21 July 2011

AM AVUT UN VIS...


De Martin R.De Haan
Tradus Rodica Botan

     Am avut un vis. In visul meu se facea ca era un ocean plin de oameni care se inecau. Era si o stinca in mijloc …care iesea din acest ocean. Unii dintre acesti oameni s-au urcat pe aceasta stinca  si s-au salvat.
     Cum ii priveam , am vazut ca 10% din acesti oameni salvati au devenit activi si faceau sfori si plase si se aplecau pe marginea stincii incercind sa prinda pe ceilalti oameni care inca erau in pericolul de a se ineca. Dar 90 % din oamenii salvati s-au apucat sa sadeasca flori si sa faca gradinite pe stinca, sa compuna muzica; isi faceau de lucru aiurea si se distrau de minune pe aceasta stinca. Organizau multe intilniri unde pierdeau timpul cu dezvoltarea unor programe care i-ar fi dus inapoi pe buza stincii  sa salveze si pe altii - dar toate discutiile si discursurile nu treceau de faza de planificare.
     In tot acest vis un gind m-a cercetat …”Oare au uitat oamenii astia ca si ei fusesera gata, gata sa se inece?”
     Un grup mic din acesti oameni care pareau sa fie conducatorii lor, m-au socat chiar si mai mult. Acestia isi cheltuiau energia si timpul sa ajunga pe stinca aia cit mai sus posibil. Nici pomeneala sa se coboare cit mai aproape de marginea stincii…ca doar acolo era mare pericolul. Mortii si cei obositi de lupta cu apa si cei disperati si fara orice nadejde - aia erau tocmai acolo la marginea stincii. Dar grupul de pe stinca se ingramadea mai mult... si mai mult spre partea mai inalta… cu toate ca se auzeau voci disperate de peste tot strigind:
-   Vino…vino si ajuta-ma…

2 comments:

AICISIACUMACOLOCURAND said...

O poezie apropiata pentru acest mesaj excelent si dureros de adevarat:

SUFLET ŞI TRUP

Domnul Dumnezeu care a făcut cerurile şi le-a întins,
care a întins pământul şi cele de pe el,
care a dat suflare celor ce-l locuiesc,
şi suflet celor ce merg pe el
Isaia 42:5

Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup
Numeri 27:16

El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte
suflarea oricărui trup omenesc,
Iov 12:10



Trupuri, trupuri, trupuri

Miliarde şi miliarde

Cu tot atâtea feţe

Cine mai ştie câte?

Înghesuite în târguri şi pieţe

Împestriţând alei de parcuri, străzi şi trotuare

Alene

Întinse ca pradă

Pe plaje

Trupuri împânzind sanctuare

Expuse-n arene

Ca nişte frumoase desene

În veselă paradă

Unul câte unul înşiruite

Pe bănci de teatre

Cu culori ţipătoare boite



Trupuri, trupuri, trupuri

Garnisite luxos

Sau despuiate provocator

Corpuri făţuite

Şi împodobite

Cu accesorii elegante

Prezentabile, diafane, interesante

Dar evident de prisos



Trupuri, trupuri, trupuri

În conglomerate urbane

Şi în metropole gigante

Roind ca albinele-n stupuri

Preocupate cu fasonul şi moda

Încântate

De orice străluceşte cu vanitate

Trupuri elevate

La fel ca pagoda



Trupuri, trupuri, trupuri

Visând să fie frumoase

Şi în acelaşi timp sănătoase

Trupuri sportive

Cu alese alcătuiri

Veghind la diete şi cântare

Dar nu la pofte şi la amăgiri

Trupuri cu suflete

Uşoare

Firave

Subţiri



Suflete, suflete, suflete

Miliarde şi miliarde

Cineva le ştie pe toate

Suflete ofilite

Trăind cu acuitate

Tragism

Absurditate funestă

Şi singurătate

Suflete goale

Dar nicicând dezgolite

În mărturisire onestă

Suflete îndopate cu hrană lumească

Cu patimi şi vicii

Dar veşnic neîmplinite

Suflete încarcerate de tradiţii

Strivite de datini

Strigând strident după atenţie

În temple şi pridvoare

Suflete încorsetate de patimi

Şi cantonate-n detenţie

Neştiind nimic de salvare



Suflete, suflete, suflete

Multe, nenumărate

În cetăţi şi oraşe şi sate

Suflete incognoscibile

La rând aşezate pe plaje

Suflete irascibile

În stadioane şi amfiteatre

Aşteptând distracţia să latre

Suflete încovoiate

Sub ruşinoase bagaje –

Imense poveri invizibile –

Spirite emaciate

De patimi, plăceri şi miraje

Indubitabil crescute să fie

Pentru industria păcatului furaje



Suflete, suflete, suflete

Împinse mereu la o parte

Deposedate de vise

Şi de ambiţie

Ciobite şi sparte

Suflete înstrăinate în propria casă

Adulmecând pâine şi vin

Dar ţinute flămânde la masă

Suflete neîmpodobite cu cerul

Bolnave şi supte de inaniţie

Despuiate de chipul divin

De care nimănui nu-i pasă…



Trupuri cu suflete

Şi suflete-n trupuri

În legătură neînţeleasă

Şi neostenită căutare de scopuri

Ele nu vor găsi niciodată frumuseţea

Şi odihna căutată

Decât când cu lacrimă şi cu credinţă

Se-ntorc către stup

La cerescul, iubitorul Tată

Dădătorul de viaţă, mişcare şi fiinţă

Creatorul de trupuri cu suflet

Animatorul de suflete-n trup

La care totul este cu putinţă

Deerfield, 05 februarie 2006
Din volumul III, E Rindul Tau de Daniel Chiu

Rodica Botan said...

Animatorul de suflete-n trup
La care totul este cu putinţă
.............
Cit adevar intr-o fraza asa de scurta...