O FARFURIE DE MAMALIGA CU LAPTE...SI O RUGACIUNE...

de Muresan Marta
Iata ca din nou amintirile ma duc la vremea cand comunismul cauta sa-si consolideze puterea in Rominia.

In anul 1948 eram eleva, trecusem peste reforma invatamintului, profesorii desi erau toti din vechea garda aveau obligatia sa sadeasca in noi ateismul. Erau si ei verificati daca fac sau nu aceasta . Asa se face ca dumineca aveam diferite activitati si mereu ni se spunea sa nu mergem la nici o biserica ca acolo sint numai povesti si oameni inapoiati. Ni se spunea ca Biblia este o carte invechita si fara nici o valoare. Acasa parintii mei baptisti se straduiau sa sadeasca in noi credinta adevarata.Copil fiind, nu stiam ce, si pe cine sa cred. Fiindca diriginta imi cunostea originea, m-a indragit si ori de cite ori avea probleme ma trimitea acasa la dinsa sa duc sau sa aduc ceva.

Odata ma trimite si imi spune ca sotul dinsei prof. de romina dl. Salantiu este acasa si sa-mi dea o carte sa i-o aduc. Ajunsa acolo, bat la usa , in casa se aude un murmur dar nu deschide nimeni,.mai stau putin ,bat iarasi si deschid usor usa. In casa renumitul profesor statea in piciare la masa, in fata unei farfurii de mamaliga cu lapte si se ruga :Tatal nostru. Nu a deschis ochii decat cand a terminat.

Aceasta a fost rascrucea vietii mele. Am inteles ca si ei la scoala zic ceace sint obligati sa spuna. Domnul Salantiu mi-a fost apoi 4 ani professor de romana si relatia noastra a fost foarte buna, dinsul stiind cine sint eu, iar eu stiind ce crede dinsul.

Asa au mai ramas in generatia mea oameni credinciosi. Am pastrat in mintea mea faptul ca rugaciunea este lucrul cel mai important in viata si nu trebuie neglijat niciodata.

Domnul nu ramine niciodata fara martori.