Habacuc 2:3... "Caci este o proorocie, a carei vreme este hotarita, se apropie de implinire, si nu va minti; daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit."
................
In captivanta cartulie "Expectation Corner" (Coltul asteptarilor), unul dintre personaje, Adam Slowman, a fost dus in casa tezaurului lui Dumnezeu. Intre alte minunatii care i s-au aratat acolo, a fost "Delayed Blessing Office" (Biroul Binecuvintarilor Intirziate), unde Dumnezeu pastreaza in magazia Lui raspunsurile la anumite rugaciuni pina cind vine momentul cel mai prielnic si mai intelept de a le da drumul.
Pentru unii dintre noi, care ne rugam si asteptam raspunsuri, ne ia vreme indelungata sa intelegem ca raspunsurile intirziate nu sint dezaprobari. De fapt, in Biroul Binecuvintarilor Intirziate, sint adinci secrete de dragoste si intelepciune pe care nu ni le-am fi putut imagina vreodata. Noi avem neastimparul sa vrem sa culegem binecuvintarile de pe pom cit sint inca verzi, dar Dumnezeu vrea ca noi sa asteptam ca ele sa fie coapte si dulci.
Isaia 30:18 spune..." Totusi, Domnul asteapta sa Se milostiveasca de voi, si Se va scula sa va dea indurare, caci Domnul este un Dumnezeu drept; ferice de toti cei ce nadajduiesc in El!" Domnul ne supravegheaza cind trecem prin cele mai dificile locuri si situatii din viata, si El nu va ingadui nici macar o singura situatie sa fie dincolo de puterile noastre. El va folosi focul lui mistuitor sa curateasca toate impuritatile din viata noastra, si apoi, in mod glorios, ne va veni in ajutor.
Nu-L intristati punind la indoiala dragostea Lui. In schimb, ridicati-va ochii si incepeti sa-I aduceti laude chiar acum pentru eliberarea care este pe drum. Apoi veti fi rasplatiti din abundenta pentru timpul asta de intirziere care v-a intarit atit de mult credinta.
9 comments:
IZVOARE IN DESERT 6 Iulie
Nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!
(2 Cronici 20:12)
Un israelit numit Uza şi-a pierdut viaţa pentru că „a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat“ (2 Samuel 6:6). El a pus mâinile pe el cu cele mai bune intenţii – ca să-l susţină, „pentru că erau să-l răstoarne boii“ (2 Samuel 6:6) – dar cu toate acestea, el şi-a depăşit limitele atingând lucrarea Domnului, şi „Dumnezeu l-a lovit pe loc“ (2 Samuel 6:7). A trăi o viaţă de credinţă presupune deseori să lăsăm lucrurile să meargă singure.
Dacă am încredinţat ceva lui Dumnezeu, trebuie să ne luăm mâinile de pe acel lucru. El îl poate păzi mai bine decât putem noi, şi El nu are nevoie de ajutorul nostru. „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele“ (Ps. 37:7).
Lucrurile din viaţa noastră pot să pară că nu merg bine, dar Dumnezeu cunoaşte împrejurările noastre mai bine decât noi. Şi El va lucra la momentul perfect, dacă avem încredere deplină în El că va lucra în felul Său şi la timpul Său. Deseori nimic nu este mai evlavios ca lipsa noastră de acţiune, sau nimic nu este mai dăunător ca lucrul nostru neobosit, pentru că Dumnezeu a promis să lucreze după voia Sa suverană. A. B. Simpson
Fiind nedumerit, spun:
„Doamne, fă-o Tu bine!
Noaptea este ca ziua pentru Tine,
Întunericul ca lumina.
Mi-e frică să ating
Lucruri care implică atât de mult;
Mâna mea tremurândă poate dărâma,
Mâna mea neîndemânatică poate strica;
A Ta nu poate face nici o greşeală“.
Fiind cuprins de îndoieli, spun:
„Doamne, fă-mă să înţeleg;
Care este calea adevărată şi sigură?
Care va fi câştigul?
Eu nu sunt înţelept ca să ştiu,
Nici nu sunt sigur pe picioarele mele ca să merg;
Ce este atât de clar pentru Tine,
Doamne, fă clar şi pentru mine!“
Este o mare mângâiere să arunci situaţiile dificile şi nedumeririle vieţii în mâna lui Dumnezeu şi să le laşi acolo.
Traducere de Ana si Daniela Domainschi
Daca cineva vrea sa primeasca aceste meditatii: IZVOARE IN DESERT in Romaneste,le timit celor ce vor solicita cu adresa de email -LA ADRESA :virginiabrasov@yahoo.com
Au fost traduse de o prietena traducatoare , platita de mine acum aprox. 8 ani si am trimis-o zilnic intr-un an la cei care i-am avut in adrese si pe urma lunar. Chiar anul acesta o trimit ATASATA lunar in Word 97-2003 la aprox. 15 sute de adrese bineintles cu B.C.C. adica nu se vad adresele .
Virginia Brasov
Iaca un musteriu chiar aici draga Virginia...de ce m-as mai muncii cind au facut-o altii? Thanks
Rodica draga ma mir ca nu le-ai observat ca ti le trimit lunar decand ne-am cunoscut .Poate au ajuns la spam.Te rog trimite-mi un email adress bun caci cel depe gmail vin innapoi spunind ca ai prea multe emailuri.In incercarile si problemele care i-ti stau in fata am crezut asta si nu vreau sa te deranjez dar nu am unde sa le trimit caci la adresa de servici nu cred ca e bine.Incearca si dute innapoi ca sa vezi daca mai exista macar cele de anul acesta.
Multumesc! Virginia
Doua zile in urma am rezolvat problema cu e-mailurile. Mergeau intr-o alta varianta- nu pot sa explic ca nu pot sa inteleg- Dar trimite acuma sa vad daca primesc. Voi intirzia insa cu raspunsul ca miine sint la Standford cu Deb la operatie si citeva zile nu stiu cum o fi- dar eventual am sa revin la "normal" daca exista asa ceva. Multumesc mult...
IZVOARE IN DESERT
7 Iulie
M-a făcut o săgeată ascuţită. (Isaia 49:2)
Plaja Pietricica, de pe coasta Californiei, a devenit foarte renumită pentru pietricelele frumoase care se găsesc acolo. Valurile albe furioase mugesc mereu, tunând şi lovindu-se de stâncile de pe ţărm. Aceste pietre sunt prinse în capcana braţelor valurilor necruţătoare. Ele sunt azvârlite, rostogolite, frecate unele de altele, şi sfărâmate de marginile ascuţite ale stâncilor. Zi şi noapte, acest proces de măcinare continuă implacabil. Şi care este rezultatul?
Turiştii din toată lumea se strâng acolo ca să adune frumoasele pietre rotunde. Ei le expun în cabinete şi le folosesc pentru a-şi decora casele. Dar puţin mai departe pe coastă, imediat după vârful stâncii, este un golfuleţ liniştit. Protejat de largul oceanului, la adăpost de furtuni, şi întotdeauna în bătaia soarelui, nisipurile sunt acoperite cu o mulţime de pietricele niciodată căutate de călători.
Deci, de ce aceste pietre au rămas neatinse în toţi aceşti ani? Pur şi simplu pentru că au scăpat de toată hărţuiala şi de tot procesul de măcinare al valurilor. Liniştea şi pacea le-au lăsat aşa cum au fost întotdeauna – zgrunţuroase, neşlefuite şi lipsite de frumuseţe – pentru că cizelarea este rezultatul dificultăţilor.
Întrucât Dumnezeu ştie ce nişă trebuie să umplem, hai să ne încredem în El ca să ne dea forma potrivită ei. Şi întrucât El ştie ce lucrare avem de făcut, hai să ne încredem în El ca să ne macine în aşa fel încât să fim pregătiţi aşa cum trebuie.
O, lovituri care loviţi! O, dureri care străpungeţi
Această inimă slabă a mea!
Ce sunteţi voi decât uneltele Stăpânului
Care dau chip unei lucrări divine?
Aproape toate bijuteriile lui Dumnezeu sunt lacrimi cristalizate.
IZVOARE IN DESERT
8 Iulie
Ei zboară ca vulturii. (Isaia 40:31)
Există o fabulă despre felul în care păsările au căpătat aripi la început. Povestea spune că iniţial ele au fost făcute fără aripi. Apoi Dumnezeu a făcut aripile, le-a aşezat jos înaintea păsărilor fără aripi şi le-a spus: „Luaţi aceste poveri şi căraţi-le“.
Păsările aveau glasuri plăcute cu care cântau şi pene minunate care scânteiau în soare, dar nu puteau să zboare prin aer. Când li s-a cerut să ridice poverile care stăteau întinse la picioarele lor, la început au ezitat. Totuşi curând s-au supus, au ridicat aripile cu ciocul lor şi le-au pus pe umerii lor ca să le care.
Pentru puţin timp povara li s-a părut grea şi dificil de purtat, dar curând, continuând să care povara şi să strângă aripile la piept, aripile s-au ataşat de corpul lor mic. Au descoperit repede cum să le folosească şi s-au ridicat cu aripile lor sus în văzduh. Greutăţile au devenit aripi.
Aceasta este o parabolă pentru noi. Noi suntem păsările fără aripi, şi îndatoririle şi sarcinile noastre sunt aripile pe care Dumnezeu le foloseşte ca să ne înalţe şi să ne poarte spre cer. Ne uităm la poverile şi greutăţile noastre, şi încercăm să fugim de ele, dar dacă le vom căra şi le vom lega de inima noastră, ele vor deveni aripi. Şi pe ele vom putea apoi să ne înălţăm şi să zburăm spre Dumnezeu.
Nu este nici o povară atât de grea încât să nu devină o binecuvântare pentru noi atunci când ne înălţăm bucuroşi cu dragoste în inima noastră. Dumnezeu intenţionează ca sarcinile noastre să fie ajutorul nostru; a refuza să-ţi apleci umerii ca să cari o povară înseamnă să pierzi o nouă oportunitate de a creşte. J. R. Miller
Indiferent cât de copleşitoare ar fi, orice povară pe care Dumnezeu a pus-o cu dragoste cu însăşi mâna Sa pe umerii noştri este o binecuvântare.
Frederick William Faber
IZVOARE IN DESERT
9 Iulie
Te-am lămurit în cuptorul urgiei. (Isaia 48:10)
Nu vine Cuvântul lui Dumnezeu la noi ca o ploaie uşoară, înlăturând furia flăcărilor? Nu este el ca o armură rezistentă la foc, împotriva căreia căldura n-are nici o putere? Atunci lasă urgiile să vină, căci Dumnezeu m-a lămurit. Sărăcie, poţi intra pe uşa mea, căci Dumnezeu este deja în casa mea şi El m-a lămurit. Boală, poţi să pătrunzi în viaţa mea, căci am un leac gata pregătit – Dumnezeu m-a lămurit. Orice s-ar întâmpla în valea plângerii, ştiu că Dumnezeu m-a lămurit.
Dragă creştine, nu te teme, căci Domnul Isus este cu tine. În toate încercările tale grele, prezenţa Sa este atât mângâierea cât şi siguranţa ta. El nu-i va părăsi niciodată pe cei pe care i-a ales pentru Sine. „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine“ (Gen. 26:24) este cuvântul promisiunii Sale sigure pentru aleşii Săi care experimentează „cuptorul urgiei“. Charles H. Spurgeon
Căldura cuptorului durerii din mine mă face să tremur,
Dumnezeu suflă în foc cu suflarea Lui;
Şi toată inima mi se înfioară de suferinţă
Şi tremură de dogoarea focului;
Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi în focul cel mai fierbinte rămân liniştit.
El vine şi pune inima mea, bine încălzită,
Pe nicovala tare, pregătit astfel
S-o bată ca să-i dea forma chipului Său minunat
Cu ciocanul Lui mare, lovitură după lovitură;
Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi la cele mai grele lovituri ale Lui rămân liniştit.
El ia inima mea înmuiată şi o bate;
Scânteiele zboară la fiecare lovitură;
El o întoarce şi pe o parte şi pe alta şi o încălzeşte,
Şi o lasă să se răcească, şi o face să strălucească;
Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi în mâna Lui puternică rămân liniştit.
De ce m-aş plânge? Pentru că atunci
Necazul va fi simţit şi mai mult;
Sfârşitul poate veni, şi va veni mâine,
Când Dumnezeu Şi-a făcut lucrarea în mine;
Aşa că spun cu încredere: „Cum vrea Dumnezeu!“
Şi, încrezându-mă până la capăt, rămân liniştit.
Julius Sturm
Povara suferinţei pare să fie piatră de mormânt atârnată de gâtul nostru. Însă în realitate este pur şi simplu greutatea care trebuie să-l tragă în jos pe scufundător când caută perle. Julius Richter
IZVOARE IN DESERT
10 Iulie
L-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
(Cântarea cântărilor 5:6)
Odată ce Domnul ne-a dat o credinţă mare, se ştie că El o încearcă cu întârzieri lungi. El a îngăduit ca glasul slujitorilor Lui să răsune în urechile lor, ca şi cum rugăciunile lor s-ar fi întors dinspre un cer dispreţuitor. Credincioşii au bătut la poarta cerului, dar ea a rămas nemişcată, ca şi cum balamalele ei ar fi ruginit. Şi la fel ca Ieremia, ei au strigat: „Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră“ (Plângeri 3:44).
Adevăraţii sfinţi ai lui Dumnezeu au îndurat perioade lungi de aşteptare răbdătoare fără nici un răspuns, nu pentru că rugăciunile lor au fost spuse fără intensitate, nici pentru că Dumnezeu nu a acceptat cererile lor. Au fost nevoiţi să aştepte pentru că aşa I-a plăcut Celui care este suveran şi care dă „după plăcerea Lui“ (Filip. 2:13). Şi dacă Lui Îi face plăcere să ne exerseze răbdarea, nu poate El să facă ce vrea cu ce-i al Lui?
Nici o rugăciune nu se pierde, şi nici o rugăciune nu este rostită în zadar. Nu există rugăciune care să nu primească răspuns sau care să nu fie înregistrată de Dumnezeu, şi unele lucruri pe care le vedem ca refuzuri sunt pur şi simplu întârzieri. Horatius Bonar
Hristos amână uneori ajutorul Său ca să ne încerce credinţa şi să învioreze rugăciunile noastre. Corabia noastră poate fi azvârlită de valuri în timp ce El continuă să doarmă, dar El Se va trezi înainte ca ea să se scufunde. El doarme, dar niciodată mai mult decât trebuie, pentru că El nu întârzie niciodată.
Alexander Maclaren
Fii liniştit, suflet trist! Nu înălţa nici un strigăt mânios,
Ci aşterne pustiul inimii tale goale
În faţa cercetării atente a Ochiului atotvăzător;
Aşteaptă! Şi prin neagra nelinişte şi profunda disperare,
Dumnezeu va coborî în mila Sa, şi va umple locul
Uscat şi mort cu lumină, şi cu viaţă, şi cu aer de primăvară.
John Campbell Shairp
Post a Comment