NU VA SUPARATI, POT SA IMPRUMUT LOPATA PENTRU CITEVA MINUTE?

     Cineva povestea despre o familie deosebita ( pe blogul fratelui Marius Cruceru). Ajunsesera noaptea pe undeva (in Romania)si masina li s-a stricat. Au oprit la poarta unui mecanic recomandat de cineva si felul in care omul respectiv a alergat in toate partile - noaptea dupa ora 10 sa gaseasca piesele de care avea nevoie masina lui ca sa-si continue calatoria si felul cum a fost tratat de sotia acestuia care i-a invitat inauntru la o cafeluta, a fost mai mult decit isi putea imagina.
     Citind despre acesti oameni deosebiti care practica facerea de bine cum practica politetea in fiecare zi cind dau binete oamenilor cu care se intilnesc, nu poti decit sa ii iubesti, sa doresti sa fi ca ei, sa doresti sa ai citi mai multi oameni ca ei in jur.
      Si citind despre acesti oameni mi-am amintit de o intimplare a anului trecut. Dupa 30 de ani in America, m-am dus pentru prima data in vizita in Romania. Printre lucrurile pe care am vrut sa le vad au fost si casa unde m-am nascut si unde a locuit buna mea draga pe Traian Vuia 12, Petrila, si apartamentul din 8 Martie Bl 23. Ap. 5 unde am locuit cu parintii ...si...cimitirul unde era ingropat bunicul meu dinspre tata, Gherasim Botan.
     Primul pe care l-am vizitat a fost cimitirul, chiar la intrarea in Petrila. Cum am trecut la Boli de tunel, care mi se parea tare mic acuma, a si aparut cimitirul- se marise de cind am plecat eu. Cu greu am gasit dupa multa cautare si piatra de pe mormintul bunicului ca desi la plecare era cu doua miini de la pamint in sus- acuma mormintul era aproape in totalitate acoperit de pamintul care s-a scurs de pe deal datorita ploilor in toti acesti ani .
     Mai sus de mormintul lui era un om care lucra la un alt mormint. M-am dus la el si l-am rugat sa ne imprumute putin lopata, ca sa dam pamintul la o parte. Fara sa intoarca capul mi-a rastit un "nu" vehement. M-am gindit eu ca daca-i spun circumstantele, de unde vin, si faptul ca n-am mai fost pe acolo de 30 de ani...o sa-l induplec. Dar mi-a raspuns la fel de rece si nepasator ca si prima data. Am gasit pina la urma pe cineva dragut care sa ne dea o lopata pentru citeva minute...dar am ramas socata de comportamentul acestui om.
     Acuma, dupa o vreme mai indelungata in care gestul mi-a ramas intiparit in minte, nu-l mai vad pe omul ala asa cum l-am vazut atunci. Ma gindesc ca toti reactionam la diferite lucruri din viata si nu reactionam toti la fel. Viata ne trece prin tot felul de situatii- unele alese de noi, altele - situatii pe care nu le putem ocoli. Cum reactionam? Este foarte important cum reactionam...ca de asta depinde viata pe planeta asta.
     Am auzit despre o persoana care statea in linie sa isi ia o cafea si cind a platit cafeaua a platit cu una in plus pentru persoana ce statea in urma ei si cu care nici macar nu vorbise doua cuvinte in viata ei. Imaginati-va surpriza placuta...reactia persoanei care a primit cafeaua gratuit...Si Omul facuse gestul doar asa...sa faca cuiva bine, sa puna un zimbet pe fata cuiva.
     Saptamina trecuta in fata unei farmacii stateau doua fete cu niste cupoane pentru pizzeria din colt. Era cald si erau transpirate. Cind am iesit din farmacie le-am intins doua sticle de pepsi rece de la frigider pe care le cumparasem din magazin special pentru ele. Sa le fi vazut fata!!! Nu le-am facut eu lor o bucurie...mi-am inviorat eu ochii. Am facut-o doar ca-mi amintisem de povestea cu cafeaua si de mult am tot zis ca am sa incerc experimentul asta. Face bine la depresie... si cred ca lucreaza si la depresia celui ce da si la depresia aceluia care primeste...
     Va imaginati cum ar arata lumea in care traim daca ne-am imprumuta lopata din cind in cind- chiar daca sintem tristi, sau daca am da locul cuiva in autobuz sau am face alt gest care ne-ar costa poate doar un simplu efort sau timp si putina bunatate? Toti asteptam ca lumea sa se faca mai buna...dar cine sa o faca? Daca am respecta porunca Domnului..."sa iubesti pe Domnul Dumnezeu si pe aproapele ca pe tine insuti"...n-am face o favoare nimanui altcuiva decit noua insine.