La articolul de mai jos "sah-mat" abbu a avut urmatorul comentariu...
- Rodica,imi place sa cred ca am ceva imaginatie si ca fac cateodata si niste asociatii simpatice...
ma dau invinsa insa in fata capacitatii de a face din orice lucru un semn de la Isus....caci mi-a licat in fine fisa....tot mai speram ca si Dumnezeu mai este in tablou....dar se oare ca nu...A fost inlocuit cu Isus...
"...Pe cruce intre doi tilhari, Domnul Isus a dat sah-mat diavolului...pentru totdeauna. "
asculta-ma pe mine suntem in situatie de "pat" asa se numeste in sah imposibilitatea de a castiga chiar daca apari in avantaj....diavolul isi face linistit de cap ceea ce ma duce cu gandul -stiu eu,poate era bine sa fie un talhar si doi Isusi,asa forta binelui era mai mare.....
………………………………..
Iata raspunsul meu...
Abbu…nu e de mirare ca imaginatia ta este diferita de a mea. Eu cred ca viata mea, situatiile prin care trec eu, sint planuite inainte de a ma fi nascut eu. Asa spune Psalmul 139…ca ochiul Lui ma vedea si in Cartea Lui erau scrise toate zilele care mi-au fost daruite inainte sa fi fost vreuna din ele. Deci…imaginatia mea este cuplata la o sursa diferita de imagini - nu ca a ta. Eu cred ca fiecare problema mi s-a dat cu un scop si din fiecare necaz voi putea eventual sa recuperez ceva bun- ceva folositor. Pina si greselile - pacatele din viata mea isi au un rost atunci cind ma pocaiesc, le regret si mi se iarta; pentruca asta ma face sa-l iubesc si mai mult pe Domnul meu- pentruca a purtat rusinea pacatului meu si pentruca m-a iertat. Si apoi experienta ma va tine intr-o stare potrivita in care sa pot avea mila si intelegere fata de alti pacatosi ca si mine- am sa inteleg si sa vad valoarea unui suflet chiar si atunci cind este incatusat si am sa fac un effort sa-l trezesc pe acel om din starea in care este aratindu-I ca se poate sa te eliberezi …
Si nu gindesc asa pentruca mi s-a nazarit mie. Diavolul este siret dar nu intelept. De pilda…pe Iuda il ispiteste cu 30 de arginti sa-L vinda pe Isus, dar nu vede ca drumul Golgotei era un inceput si nu un sfirsit…El crede ca a scapat de Isus…pentruca nu cunoastea planul intreg a Lui Dumnezeu de rascumparare a lumii- ca daca l-ar fi stiut nu l-ar fi vrut mort pe Cel care a restabilit relatia omului cu Dumnezeu. Diavolul a stiut numai de moarte- nu a inteles ca va fi o inviere…Asta era ultima miscare de sah-mat de fapt…Daca nu ar fi fost invierea, lucrurile ar fi fost asa cum zici tu- dar invierea Lui a schimbat totul.
Noi doua vorbim romaneste …dar cu toate astea...vorbim parca o alta limba de multe ori. Eu am invatat sa ma uit dincolo de necazuri si dureri si probleme…si cred ca am sa invat cu vremea sa fiu mai confortabila chiar si cu subiectul mortii- desi ani de-a rindul am agonizat asupra acestui subiect ( de la electrocutie incoace). Tu esti total absorbita de lumea materiala si nu vezi nimic dincolo. Nici eu nu vad cu ochii astia ca n-am inca destula credinta- dar intuiesc ce este dincolo si pina acuma intuitia asta nu m-a inselat niciodata.
Sa-ti spun de ce diavolul nu a invins in cazul meu. Pentruca si daca mor…nu imi poate atinge sufletul. Pentruca eu cred ca singele Mintuitorului meu are puterea sa ma mintuie…si asta este tot ce mi se cere- sa cred in Christos!
Asa ca in situatia de "pat" sint doar cei care dintr-un motiv sau altul nu pot sa creada in Dumnezeu si in Fiul Sau…Ei sint intr-adevar in imposibilitatea de a cistiga chiar daca par deocamdata ca sint in …avantaj.
2 comments:
Rodica,buna seara,
Regret ca din graba scrisului si dorinta de a continua a face si altceva,nu acord suficient timp corecturii.
Scuze tie si cititorilor tai.
Daca tu ai punctat cateva intrebari ale mele ca fiind demne de a fi discutate,la fel de adevarat este ca raspunsurile tale mi-au ajutat:
-Sa nu ma reped si sa judec in pripa nu oameni si nu situatii.
-Sa inteleg ca exista si oameni care cred din adancul sufletului si cu toata puterea, nematerialist, neinteresat,pur si simplu -cred.
Si le face bine si fac bine.
Iar cel ce primeste pestele pentru pranz sau undita sa-l pescuiasca este,da,un suflet pe langa care eu am trecut de multe ori fara sa-l vad,iar tu l-ai recunoscut de departe.
-ca de fapt nu este asa de important care este numele reazemului si sperantei noastre cand se incheie drumul scurt si trecator prin lume.
Nu numele conteaza ci cat de adevarat il simti.
Rodica,ai pierdut timp pretios raspunzandu-mi cu dragoste rabdare si intelegere.Mi-ai raspuns cand te-ai intors obosita de la spital,mi-ai raspuns intre doua vizite si la sarcasmul meu nedisimulat, nu rareori,ai gasit cu cale sa imi acorzi cel mai pretios timp....timpul familiei tale.
Am tinut sa stii ca am vazut asta,am sinmtit asta,am tinut sa sti ca te apreciez enorm,ca ai o familie fericita ca existisi ca existati.
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu tot ce are mai bun....
Amin.
abbu...adineauri am venit de la urgenta de la spital cu Deb. Doua zile bune si...a inceout o hemoragie...Imi vine sa ma asez pe jos si sa nu ma mai ridic niciodata...
Dar am deschis computerul si am citit cuvintele tale...si din adincul inimii mele zdrobite de atita amar ...iti multumesc. Daca eu am reusit sa ma uit in sufletul tau si sa-l iubesc- si tu ai reusit sa te strecori intr-al meu...
Scriu cu lacrimi siroaie...si ii multumesc Lui Dumnezeu ca in soala durerii m-a invatat sa pretuiesc orice suflet. Iti multumesc pentru cuvintele tale care nu puteau sa vina intr-un moment mai bun...
Post a Comment