NOE - raspuns pentru b.d.

Dragă b.d.,

Ceea ce scrieţi mă impresionează, şi mă îmboldeşte să vă scriu. Apreciez onestitatea cu care abordaţi un subiect atât de spinos ca acela al responsabilităţii pentru păcate. Câteva precizări.

În ochii mei nu sunteţi o păcătoasă, pentru simplu motiv că cel ce vă scrie este un păcătos mai mare ca dumneavoastră.

Important nu este cum ne vedem noi unii pe alţii, ci felul în care Dumnezeu ne vede. El ştie că noi toţi suntem păcătoşi. Nu este nici o excepţie. Ba da, trebuie să mă corectez, a fost o excepţie în istoria omenirii. A fost un om despre care toţi cei ce l-au evaluat onest au spus: „Nu găsim în El nici o vină.” A spus-o Pilat, guvernatorul roman al Iudeii, a spus-o soţia lui Pilat, a spus-o Irod al Galileii, a spus-o sutaşul însărciant cu execuţia lui, şi au spus-o oamenii care au asistat la execuţie, şi au plecat de acolo bătându-se cu pumnii în piept. Şi nici nu putea fi altfel, din moment ce Omul acela era Fiul lui Dumnezeu, Mesia, despre care profetul Isaia spune că nu săvârşise nici o nelegiuire (53:9), şi totuşi a fost condamnat la moarte. Ba mai mult, Isaia spune că „Domnul a găsit cu cale să îl zdrobească prin suferinţă” (53:10). Deci moartea lui nu a fost un accident, ci rezultatul unei hotărâri divine.

Ce anume l-a determinat pe Dumnezeu să Îl jertfească pe Fiul Său (Psalmul 2 ne arată că Yahweh are un Fiu căruia oamenii trebuie să îi aducă închinare şi să creadă în El!) printr-o moarte atât de crudă? A fost dragostea mare pe care ne-o poartă, a fost dorinţa lui Dumnezeu de a ne vedea salvaţi de la pierzarea veşnică ce ne pândea datorită păcatelor noastre. Acelaşi profet, Isaia, comentează mai departe: „Prin cunoaşterea Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor” (53:11).

Vedeţi dumneavoastră, când ajungem să Îl cunoaştem pe Robul lui Dumnezeu, cel neprihănit, am scăpat de povara păcatelor. De fapt este singurul mod de a scăpa de vinovăţia noastră înaintea lui Dumnezeu.

Credeţi-mă, şi pentru mine a fost umilitor să accept că Altcineva a plătit pentru păcatele mele, dar nu era altă soluţie! Dacă noi am fi putut ispăşi păcatele noastre, Dumnezeu nu trimetea pe Fiul Său să moară pentru noi! Dumnezeu putea să ne lase fără o soluţie, şi El tot drept era! Putea să ne trimită în focul Gheenei pe toţi, şi El ar fi rămas drept, deoarece „plata păcatului este moartea!” 

            Acum că Dumnezeu ne-a oferit soluţia pentru păcatele noastre, depinde ce facem noi în faţa acestei soluţii. Suntem impresionaţi şi acceptăm iubirea lui jertfitoare? Atunci suntem salvaţi! Credem că noi ne putem salva prin meritele noastre? (Nu e niciunul atât de bun ca să intre în Împărăţia cerurilor prin meritele sale). Dacă ne bizuim pe meritele noastre şi respingem soluţia lui Dumnezeu, suntem pierduţi! Nu pentru că am fost mari păcătoşi, ci pentru că am refuzat mântuirea ce ni se oferea în dar!

            Şi acum să vă spun de ce soluţia lui Dumnezeu nu este comodă: Întâi pentru că pe Dumnezeu l-a costat enorm, şi nu a fost uşor să audă pe Fiul Său strigând: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Dumnezeu a trebuit să abandoneze pe Fiul Său în ghearele morţii sângeroase pentru ca noi să putem primi darul mântuirii. În al doilea rând soluţia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre nu este comodă pentru că ea presupune smerenie, presupune lepădarea noastră de noi înşine. Soluţia lui Dumnezeu îmi cere să declar: “Eu nu mă pot salva, de aceea mă arunc în genunchi şi cer lui Dumnezeu să aibă milă de mine! Mă încred nu în mine, ci în Fiul, în Mesia, pe care Dumezeu l-a jertfit pentru mine!” Fără această declaraţie prin care îmi recunosc vinovăţia şi nevrednicia şi incapacitatea, nimeni nu va fi mântuit! Iată dece soluţia de care vorbim nu este comodă!

            În ce priveşte părăsirea religiei în care v-aţi născut, nimeni nu vă cere acest lucru, nici măcar Dumnezeu. Dumnezeu a hotărât să vă naşteţi în poporul pe care El l-a ales să dea lumii cunoştinţa mântuirii prin Scripturile redactate de evrei şi prin Mesia care s-a ivit din poporul evreu. Ceea ce Dumnezeu aşteaptă este să citiţi revelaţia pe care El a dat-o lumii prin poporul Său, Biblia, şi să o credeţi, să o acceptaţi! În această revelaţie ni se spune că evreul are întâietate în toate lucrurile, deoarece aşa a hotărât Dumnezeu (Romani 1:16-17 “Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Mesia, căci ea este puterea lui Dumnezeu  pentru mântuirea fiecăruia care crede, întâi a iudeului, apoi a grecului). Psalmul 2: 12 spune: Da-ţi cinste Fiului, ca să nu se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră! Ferice de toţi câţi se încred în El!” Religia iudaică vă cere să vă puneţi încrederea în Fiul! Apostolul Pavel spune că iudeul adevărat este cel ce ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu! Eu vă îndemn nu să vă părăsiţi religia, ci să fiţi o iudeică ce ascultă de Cuvântul sfânt! Eu vă îndemn să preţuiţi faptul că aparţineţi poporului lui Dumnezeu şi să aveţi credinţa lui Avraam. “Avraam a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire!” (Genesa 15:7). Fiţi mândră că sunteţi iudeică şi credeţi Cuvântul Domnului, inclusiv Isaia 53! Această credinţă vă va aduce iertarea şi mântuirea!

            David, marele poet dat lumii de evrei, ne spune că fericirea reală constă în a avea păcatele iertate prin ispăşirea de sânge! “Ferice de cel cu fărădelegea iertată, ferice de cel cu păcatul acoperit (acoperirea se făcea cu sânge); Ferice de omul căruia nu îi ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în inima căruia nu este viclenie (nerecunoaşterea păcatelor) Psalmul 32:1-2. Iată fericirea la care am ajuns eu şi pe care v-o doresc şi dumneavoastră! E singura fericire care va dura dincolo de mormânt! E fericirea pentru care cei ce au dobândit-o au fost gata să devină martiri, ca şi profetul Isaia care s-a lăsat tăiat în două cu ferăstrăul de un rege nelegiuit! A fi iertat, a avea viaţa veşnică asigurată, ce fericire! Ce poate fi mai minunat decât să ştiu cu certitudine că păcatele  mele au fost şterse, şi că atunci când va veni momentul cel mai terifiant al istoriei, judecata pentru păcate, eu nu voi fi judecat, pentru că am acceptat iertarea pe care Dumnezeu mi-a întins-o cu atâta generozitate prin Mesia!?

            Iată Adevărul care fericeşte pe oameni! Cartea Proverbelor ne îndeamnă cu seriozitate: “Cumpără Adevărul, nu îl vinde!” “Veţi cunoaşte Adevărul, şi Adevărul vă va face liberi!”  a spus Mesia. Testul adevăratei filosofii de viaţă nu este dacă putem trăi cu acea filosofie, ci dacă putem muri cu ea, dacă ne va satisface în clipa trecerii în veşnicii! Singura credinţă cu care putem trece dincolo cu seninătate şi fericire este credinţa în Mesia, cel care s-a jertfit pentru noi!

            Aştept răspuns şi vă doresc binecuvântarea Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov!