E adevărat ce susţineţi dumneavoastră, că nu numai Islamul a convertit cu forţa, şi accept informaţia ce aţi dat-o cu privire la marani. Aş putea să mai adaug amerindienii din Mexic, America Centrală şi America de Sud, care au fost convertiţi iarăşi, cu sabia. Dar, vreau să vă spun că nu toţi cei ce se numesc creştini sunt cu adevărat creştini. O sticluţă cu otravă pe care s-a pus o eticheta cu inscripţia „vin de masă” rămâne plină de otravă, în ciuda etichetei. Un ritual cu care se declară creştinarea cuiva, nu înseamnă „încreştinare”. Încreştinarea se produce în momentul în care un păcătos acceptă că Isus a plătit cu moartea Sa pentru păcatele sale. Acea credinţă autentică în Isus ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca jertfă pentru păcatele noastre produce naşterea din nou, şi o viaţă nouă caracterizată de dragoste. Domnul Isus a spus că ucenicii lui se recunosc prin aceea că au dragoste unii pentru alţii şi pentru toţi oamenii. Spaniolii care au forţat pe marani la convertire nu au avut nimic de-a face cu Isus Christos, deşi se proclamau „creştini.”
În opoziţie cu „cruciadele” catolice, pot să vă dau exemplul lui John Elliot, cel care a tradus Biblia în limba indienilor Algonquin şi le-a oferit evanghelia lui Isus Christos. La fel Roger William, un predicator baptist care a înfiinţat colonia Rhode Island, a tratat cu demnitate pe indieni, a cerut tuturor să plătească un preţ onest pentru pământurile pe care le vindeau indienii, şi le-a predicat şi el evanghelia lui Isus Christos. Mulţi indieni s-au convertit la credinţa creştină prin John Elliot şi Roger William, nu pentru că au fost forţaţi, ci pentru că au înţeles mesajul şi au văzut viaţa creştină a celor doi predicatori.
De astfel de convertiri vorbeam când spuneam că acestea sunt autentice şi reale.
Aţi spus că cine se naşte evreu moare evreu. Şi aşa este. Numai că trebuie să fim evrei în realitate. Şi eu sunt evreu. Apostolul Pavel spune că evreu adevărat este cel care are inima tăiată împrejur. Acela are credinţa adevărată pe care a avut-o şi Avraam. Cine area această credinţă adevărată, nu o mai poate abandona niciodată. Nu noi stăpânim Adevărul, ci El ne stăpâneşte pe noi!
Vă contrazic când spuneţi că nimeni nu are adevărul absolut. Dumnezeu ne-a oferit Adevărul absolut în două forme: Cuvântul scris (Scriptura) şi Cuvântul întrupat (Yeshua – Messia). Psalmul 19 spune că „Mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.” Isus Christos a venit să ne aducă harul şi Adevărul. El a spus despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” Cine îl are pe Messia are Adevărul!
Fericiţi sunt doar cei care au iertarea şi mântuirea Dumnezeului lui Israel (Psalmul 32). Dacă îi lăsăm pe oameni cu credinţa lor păgână, vom avea tot timpul războaie şi holocaust şi genociduri, etc. Oamenii care au înfăptuit holocaustul au avut o credinţă a lor, dar nu au fost fericiţi. Fericirea constă în a cunoaşte iertarea prin jertfa ce ne-a fost oferită de Dumnezeu în persoana lui Yeshua - Messia. Vă doresc să ajungeţi să cunoaşteţi acestă fericire.
4 comments:
D-le Noe,
Regret, dar nu cred ca raspunsul meu o sa va fie placut...
Voi continua sa fiu in ochii Dv. si a multora,...o pacatoasa.
Nu concep ca altcineva sa plateasca cu moartea pt. pacatele mele.
Mi se pare o solutie comoda, sa pacatuim si altcineva sa se jertfeasca pt noi. Am fost invatata sa-mi asum greselile...
Acesta este unul din motivele pt care nu voi putea vreodata sa-mi parasesc religia in care m-am nascut.
Pt. greselile si pacatele mele,
EU sunt cea care voi da socoteala, nu le voi rezolva prin rugaciuni...
Si credeti-ma, sunt fericita in acest mod de a-mi trai viata.
P.S. La randul meu, va contrazic si eu persistand in ideia mea :
Nimeni nu detine adevarul absolut !
Sa-mi dau si eu cu parerea- si incep de la urma( sper ca nu te superi b.d. ca ma bag in discutie). Tu zici ca nimeni nu detine adevarul absolut. Si ai dreptate. Doar ca Dumnezeu este ADEVARUL. Si nu-l detine- ca EL ESTE.
In ce priveste greselile facute pe orizontala iti dau dreptate sa stai linga ele...ca asa este cinstit. Si pentru alea chiar daca credem ca scapam citeodata de plata- nu-i asa- in final platim pentru orice gresala- totul are consecinte.
Pe verticala insa este imposibil.
Dumnezeu ne-a dat insa libertatea sa putem alege anumite lucruri- si El respecta alegerea noastra. Asa ca si noi trebuie sa respectam alegerea celorlalti...
Ceva mi se pare insa ca se contrazice in ce spui" Am fost invatata sa-mi asum greselile " si urmatoarea fraza este "Acesta este unul din motivele pt care nu voi putea vreodata sa-mi parasesc religia in care m-am nascut"> Din cite stiu eu, vechiul Testament era strict in privinta greselilor. Legea trebuia tinuta sau...omul care n-o pazea era omorit cu pietre. Cum sint sigura ca astazi nu se mai jertfesc animale la Templu pentru a plati pretul pacatelor, ma intreb cum procedezi...sau cum impaci cele doua fraze de mai sus- una spunind sa-ti asumi greselile( si prin asta recunosti ca le faci) si cealalta vorbeste despre religia in care te-ai nascut- dar pe care si sa vrei s-o respecti nu mai poti sa faci tot ce se cere in privinta greselilor...
Mi-ar place sa aflu cum acomodezi cele de mai sus...cum iti asumi si cum rezolvi cu greselile de care vorbesti acolo?!
Dragă b.d.,
Ceea ce scrieţi mă impresionează, şi mă îmboldeşte să vă scriu. Apreciez onestitatea cu care abordaţi un subiect atât de spinos ca acela al responsabilităţii pentru păcate. Câteva precizări.
În ochii mei nu sunteţi o păcătoasă, pentru simplu motiv că cel ce vă scrie este un păcătos mai mare ca dumneavoastră.
Important nu este cum ne vedem noi unii pe alţii, ci felul în care Dumnezeu ne vede. El ştie că noi toţi suntem păcătoşi. Nu este nici o excepţie. Ba da, trebuie să mă corectez, a fost o excepţie în istoria omenirii. A fost un om despre care toţi cei ce l-au evaluat onest au spus: „Nu găsim în El nici o vină.” A spus-o Pilat, guvernatorul roman al Iudeii, a spus-o soţia lui Pilat, a spus-o Irod al Galileii, a spus-o sutaşul însărciant cu execuţia lui, şi au spus-o oamenii care au asistat la execuţie, şi au plecat de acolo bătându-se cu pumnii în piept. Şi nici nu putea fi altfel, din moment ce Omul acela era Fiul lui Dumnezeu, Mesia, despre care profetul Isaia spune că nu săvârşise nici o nelegiuire (53:9), şi totuşi a fost condamnat la moarte. Ba mai mult, Isaia spune că „Domnul a găsit cu cale să îl zdrobească prin suferinţă” (53:10). Deci moartea lui nu a fost un accident, ci rezultatul unei hotărâri divine.
Ce anume l-a determinat pe Dumnezeu să Îl jertfească pe Fiul Său (Psalmul 2 ne arată că Yahweh are un Fiu căruia oamenii trebuie să îi aducă închinare şi să creadă în El!) printr-o moarte atât de crudă? A fost dragostea mare pe care ne-o poartă, a fost dorinţa lui Dumnezeu de a ne vedea salvaţi de la pierzarea veşnică ce ne pândea datorită păcatelor noastre. Acelaşi profet, Isaia, comentează mai departe: „Prin cunoaşterea Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor” (53:11).
Vedeţi dumneavoastră, când ajungem să Îl cunoaştem pe Robul lui Dumnezeu, cel neprihănit, am scăpat de povara păcatelor. De fapt este singurul mod de a scăpa de vinovăţia noastră înaintea lui Dumnezeu.
Credeţi-mă, şi pentru mine a fost umilitor să accept că Altcineva a plătit pentru păcatele mele, dar nu era altă soluţie! Dacă noi am fi putut ispăşi păcatele noastre, Dumnezeu nu trimetea pe Fiul Său să moară pentru noi! Dumnezeu putea să ne lase fără o soluţie, şi El tot drept era! Putea să ne trimită în focul Gheenei pe toţi, şi El ar fi rămas drept, deoarece „plata păcatului este moartea!”
Acum că Dumnezeu ne-a oferit soluţia pentru păcatele noastre, depinde ce facem noi în faţa acestei soluţii. Suntem impresionaţi şi acceptăm iubirea lui jertfitoare? Atunci suntem salvaţi! Credem că noi ne putem salva prin meritele noastre? (Nu e niciunul atât de bun ca să intre în Împărăţia cerurilor prin meritele sale). Dacă ne bizuim pe meritele noastre şi respingem soluţia lui Dumnezeu, suntem pierduţi! Nu pentru că am fost mari păcătoşi, ci pentru că am refuzat mântuirea ce ni se oferea în dar!
Şi acum să vă spun de ce soluţia lui Dumnezeu nu este comodă: Întâi pentru că pe Dumnezeu l-a costat enorm, şi nu a fost uşor să audă pe Fiul Său strigând: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Dumnezeu a trebuit să abandoneze pe Fiul Său în ghearele morţii sângeroase pentru ca noi să putem primi darul mântuirii. În al doilea rând soluţia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre nu este comodă pentru că ea presupune smerenie, presupune lepădarea noastră de noi înşine. Soluţia lui Dumnezeu îmi cere să declar: “Eu nu mă pot salva, de aceea mă arunc în genunchi şi cer lui Dumnezeu să aibă milă de mine! Mă încred nu în mine, ci în Fiul, în Mesia, pe care Dumezeu l-a jertfit pentru mine!” Fără această declaraţie prin care îmi recunosc vinovăţia şi nevrednicia şi incapacitatea, nimeni nu va fi mântuit! Iată dece soluţia de care vorbim nu este comodă!
În ce priveşte părăsirea religiei în care v-aţi născut, nimeni nu vă cere acest lucru, nici măcar Dumnezeu. Dumnezeu a hotărât să vă naşteţi în poporul pe care El l-a ales să dea lumii cunoştinţa mântuirii prin Scripturile redactate de evrei şi prin Mesia care s-a ivit din poporul evreu. Ceea ce Dumnezeu aşteaptă este să citiţi revelaţia pe care El a dat-o lumii prin poporul Său, Biblia, şi să o credeţi, să o acceptaţi! În această revelaţie ni se spune că evreul are întâietate în toate lucrurile, deoarece aşa a hotărât Dumnezeu (Romani 1:16-17 “Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Mesia, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, întâi a iudeului, apoi a grecului). Psalmul 2: 12 spune: Da-ţi cinste Fiului, ca să nu se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră! Ferice de toţi câţi se încred în El!” Religia iudaică vă cere să vă puneţi încrederea în Fiul! Apostolul Pavel spune că iudeul adevărat este cel ce ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu! Eu vă îndemn nu să vă părăsiţi religia, ci să fiţi o iudeică ce ascultă de Cuvântul sfânt! Eu vă îndemn să preţuiţi faptul că aparţineţi poporului lui Dumnezeu şi să aveţi credinţa lui Avraam. “Avraam a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire!” (Genesa 15:7). Fiţi mândră că sunteţi iudeică şi credeţi Cuvântul Domnului, inclusiv Isaia 53! Această credinţă vă va aduce iertarea şi mântuirea!
David, marele poet dat lumii de evrei, ne spune că fericirea reală constă în a avea păcatele iertate prin ispăşirea de sânge! “Ferice de cel cu fărădelegea iertată, ferice de cel cu păcatul acoperit (acoperirea se făcea cu sânge); Ferice de omul căruia nu îi ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în inima căruia nu este viclenie (nerecunoaşterea păcatelor) Psalmul 32:1-2. Iată fericirea la care am ajuns eu şi pe care v-o doresc şi dumneavoastră! E singura fericire care va dura dincolo de mormânt! E fericirea pentru care cei ce au dobândit-o au fost gata să devină martiri, ca şi profetul Isaia care s-a lăsat tăiat în două cu ferăstrăul de un rege nelegiuit! A fi iertat, a avea viaţa veşnică asigurată, ce fericire! Ce poate fi mai minunat decât să ştiu cu certitudine că păcatele mele au fost şterse, şi că atunci când va veni momentul cel mai terifiant al istoriei, judecata pentru păcate, eu nu voi fi judecat, pentru că am acceptat iertarea pe care Dumnezeu mi-a întins-o cu atâta generozitate prin Mesia!?
Iată Adevărul care fericeşte pe oameni! Cartea Proverbelor ne îndeamnă cu seriozitate: “Cumpără Adevărul, nu îl vinde!” “Veţi cunoaşte Adevărul, şi Adevărul vă va face liberi!” a spus Mesia. Testul adevăratei filosofii de viaţă nu este dacă putem trăi cu acea filosofie, ci dacă putem muri cu ea, dacă ne va satisface în clipa trecerii în veşnicii! Singura credinţă cu care putem trece dincolo cu seninătate şi fericire este credinţa în Mesia, cel care s-a jertfit pentru noi!
Aştept răspuns şi vă doresc binecuvântarea Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov!
Post a Comment