
"Cuvintul" asa cm ai bagat de seama este mai mult decit o vorba. Biblia spune ca prin "CUVINT" s-a facut lumea. Dumnezeu a spus si...Cuvintul Lui s-a transformat in realitate.
Latura umana a Lui Isus...era ceva necesar ca sa poata sa aiba o intelegere de la nivelul nostru. Iti dai seama ca atunci cind a parasit cerul a acceptat sa traiasca in parametrii nostrii redusi...ca sa ne poata convinge , fara sa ne rapeasca alegerea libera, fara sa ne forteze. Altfel cum L-am fi inteles daca nu se cobora la termenii si parametrii nostrii?
Si in final imi pare bine ca nu ma gasesti fatarnica. M-am straduit sa fiu sincera si deschisa si nu este usor. Ridicolul poate fi la orice extrema...si uneori oamenii confunda sinceritatea cu prostia.
Adevarul este ca daca stau drept in fata Lui Dumnezeu si marturisesc adevarul asa cum il vad si exact asa cum il port in inima si-L marturisesc in fata Creatorului meu...asta ar trebui sa fie suficient si pentru prietenii mei, nu? Cit despre dusmani- am invatat cu mult timp in urma ca nu poti sa multumesti pe toata lumea- si printre cei pe care nu-i poti multumii sint din cei pe care nu conteaza cum ai proceda ai avea aceleasi rezultate.
Deci...stau in fata ta cu toata sinceritatea si iti marturisesc cit pot de sincer sa ma experim, ca imi pasa de sufletul tau si am o dorinta greu de exprimat de a-ti face cunostiinta cu Dumnezeul de care am vorbit atit de mult pe blog si cu Diul Sau care a murit si pentru tine. Iti marturisesc ca nu o fac din spirit de contradictie, ca nu cred ca sint mai isteata decit tine sau mai speciala- ci cred ca tu si altii care citesc aici au urgenta nevoie de mintuire. Nu stiu eu ziua cind vine sfirsitul dar...vremurile sint aproape. Am insistat ca oamenii sa-si cumpere o Biblie si sa citeasca ei insisi sa nu se lase dusi in eroare de prooroci mincinosi si oameni care vor sa-si faca un nume sau mai stiu eu ce alte intentii au. Este tot ce pot face...Simtamintul ce-l am este al unui om care vede casa in flacari si se straduieste sa convinga oamenii din casa sa iasa afara ca sa nu moara asfixiati sau arsi de vi.
Comsidera te rog din punctul asta de vedere tot ceea ce iti spun...mi-e drag sufletul tau...si as vrea sa raminem prietene pentru eternitate...
Si eu sper sa ramanem prietene.
Inteleg dorinta ta de a crede si eu in mantuire asa cum crezi si tu dar mie imi va fi greu sa imi doresc mantuirea asa cum o intelegi tu.
Eu cred ca este drept sa fiu pedepsita pentru tot ce am facut rau si nu pot sa ma rog pentru iertare.
Aici e diferenta. Daca Dumnezeu este dreptatea, nu cred ca eu am dreptul sa il rog sa faca o nedreptate si sa ma ierte pentru ce am facut rau altora Daca cineva l-ar ruga sa ma pedepseasca ce ar face?
Eu cred ca Dumnezeu este destul de bun ca sa fie si drept si nu poate fi om sau macar ca noi oamenii niciodata. Nu vad cum pot fi convinsa de altceva.
Cherie...vezi...Dumnezeu este drept- ne da libertate de alegere. Apoi ne iubeste- ne-a oferit prin Isus Christos sansa sa fim iertati de pacatele noastre- toti- fara discriminare. Nici n-are importanta cit de mari sint pacatele- de fapt numai noi oamenii le-am gasit marimi si categorii la pacate. La el daca nu este curat este murdar...daca nu este sfint este pacatos. Daca a pacatuit odata sau de 100 de ori e pacat. Ca uite...daca ceva te costa 100 de lei si ai numai 5 sau 59 sau 99...tot nu poti cumpara. Nu ai suficient.
Iertarea este gratuita si la indemina oricui pentruca numai prin Christos se poate obtine- altcineva nu poate sa o aiba oricit ar fi de sfint. Daca vezi pe cineva sau iti spune cineva ca e sfint sa nu-l crezi...ca nu exista sfintenie decit cea data prin spalarea pacatelor in singele Mintuitorului.
Ce ai de pierdut daca accepti? In afara de incapatinarea noastra omeneasca si mindrie...mai nimic. Dar daca accepti, cherie...daca accepti ce iti ofera Dumnezeu gratuit, nu conteaza de cite te-ai facut vinovata in viata...El toate le sterge.Asa a promis...
Si mie mi-ar place sa raminem prietene...asa cum ti-am zis...O sa ai un ibric special de cafea si in cer si am sa te vizitez si o sa-ti cer o cafea din aia facuta special...numai cum tu stii sa o faci.
Am asistat la o discuţie frumoasă cu puncte valide de fiecare parte. Rodica spunea că toţi suntem păcătoşi şi prin urmare avem nevoie de iertare ca să ajungem în prezenţa etern fericitoare a lui Dumnezeu. Cherie spunea că Dumnezeu este drept şi nu poate ierta în mod arbitrar, deoarece şi-ar nega sfinţenia şi dreptatea.
S-a detectat aici cea mai grea problemă a teologiei. Am discutat lucrul acesta cu mulţi oameni, foarte inteligenţi şi foarte serioşi în ce priveşte condiţia lor spirituală şi destinul veşnic, şi le-am prezentat dilema mare a teologie: Cum poate un Dumnezeu drept, să ierte pe păcătos şi să rămână totuşi drept?
Problema nu poate fi rezolvată prin întreţinerea ideii că eu pot da socoteală lui Dumnezeu de faptele mele, şi cumva, dacă am făcut destule fapte bune, El mă va accepta. Cam aceasta este ideea avansată de Cherie:
"Eu cred ca este drept sa fiu pedepsita pentru tot ce am facut rau si nu pot sa ma rog pentru iertare. Aici e diferenta. Daca Dumnezeu este dreptatea, nu cred ca eu am dreptul sa il rog sa faca o nedreptate si sa ma ierte pentru ce am facut rau altora."
Cherie accentuează latura dreptăţii lui Dumnezeu şi arată (corect) că eu nu pot să cer iertare lui Dumnezeu, deoarece dacă mă iartă, El face o nedreptate! Pe de altă parte Cherie întreţine ideea că deşi va fi judecată drept de Dumnezeu, are şansa să fie mântuită.
Dacă prima asumpţie este corectă, a doua este incorectă, deoarece Dumnezeu este drept în mod absolut, şi nu poate să mântuiască pe nici un păcătos neiertat, deoarece plata păcatului este despărţirea veşnică de Dummnezeul cel sfânt. Ochii lui nu pot să vadă nelegiuirea - spune Scriptura. Deci Dumnezeu nu poate ierta păcatele (deoarece şi-ar nega drepatea; El trebuie să judece păcatele); dar Dumnezeu nu poate mântui pe nici un om pe baza meritelor personale, datorită aceluiaşi principiu, că El este drept şi prin urmare trebuie să pedepsească păcatul.
De fapt Scriptura spune că nici un om nu poate fi mântuit prin ceea ce face, prin meritul propriu. Noi vom sta înaintea lui Dummnezeu ca împricinaţi. Închipuiţi-vă că un criminal vine înaintea judecătoruui şi spune: "Domnule judecător, e adevărat că am comis nelegiuiri, dar, am făcut şi fapte bune. Am ajutat pe cei săraci, am dăruit bani la biserică, am găzduit în casa mea pe cei necăjiţi, etc. Pot faptele lui bune să şteargă pe cele rele? Niciodată! Dacă judecătorul acela ar elibera pe răufăcătorul în discuţie, noi l-am declara pe acel judecător nedrept! La fel, Dumnezeu nu poate şterge păcatele noastre, numai pentru că noi am făcut şi ceva bine... El este prin excelenţă judecătorul drept! Şi dacă este drept, orice om, noi toţi suntem sub osânda veşnică din pricina păcatelor ce le-am înfăptuit.
De aceea când vorbesc cu oamenii le pun această întrebare: "Cum poate un Dumnezeu sfânt şi drept să ierte pe păcătoşi, şi totuşi să rămână sfânt sau drept?
Nici un om care nu cunoaşte Scriptura nu are răspuns la această întrebare. Unii încearcă să spună că Dumnezeu are dreptul să ierte pe cine vrea (aşa îmi spunea un musulman), dar adevărul este că Dumnezeu nu poate ierta păcatul fără să îşi piardă dreptatea!
Răspunsul este că Dumnezeu nu iartă păcatele! Şi nu le iartă pentrucă nu le poate ierta! El trebuie să rămână drept! Dar Dumnezeu a găsit în înţelepciune Sa (şi în dragostea Sa) o soluţie prin care să ne ierte pe noi şi totuşi să rămână drept. Care este această soulţie?
Dumnezeu a pedepsit păcatele noastre, ale tuturor oamenilor, în Isus Christos când acesta a fost pus pe cruce. Acolo, Fiul lui Dumnezeu a ispăşit, a plătit pentru păcatele noastre!
Acum dacă datoria noastră a fost plătită, Dumnezeu are dreptul să nu ne mai arunce în temniţa pierzării, are dreptul să ne ierte! Şi când ne iartă El nu comite o nedreptate, deoarece dreptatea lui a fost satisfăcută prin moartea ispăşitoare a Domnului Isus. El a putut plăti pentru păcatele noastre, deoarece nu avea vină. Isus a fost singurul om neprihănit! Eu pot plăti pentru păcatele mele, şi tu poţi plăti pentru păcatlel tale (plata este desărţirea de Dumnezeu). Dar eu nu pot plăti pentru păcatele altuia! Singurul care a putut plăti pentru păcatele altora a fost Domnul Isus, nevinovatul, neprihănitul.
Acum Dumnezeu are dreptul să ne ierte, pe noi cei păcătoşi. Şi este drept când iartă. Dar El a decretat că iartă numai pe cei care îşi recunosc păcatele şi se încred în Fiul lui pentru iertare. Adevărul este că nu există o altă cale pentru iertarea noastră, decât credinţa în jertfa Domnului Isus.
Aşa se reconciliază cele două poziţii ce păreau ireconciliabile:
Nevoia noastră de a fi iertaţi,şi
Nevoia de a vea dreptatea lui Dumnezeu satisfăcută prin pedepsirea păcatelor.
În Domnul Isus Christos păcatele noastre au fost pedepsite, şi dreptatea lui Dumnezeu vindicată, apărată sau afirmată. Şi în Domnul Isus Christos putem fi iertaţi şi suntem iertaţi, pentru că El a plătit pentru vinovăţia noastră.
M-am bucurat să citesc conversaţia dumneavoastră şi să recunosc validitatea fiecărei poziţii, şi să reamnitesc cititorilor că cele două poziţii aparent ireconciliabile îşi află rezolvarea în Domnul nostru Isus Christos! Mulţumesc, Cherie! Mulţumesc Rodica! Domnul să vă aibă în paza Sa!
Am uitat să citez câteva versete din Biblie, care lămuresc dilema ce a stat în atenţia noastră.
"Copilaşilor..., avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Christos cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcarele noastre, şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi" (1 Ioan 2:1-2).
"Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept să ne ierte păcatele şi să ne curăţeqscă de orice nelegiuire" (1 Ioan 1:9).
"Pe El (Isus Christos) Dumnezeu l-a rânduit mai dinainte să fie... o jertfă de ispăşire, ca să-şi arate dreptatea Lui... pentru ca în vremea de acum să-şi arate dreptatea lui în aşa fel încât să fie drept, şi totuşi să socotească drept pe cel ce crede în Isus" (Romani3:25-26).
Concluzia: Nu suntem aşa de buni ca să ajungem la Dumnezeu prin faptele noastre. Dimpotrivă, suntem păcătoşi şi ne aşteaptă osânda. Dumnezeu a pedepsit însă păcatele noastre în Fiul Său, şi şi-a menţinut dreptatea. Acum poate să ne ierte, şi când iartă este drept. El iartă pe toţi cei ce Îl aleg pe Fiul Său ca Mântuitor, deoarece numai Fiul lui Dumnezeu a fost neprihănit şi a putut plăti preţul păcatelor noastre.
Dacă Îl avem pe El, suntem salvaţi! Dacă nu Îl avem pe El, nu mai există nici un mijloc de salvare!
Post a Comment