Pentru abbu...un raspuns trimis de Noe

Pentru Abbu,

Trebuie să fiţi consecventă în argumentare. Dacă Coranul este cartea lui Dumnezeu, atunci
trebuie să acceptaţi că Isus s-a născut din fecioară, pentru că nu numai
Evangheliile spun lucrul acesta, ci şi Coranul. De asemenea, Coranul susţine că
Isus a fost fără păcat, iar Mahomed a recunoscut că este păcătos! Deci Coranul
îl pune pe Isus mai presus de Mahomed şi recunoaşte naşterea lui din fecioară!
Pe cine acuzaţi de invenţii?

Apoi, dacă este adevărat ce spuneţi, că în islam ţi se cere să nu păcătuieşti şi nu există
soluţie pentru cei care au păcătuit, atunci Mahomed este pierdut, deoarece el
însuşi recunoaşte că a a păcătuit şi era terorizat la gândul judecăţii divine. Şi
noi toţi am fi pierduţi, deoarece toţi am păcătuit (inclusiv Abbu). Frumos este că Dumnezeul biblic nu ne abandonează judecăţii drepte, ci ne-a trimis un Mântuitor în persoana lui Isus
Christos. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre! Islamul nu are o
soluţie pentru păcate! Dar noi toţi am păcătuit! Ce bine că avem Cuvântul
autentic al lui Dumnezeu, care ne arată calea mântuirii!

Apoi triumfalismul pe care îl exprimaţi şi convingerea că islamul va cuceri lumea,
este nefundamentat. Dacă islamul distruge ceva, acel ceva nu este creştinismul
autentic, ci o civilizaţie ce s-a abătut de la credinţa creştină şi practică
toate urâciunile Sodomei. Dumnezeu lasă ca societatea islamică ce invadează
Vestul să distrugă această civilzaţie pervertită. Dar după ce vor distruge
Vestul, musulmanii se vor întoarce la Dumnezeul adevărat, exact aşa cum au
făcut popoarele migratoare care au distrus civilizaţia greco-romană coruptă, şi
apoi au adoptat creştinismul.

Un lucru care ar trebui să dea de gândit musulmanilor militanţi este faptul că în propria lor
ogradă credinţa creştină autentică se extinde în ciuda persecuţiilor feroce la
care sunt supuşi cei care se convertesc la creştinism. Se ştie, şi avem
mărturii multe şi concludente, că în ţările musulmane tot mai mulţi oameni vin
la credinţa în Domnul Isus, deşi uneori plătesc această credinţă cu preţul
vieţii. Dacă este să stabilim care credinţă câştigă teren, aceasta este
credinţa creştină, care se extinde nu cu sabia (ce credinţă este aceea care ţi
se impune cu forţa? Şi de ce ar avea Allah nevoie de credincioşi care îl
accceptă numai pentru că i-a ameninţat cu moartea?) Prin contrast, Dumnezeul
creştinilor cheamă la sine pe cei care vor să vină de bună voie (nu sub
ameninţarea cu sabia), şi rămân în credinţă pentru că Îl iubesc, fiind gata să
îşi dea viaţa pentru El, nu ca sinucigaşi, ci ca oameni care se sacrifică
pentru ca alţii să vad lumina adevărată!

Un exemplu concludent îl avem din societatea chineză. La 1949 comuniştii au dezlănţuit o
prigoană foarte aspră împotriva micului număr de creştini care erau atunci în
China. Pe cei mai mulţi i-au închis sau expulzat din ţară. Pe alţii i-au pus în
închisoare. Intenţia lor a fost să elimine cu totul credinţa creştină adusă cu
preţ de sânge de misionarii şi martirii creştini din alte părţi ale lumii.
Astăzi, după ce cortina de bambus a fost înlăturată, şi putem avea contact cu
societatea chineză, se constată că numărul creştinilor a crescut fenomenal,
unii experţi spunând că există în China până la 300 000 000 de creştini,
majoritatea întâlnindu-se la închinare prin case. Comunismul şi-a propus
eliminarea credinţei creştine! Ce a realizat? Tocmai răspindirea credinţei
creştine! Când Islamul declară că va distruge credinţa creştină, noi privim
această declaraţie ca o garanţie că credinţa creştină va învinge, şi crucea
Domnului Isus se va pune în final pe toate moscheile din ţările musulmane!

Credinţa adevărată se extinde nu cu sabia,ci cu dragostea. Credinţa musulmană nu are dragoste, de aceea în final va cădea! Cine scoate sabia, de sabie va pieri!Mahomed a făcut război, a ucis cu mâna lui oameni, a avut robi şi roabe (pe unele le-a forţat să aibe contacte sexuale cu el), a avut armate cu care a jefuit şi a impus
credinţa islamică. Domnul nostru Isus Christos (slăvit să îi fie Numele!), nu a
avut armate (nici nu a avut nevoie de ele), nu a făcut război, nu a avut robi,
nu a ucis pe nimeni... El i-a iubit pe toţi oamenii şi le-a oferit mântuirea în
dar, prin credinţa în jertfa pe care El a depus-o în locul nostru! El a venit
să elibereze pe robi (mai ales din robia păcatului), a venit să ni-L facă
cunoscut pe Tatăl (nimeni nu vine la Dumnezeul adevărat decât prin Isus
Christos).

Abbu, dacă ai fi
într-o situaţie de viaţă şi moarte, şi ai avea de ales între Mahomed şi Isus ca
să te asiste, pe care l-ai alege? Care crezi că spune adevărul şi te iubeşte şi
te poate ajuta cu adevărat? Care crezi că s-ar jertfi pentru tine? Mahomed,
care a ucis pe alţii, sau Isus, care a acceptat de bună voie să fie condamnat
la moarte pentru ca alţii să fie salvaţi?