NU VA INGRIJORATI DE ZIUA DE MIINE...AJUNGE ZILEI NECAZUL EI...

     As vrea sa scriu ceva pentru cei care sint ca si mine...niste oameni vesnic ingrijorati. Trebuie sa marturisesc ca in ciuda grijii pe care Dumnezeu mi-a purtat-o toata viata  si inca mi-o poarta in fiecare zi, nu contenesc in a ma ingrijora. N-ar fi nimic daca ingrijorarea mea ar fi doar asa o adiere de ginduri pe care le alung de cum vin in mintea mea sau ceva tolerabil. Am insa tendinta sa investesc imaginatie serioasa in lucruri care nu s-au intimplat inca sau nu se vor intimpla niciodata. Sint obsesiva...
     Biblia spune sa aruncam asupra Lui toate ingrijorarile noastre. Merge Cuvintul Lui atit de departe incit sa ne explice ca la niste retarzi mintal aproape, ca si daca ne ingrijoram si asa nu putem sa adaugam sau sa extragem nimic din situatiile cu care ne confruntam. De cele mai multe ori ne consumam emotiile si energia ingrijorindu-ne si cind cu adevarat sintem in fata unei situatii reale sintem deja conplect storsi...epuizati...in coma ...Luati notite...
     Mi-am varsat din nou inima in fata voastra in ultimele zile si v-am lasat sa vedeti un pic in sufletul meu. Pentru o mama nimic nu e mai dureros decit durerea copilului ei - si fara sa faca pe eroina - nu cred ca exista vreo mama care sa citeasca ce scriu aici si sa nu agreeze cu mine - ca ar schimba oricind locul cu copilul ei care este in suferinta. Nici macar n-ar sta sa se gindeasca- asa sintem facute - de la constructie. 
     Dar daca citeste vreo mama care se lupta cu ingrijorarile in dreptul copiilor ei, as vrea sa-i usurez asteptarea sau sa-i dau o speranta - sa-i indrept privirile catre Dumnezeu care tine in mina Lui viata noastra a fiecaruia- si sa-i deschid larg fereastra sufletului meu ca sa vada ca Dumnezeu este Stapin pe situatie si atunci cind noi nu sintem. El poate...ceea ce la noi este imposibil. Si as dori ca acolo unde eu am bijbiit ca un orb - ea sa poata sa treaca victorioasa.
     As mai vrea sa va marturisesc ca m-am umilit si m-as fi umilit si mai mult daca se putea ; si am cerut tuturor acelora care cred in Dumnezeu sa se roage pentru noi. Au fost biserici intregi unde numele fetei mele a fost pe lista de rugaciune; s-au rugat prietenii mei, familiile lor, rude, cunoscuti si chiar straini. Unii dintre cei care cititi mi-ati trimis versete si mesaje incurajatoare si m-ati mingaiat. Mi-ati promis ca va rugati pentru mine- si trebuie sa va marturisesc acum si aici ca rugaciunile voastre au fost ascultate.
     Cu vreo saptamina in urma eram intr-o stare atit de rea incit incepusem sa adaug la povara lui Deb care pe linga durerea ei fizica si ingrijorarile ei, a inceput sa se ingrijoreze si in dreptul meu. Starea mea n-a trecut neobservata de Danny care cu tot respectul ce mi-l poarta a trebuit sa aiba o "stare de vorba " cu mine si sa-mi ceara sa imi ascund cel putin starile mele evidente de panica. 
     Aveam pregatita reteta de xanas tocmai pentru astfel de momente si astfel de stari- dar vinerea trecuta am simtit cum norul se indeparteaza de mine si cum imi regasesc controlul din nou - si asta simultan cu rugaciunile si mesajele si promisiunile de rugaciune pe care le-am primit. Nu am nici o indoiala ca Dumnezeu v-a ascultat rugaciunile ca in starea in care eram , rugaciunile mele erau ...ingrijoratoare. Pentruca credinta si ingrijorarea nu pot trai simultan- asa cum lumina anuleaza intunericul asa si credinta indeparteaza ingrijorarea - sau invers.
     Astept ca astazi Deb sa vina acasa. Operatia a durat 3 ore ( fusese programata pentru o ora) si Dr Cook a fost foarte multumit de rezultate. Mai avem sa aflam rezultatele de la laborator si apoi sa continuam sa traim prin credinta- si sa speram ca operatia nr 9 este si ultima.
     Scopul acestui mesaj este sa multumesc Domnului pentru indurarea Lui, sa va multumesc voua tuturor pentru rugaciuni si gindurile si mesajele frumoase care ne-au intarit si sprijinit in perioada asta dificila si sa incurajam pe cei care trec prin situatii similare. Exista Dumnezeu ...si inca ne iubeste. Si rugaciunea este mijlocul de a conversa cu acest Dumnezeu care este gata oricind sa raspunda unor cereri facute dupa Voia Lui. 
Psalmul 121...
"Imi ridic ochii spre munti...De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul. Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul; Cel ce te pazeste nu va dormita. Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel. Domnul este Pazitorul tau, Domnul este umbra ta pe mina ta cea dreapta. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va pazi de orice rau, iti va pazi sufletul. Domnul te va pazi la plecare si la venire, de acum si pina in veac."