Si inca o amintire...
Trezirile spirituale revin periodic in bisericile crestine si atunci sint oameni care se dedica lor. Un om cu dedicatie speciala a fost si fr. Ilie Potinteu.
Mot din muntii apuseni - a dus mesajul mintuirii in felul lui, laic ,cu multa pasiune. Sotia lui sora Titi era daruita cu mult har de intelepciune dar era bolnava de ciroza. Nu s-a vaietat deloc insa si a fost o pilda de dragoste si rabdare . Stia ca o sa plece la Domnul. Si-a pus deci casa in rinduiala si cum nu aveau copii ia spus lui Ilie... "dupa sase saptamini te casatoresti cu Reghina ( o vaduva necajita si proaspat intoarsa la Domnul). La inmormintare sa nu plinga nimeni ,eu voi fi fericita cu Domnul in cer".
Am fost la inmormintare; frati si surori din toata tara au fost prezenti , si toti au plins pe furis. Reghina nu a fost la inmormintare pentruca toti stiau de porunca lasata.
Dupa casatorie, Ilie s-a mutat la Avram Iancu, renumita comuna din apuseni. A facut din casa lor o oaza unde multi frati si surori mergeau pentru zidire spirituala dar si pentru frumusetea locului. Am fost de multe ori acolo cu sotul meu. Ilie era bolnav, avea astma si nu prea putea lucra, dar avea o intelepciune nativa si isi usura munca cu fel de fel de inovatii - ca de exemplu : sapa gradina cu o furca pe rulmenti cu suport , pe care apasai sa intorci pamintul, nu il ridicai . A trait acolo o viata interesanta.
Avea vederi mai greu de inteles dar asa de simple ca te uimeau. De exemlu predicase in una din biserici ca a sta in Domnul este cum ai fi intr-un butoi si cind iti scoti capum diavolul ti-l loveste. S-a imbolnavit ,a facut un cancer care a facut o metastaza la ureche. Am fost la ei ..."sti"... spunea el, "suferinta fara murmur este singurul dar pe care il putem face, si de care se bucura Domnul Isus, pentru ca a suferit moartea in locul nostru. Aceasta suferinta a noastra il face pe Domnul Isus sa ne vada mari si oferindu-I Lui ca unui copil flori." S-a stins fara murmur, dar iti era greu sa te uiti la el; am stat ca prietenii lui Iov muti de ce am vazut. Si daca nici unui om nu ii este ingaduit sa traiasca fara suferinta ,ma gindesc ,dece ne place asa de mult aici pe pamint? Da ! Ici calatori suntem ... si ca niste calatori sa ne purtam cu grija in timpul pribegiei noastre pentru o sfinta rasplatire.....
Muresan Marta -Aiud
..........................
Mi-amintesc si eu din copilarie de acest om. A fost odata si in casa lui Buna si imi amintesc ca am avut o ora de rugaciune si el s-a rugat ...pentru Ceausescu, printre altele. Zicea el cu compatimire in glas, ca saracul de Ceausesc nu se poate duce liber si fara teama nicaieri si ca totdeauna trebuie sa fie cu garda si oameni dupa el. Ca nu se poate bucura de libertate cum o facem noi, ceilalti oameni. Mi-amintesc ca am ris in sinea mea de asa ginduri dar uite ca nu le-am uitat.
Domnul Isusu spune ucenicilor aratindu-le catre niste copii...ca daca nu se fac ca acei copilasi cu nici un chip nu vor intra in imparatia cerurilor. Fratele Ilie Potinteu nu trebuia sa se faca ca ei...ca insasi natura lui era asa, copilaroasa...gata deja de cer. Multumesc pentru amintiri Tusa Marta!!!
2 comments:
Amintiri...ce ne-am face oare fara ele?
"Amintiri avem cu noi totdeauna,
Amintire e clipa traita-n prezent
Amintiri s-aveti cu voi...de iubire;
Amintiri, amintiri, s-veti permanent..."
E strofa unei cintari ce o stiam in tinerete...Odata in cer unele amintiri nu ne vor mai durea...
Post a Comment