CEVA DESPRE CUM SE PRACTICA MEDICINA ...

     Inca am in minte o situatie din Romania cind, pe la 20 de ani am avut pentru prima data de-a face cu o situatie medicala serioasa. Mi-amintesc ca prin vis ( despre acel cosmar) cum am intrat in cabinet dusa de doi membrii ai familiei mele, cum dupa ce m-a consultat medicul le-a soptit ceva dupa care amindoi m-au tinut de miini- de o parte si de alta ca sa nu pot misca si cum doctorul m-a taiat pe viu cu bisturiul ca sa lase afara o infectie de marimea pumnului care altfel ar fi putut trece in singe.
     Am tipat bineinteles si i-am spus ca ma trateaza ca pe un animal pe care il junghii iar el mi-a spus ca si daca ar folosi medicamente tot as simti durerea la cita infectie am. Din nefericire, dupa doua saptamini a trebuit sa ma reintorc petru inca o interventie similara. De data asta am avut un pachet mic de tigari cu mine...Marlboro. Nu stiu cite tigari sint intr-un pachet...Stiu doar atit ca pachetelul ala mic de tigari a schimbat situatia si atunci doctorul a gasit in mica lui farmacie un spray care a amortit partial locul si interventia asta chirurgicala a fost mult mai omeneasca.
     Asa arata medicina in timpuri socialiste. Toata lumea avea acces la interventii medicale...ma rog...la ce era, sau la cit raminea dupa ce se dadea acelora care mai impingeau ceva bani pe deasupra. Se sta la rind la vata si nu se gasea, la carne si nu era de ajuns, la mai de toate. Cind imparti un mar la mai multi, din ce numarul celor la care imparti este mai mare dintr-aia felia este mai mica pina cind devine transparenta . Asta este din nefericire panta pe care aluneca si America. Asa va arata , sau a inceput deja sa arate sectorul asta important din viata noastra- ca nu este om care la un moment dat nu se va confrunta cu ceva probleme medicale.
     In America, inca mai avem acces la multe lucruri bune. Dar lucrurile  au inceput incet sa se schimbe. Cu ceva timp in urma, intr-o zi de criza Deb a chemat de la lucru pe specialistul ei si i-a spus simptomele ce le are si el a trimis-o la urgenta. Am stat 6 ore acolo asteptind...si au luat inaintea ei oameni care aveau simptome usoare- dar pe intelesul lor. Si n-am inteles de ce nu o iau si pe ea si am intrebat- fata mea era verde la culoare si indoita in doua; si mi-au spus  ca au  nevoie de un specialist si nu il aveau... Vorbesc de un spital urias intr-unul din primele 100 de orase mari ale Americii.
     Anul trecut Deb a avut 4 operatii. In una din aceste operatii doctorul a taiat-o de-alungul abdomenului doar ca in final sa-i taie citiva nervi in speranta ca n-o sa mai simta durerea de care se plingea. Bineinteles ca n-a facut nici o diferenta in cele din urma si operatia a fost absolut fara rost
     In toata drama asta pe care am avut-o in ultimii ani cu boala lui Deb am realizat citeva lucruri. Unul este acela ca doctorii care apartin de organizatiile astea de asigurare medicala, sint incatusati intr-un sistem care nu le da voie sa faca tot ce ar vrea sau ar trebui sa faca pentru un pacient ca sa-l readuca la o stare normala de functionare. Pur si simplu nu pot sa faca ce trebuie facut; nu au timp suficient ca sa descopere cauza distresului ce il are pacientul, si nu au libertatea sa faca ce ar crede de cuviinta- pentruca sint obligati sa respecte niste reguli, un traseu bine determinat de cei care au stabilit conditiile acestor asigurari. Asa se face ca te taie de cite ori i se aproba  sa taie si iau banii de la asigurare dar nu ajung la nici un rezultat uneori daca cazul este atipic - deosebit de cele care au fost incluse in sistem.
     In una din orele de terapie, Deb a dat de o doamna care avusese cam aceleasi probleme pe care Deb le avea. Ea i-a recomandat lui Deb un Dr specialist care este si cercetator si care lucreaza in afara acestor organizatii de asigurari. Numai o parte din tratamentul sau interventiile chirurgicale sau medicale care le face sint acceptate si deci platite de asigurare- restul care nu sint, trebuie sa le plateasca pacientul.
     Am fost placut impresionata de acest doctor, care si-a luat timp suficient sa stea de vorba cu pacientul lui - cit a fost nevoie. Ma obisnuisem asa de mult cu doctorii care intra in cabinet si stau cu mina pe clanta...si tu stai in fata lor si iti pierzi si nervul de a intreba lucruri care sint atit de necesare sa le sti si sa le intelegi despre conditia ta . Am stat acolo si ne-a explicat si ne-a intrebat daca mai avem vreo intrebare...Apoi a intrat in alt cabinet unde el insusi a facut ceva teste cu ultrasunete ca sa vada el exact unde a doua zi urma sa taie. A luat notite de locurile exacte unde Deb ii spunea ca simte durere...
     In final, dupa operatie ne-a spus ca n-ar fi gasit problema daca nu se orienta dupa ceea ce Deb i-a spus. A luat cuvintul pacientului in considerare si a intrat adinc in zona respectiva si a gasit cauza durerilor din zona aceea. Bazat doar pe cuvintul lui Deb- pentruca n-a vazut nici in x-ray si nu era nici dupa cartile lui de medicina...dar si-a crezut pacientul pe cuvint.
     Am scris aceste lucruri pentruca as fi vrut ca cineva sa-mi fi spus aceste lucruri mai devreme; sa-mi fi spus sa cautam un doctor care are libertatea sa faca tot ceea ce stie si crede ca este nevoie sa faca si nu este incatusat de procedeele pe care le respecta asigurarile medicale. Ca la urma urmei as fi vindut tot ce am ca sa stiu ca Deb se face bine. Si ca mine cred ca sint multi care gindesc la fel.
     Am oroare de socializarea medicinii - de fapt de socializarea oricarui lucru. Biblia mea spune ca cine nu munceste nici sa nu manince- Oamenii trebuie ajutati dar ajutati sa se puna pe picioare nu ajutati ca sa se aseze permanent in circa cuiva. Si sint oameni care nu vor sa munceasca, n-au facut-o niciodata si cred ca au aceleasi drepturi cu restul lumii care trudeste zi de zi. Cind am stat la urgenta cu Deb, 80 la suta din cei din sala erau oameni care erau pe ajutor social . O femeie tinara care statea pe scaunul din fata noastra avea ...alergie. In loc sa-si faca programare la doctor pentru problema respectiva - s-a prezentat la urgenta ( si cazul ei nu era urgent decit pentru ea). Statul ( de fapt cei care platesc taxe) plateste mult mai mult pentru interventiile medicale urgente decit pentru vizitele programate la doctor. Cum sa nu-ti pierzi cumpatul cind tu ai o problema urgenta si stai la rind si astepti ca altii sa-si primeasca siropul de tusa?
    Stiu ca si in Romania sint probleme - ca multi medici au plecat in alte tari. Pare atit de aiurea ca intr-o vreme cind informatia este atit de raspindita - tehnologia avansata, nivelul de trai ridicat...pina si doctorii au fost legati la miini sa nu poata sa practice medicina cum s-ar cere din cauza regulilor pe care tot noi- sau careva destepti dintre cei mai destepti membrii ai societatii noastre le-au impus.
    Solomom avea dreptate...o desertaciune a desertaciunilor. Nimic nu se schimba pe lumea asta...am fugit din Romania de socialism...si am dat de el in America...