NICI MACAROANELE NU POT FI FACUTE ORICUM...

 Am pus mai jos un link pentru un articol unde se vorbea despre muzicienii de pe Titanic care au continuat sa cinte pina cind Titanicul s-a scufundat…Viorica abbu a lasat urmatorul comment…

viorica abbu said...

A continua sa canti sau sa-ti joci rolul in piesa de teatru in condirii exceptionale este un gest maret. S-a stins lumina, a inceput bombardamentul, sau terorisii au intrat in sala. Au fost actori si muzicieni care au continuat sa cante si sa declame.

Nu stiu daca instrumentistii de pe Titanic au cantat din ordin, din indiferenta in fata mortii sau mai probabil asa cum spune articolul, “atunci când nu mai avem capacitatea de a schimba o situație, ne aflăm în fața provocării de a ne schimba pe noi înșine”. adica au transformat frica in eroism....

Stiu ca vor urma dupa mine prietenele tale afirmand ca numai dragostea si devotamentul pentru Isus creeaza asemenea situatii....le raspund deja....Poate Dumnezeu a creeat omul...poate…sigur este ca nici el nu a banuit complexitatea si perfectiune a ceea ce a creat.

     Ca mai totdeauna abbu ma provoca sa imi continui ginduri pe care nu le-as avea, sau le-as abandona daca ea nu ar insista la o idee sau alta. Nici o problema ca avem pareri diferite – din contra, poate asta chiar ma ajuta si ma inspira. Citind mesajul ei mi-am amintit de obiceiul de a angaja la inmormintari bocitoare…la faptul ca este o intreaga traditie in diferite culturi din diferite parti ale lumii sa se boceasca la inmormintari …sau prin Africa sa se danseze si sa se petreaca in speranta ca mortul va avea o trecere usoara in lumea cealalta…

     Dar astea sint chestii care au de-a face cu cei ramasi si nicidecum cu cel ce pleaca. Ca daca vreodata oamenii devin ei insisi…si traiesc vreun moment sincer in viata lor…pai ala ar trebui sa fie momentul dinaintea mortii. Nu cred ca cineva s-a mai ingrijit pe Titanic in harmalaia creata sa dea ordin orchestrei sa cinte- sau ce sa cinte. Eu cred ca oamenii in fata mortii fac ei insisi ultimele alegeri daca pot - si ele trebuie sa vina din launtrul lor. Au fost crestini care au murit in arena cu familiile lor. Au ingenunchiat si s-au rugat cu totii imbratisindu-se , sau au cintat si asa au asteptat ca sa fie sfisiati de animale. Au hotarit ca asa vor sa treaca dincolo. Au fost oameni care au murit pe rug in mijlocul flacarilor cintind. Si au fost altii care au murit blestemind.  Mi-amintesc de cei doi tilhari crucificati impreuna cu Domnul Isus…si unul si celalalt au ales si cum sa traiasca dar si cum sa moara. Si nu neaparat trebuie sa mori nemintuit. Exemplul tilharului a fost lasat cu un scop precis. Posibil ca este una dintre cele mai cunoscute intimplari din Biblie…ca tot omul sa stie ca exista sanse si in ultima clipa. Cei care cititi sa nu uitati acest lucru niciodata. Acel moment…ultimul moment va veni la fiecare dintre noi- fara exceptie. Amintiti-va macar in ultima clipa ca exista un Dumnezeu si ca are un Fiu - pe Isus Christos- si ca in jertfa Lui avem mintuire. Spuneti-I Lui ultimele cuvinte si rugati-L sa va ierte si sa va primeasca in Imparatia Lui.

     Nu cred ca oamenii pot fi indiferenti in fata mortii…si cred ca fiecare ar trebui sa ne traim viata ca si cind in fiecare minut am trai primul minut din viata dar si ultimul…sa traim din plin, cu convingere, din convingere, responsabili de timpul care ne-a fost dat sa traim pe pamint…si asta este cu adevarat curaj!

     Iar la ultima fraza as spune ce spune Biblia despre om…ca a fost facut din tarina – dar dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu- ceea ce da omului posibilitati. Daca tot ce este in jurul nostru este creatia Lui…inclusiv omul – ar fi greu sa gasesti argumente cu care sa sustii ca Dumnezeu n-a “banuit” complexitatea si perfectiunea” creatiei Lui. Ca uite…nici macaroaanele nu pot iesi bine daca nu “banuiesti” exact cum trebuie facute…va spun din experienta…