OARE...

Saptamina trecuta mi-am blocat gindurile pe o idee; si anume ca trebuie sa caut fata Domnului nu pentru a-I cere mereu ceva- lucru pe care trebuie sa recunosc ca-l abuzez mai in toate rugaciunile…hai sa fiu sincera- IN TOATE RUGACIUNILE EU AM CEVA DE CERUT- TOAAATTTEEE.

Si m-am tot socotit eu cum sa fac sa rectific atitudinea asta egoista …Mi-am imaginat cum vin copiii mei la mine si cum ar fi daca vin numai sa ceara… Bineinteles ca imaginea asta mi-a stricat complet dispozitia. Dar n-a trecut mult si a venit timpul sa ma rog de culcare si ce ziceti ca am facut? Exact! Iara m-am pus la cersit.

Buna imi povestea despre o fata de tigan frumoasa foc- de la ea din sat. Si un mosier bogat, mai in virsta a luat-o de nevasta. Si ajunsese tigancusa din cersetoare- mare cucoana. Avea tot ce dorea ea la dispozitie- dar…nu-i picau bine bunatatile de la bucataria conacului…

In camara, pusese o straita si in ea punea felii de piine. Si se ducea acolo din cind in cind si lua cite o felie si zicea…piinea asta este de la cucoana  (si ii spunea ea numele) de pe strada cutare… si lua apoi o alta  felie care zicea ea ca o primise  de la o alta cucoana de pe strada aialalta…. Ca-i pica ei bine sa-si aminteasca de vechea ei meserie… si i se parea piinea mai buna daca era cersita.

Asa si eu… nu ma pot lasa de cersit. Biblia spune ca El ne cunoaste nevoile- toate- inainte de a fi noi constienti ca le avem. Si ca nici un fir de par nu ne cade din cap fara voia Lui. Ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce se incred in El...Atunci de ce aceasta vesnica cerseala?
Asa ca... tot gindindu-ma sa fac schimbari si sa caut Fata Domnului- mai ales ca A.Dama m-a intrebat deunazi daca am gasit-o…mi-a venit in minte ca daca facem cel mai mic serviciu, cel mai mic gest de bunatate unui frate, unei surori…ori cuiva… lui Dumnezeu ii facem. Asa zice Biblia- si am realizat ca astfel, uitindu-ne cu dragoste si bunatate la cei din jurul nostru… si vazind in ei ceea ce Dumnezeu a sadit acolo- vedem fata Lui Dumnezeu. El a suflat din duhul Lui in om…Si ne cere – ne-a dat chiar porunca- sa iubim pe aproapele ca pe noi insine.

Asa ca daca vrem sa vedem fata Lui Dumnezeu, trebuie sa privim la oameni cu dragostea Lui…si atunci vom vedea in ei ceea ce El a pus acolo din El…in inima, in sufletul fiecarui om…

Si apoi, daca sintem copiii Lui…ar trebui sa-I semanam. Cind se naste un copil in casa cuiva, ne uitam curioasi sa vedem  cu care seamana mai mult…cu mama sau cu tata?

N-am sa va spun ca in toti oamenii vad fata Lui Dumnezeu…ca nu ar fi adevarat. Ma intreb insa cu teama…citi oameni uitindu-se la mine il pot zari macar o clipa pe Dumnezeu…Oare reusesc sa seman cu El citusi de putin? Oare…?!