Ati cautat vreodata raspunsuri in viata?Fata mea cea mica le cauta de vreo 5 ani acuma. Mi-a spus intr-o zi...
-Mami daca as sti ce vrea Dumnezeu de la mine, as face orice...ma straduiesc sa inteleg ce trebuie sa fac...
Nu intelegem totdeauna "de ce asa?!" Si parca asta este intrebarea care ne framinta cel mai mult...Astazi ascultam despre Avraam si Isaac fiul sau. Dumnezeu i-l promite lui Avraam si trec vreo 25 de ani de cind i-l promite pina i-l da...si pe cind era Isaac ( spun cei care au studiat) intre 16 si 30 de ani, Dumnezeu ii cere lui Avraam sa-l aduca pe Isaac ca jertfa. Mai intelege ceva daca poti...
Si totusi...exista un motiv acolo. Probabil ca asa cum facem si noi citeodata cind avem un copil cuminte, nu mai contenim cu laudele...Asa o fi facut si Avraam...Isaac in sus si Isaac in jos...Dumnezeu nu mai era atit de important...nu mai era pe prim plan.
Ce ii cere Dumnezeu lui Avraam este absolut nebunie curata. Si nicaieri nu scrie ca Avraam ar fi comentat ceva. Interesant lucru insa , ca ajuns la poala muntelui, Avraam le spune servitorilor sa stea acolo si sa astepte ca el si Isaac se duc pe munte sa se inchine si ca se VOR REINTOARCE inapoi. Nu spune Avraam ca se va reintoarce ( singur) ci ca se VOR reintoarce( amindoi). Avraam era pornit sa faca tot ce ii ceruse Dumnezeu- dar in egala masura credea ca Dumnezeu isi va implinii promisiunea ce i-a facut-o prin saminta lui Isaac. O fi crezut ca Dumnezeu o sa-l invie dupa ce-l junghie el?
Dumnezeu nu intentiona sa-i ia lui Avraam pe fiul sau iubit- dar vroia sa puna ordine in viata lui Avraam.
Astazi am inteles ceva...cel putin la nivelul creierului. Ruga mea este sa am o inima inteleapta care sa accepte ordinea ceruta de Dumnezeu...Rugati-va pentru inima mea sa se intelepteasca- ca nu a fost prea intelepata niciodata. Iar acum ca am capatat putina intelegere as vrea sa-mi depun jertfa si as vrea sa nu cobor singura de pe munte.
Credinta...asta-mi trebuie- credinta!
( Asa a fost atunci cind am scis pe 6/8/2011...si asa este si astazi 6/14/2013). Credinta si rabdare...
7 comments:
Credinta cuprinde si increderea in lumea de dincolo. Indiferent ce fel este viata noastra aici, trebuie sa credem ca facem parte dintr-un tot creat de Dumnezeu. Trebuie sa-l acceptam pe Dumnezeu asa cum este Nu putem sa-l transformam in tr-un om care gandeste ca un om.
Eu ma rog doar sa ma ajute sa ma impac cu situatiile. Daca crezi ca asta te-ar ajuta... Incearca asa...
Eu nu cer sa faca ce vreau eu, cer sa ma ajute sa ma impac cu ce vrea el, considerand ca vrea el,"TREBUIE"
cherie...Deb o sa aiba inca o operatie pe 7 luna viitoare. Si eu nu sint Avraam...dar vreau sa invat...ca "TREBUIE"...
"Isaac in sus si Isaac in jos...Dumnezeu nu mai era atit de important...nu mai era pe prim plan."
Rodica ai făcut lumină în înțelegerea mea. Știam eu că va veni ziua în care voi înțelege, și uite că a și venit :)
Mulțumiri.
mihaela...si eu sint tarer grea de cap la unele lucruri; mai ales la alea la care gindesc cu inima...
Increde-te in doctori si cauta sa faci tot ce depinde de tine. Ce depinde de Dzeu, el face, daca asa "trebuie". El nu cere sa-i platesti serviciile.
Deby poate sa faca inca cateva operatii, probabil sunt necesare, sunt grele, dar necesare.Doctorii nu stiu sa faca mai mult. Ce vrei, sa ceri socoteala cuiva pentruca altii nu au avut nevoie de aceste operatii?
Cred ca iti este greu... Iti tinem pumnii cum se spune...
....toate lucrurile sant cu putinta celui ce crede Marcu 9:23
Oameni lui Dumnezeu si ei gresesc ,dar diferenta este ca acesti oameni sunt hotariti sa umble prin credinta pana la limita potentialului lor.Atunci cand ajung acolo,ei stiu ca Dumnezeu ori le va pune o stinca tare sub ei ori ii va invata sa zboare .Prin credinta au cucerit imparatii,au facut dreptate ,au astupat gurile leilor au stins puterea focului,s-au vindecat de boli,au fost viteji in razboaie .,au pus pe fuga ostirile vrajmase Evrei 11;33-34
Raspunsul este-ei au crescut in credinta,apoi au actionat prin ea .
Astazi roaga-te lui Dumnezeu sa-ti ajute sa depasesti teama .pentru ca apoi sa inaintezi prin credinta.Ma rog Domnului pentru tine si Debi sa puteti depasi starea acesta care nu va da pace.Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Rodica draga,
Te inteleg, ca mama, sa ai teama de ce va fi si cum vor evolua lucrurile cu Deb, e normal ca doar e copilul tau; dar Deb e si copilul Tatalui Ceresc, asa cum si tu esti copilul LUI. Increde-te din toata inima ca Dumnezeu are cea mai mare grija de copii lui, si are o grija speciala pentru acei copii in suferinta; Deb si mama ei!Ma voi ruga si eu pt. voi, ca Domnul sa va dea vindecare acolo unde trebuie vindecare, incurajare unde este teama!
Cu mult drag, vioricaO
Post a Comment