M-am trezit la 4 si ceva…si m-am trezit tot cu gindurile de aseara…ca si o carte pe care o citesti si pui un semn - si cind o iei data urmatoare in mina poti s-o deschizi la aceeasi pagina. Numai ca de multa vreme cartea mea se deschide la aceeasi pagina…si nu-mi place pagina.
Si parca as citi cartea lui Iov…si am ajuns cu cititul acolo unde nevasta lui Iov ii spune acestuia…”blastama si mori”. Simt momentul ala de tacere si de exasperare. Undeva unde durerea de inima s-a consumat in intregime si acum se transforma intr-un fel de amorteala cumplita a mintii, si paralizeaza toate emotiile. Te lasa fara voce si fara dorinta de vreo actiune, doar epuizat. Si nu numai energia lipseste dar n-am nici o dorinta sa blestem - si pot spune ca n-am avut simtamintul asta niciodata in viata. Nu fata de oameni – nici macar cei care mi-au facut rau. Si sub nici o forma NU pe Dumnezeu.
De fapt nici nu pot intelege cum cineva care nu crede in Dumnezeu, poate depasi astfel de momente ale vietii?! Singuratatea – ea insasi l-ar ucide.
Iov 5:7…”Omul se naste ca sa sufere, dupa cum scinteia se naste ca sa zboare.” Oare de ce n-am fost scinteie? Sa plutesc…sa zbor macar pentru o vreme si sa ies din impietrirea asta…
Mai citesc un pic in josul paginii…Zice ca Dumnezeu nu intristeaza degeaba …Iov declara in mijlocul incercarilor…”Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.” (Iov 5:17) Unde esti Iov , sa ne dai citeva lectii de rabdare si de incredere neclintita…de statornicie…? Tu esti bine unde esti…pe paginile invechite ale Bibliei, sa ne ajuti sa traversam pustiile vietii si sa speram atunci cind nu se vede dincolo – ori ca-i departe ori ca-i intunecat…ori ca avem vederea prea scurta…
De la Iov am invatat ca trebuie sa-L binecuvintam pe Domnul in orice vreme…asa ca, desi nu inteleg, si poate n-am sa inteleg niciodata in viata asta toti “de ce’-ii vietii mele, binecuvintez pe Domnul Dumnezeu din toata inima mea chiar asa amortita si amarita cum e. Numele Lui Sfint fie binecuvintat…
2 comments:
Unul care iubea pe Dumnezeu a avut parte de nişte situaţii foarte grele. În faţa dificultăţilor şi a pierderilor experimentate, un ateu îi zice: "Ei, şi acum te mai încrezi în Dumnezeu? E timpul să îi întorci spatele!"
La care primul i-a răspuns cu o întrebare: "Şi spre cine ai vrea să mă întorc? Pe cine îmi recomanzi în locul lui Dumnezeu?"
Astfel de răspunsuri arată că iubim pe Dumnezeu cu adevărat, nu pentru avantaje, ci pentru ceea ce este! El e vrednic să fie iubit de noi şi când nu îi înţelegem căile, deoarece ne-a asigurat de cel mai minunat lucru, de fapt şi cel mai important pentru viaţa noastră (Romani 8:28).
Ce formula magica este Romani 8:28...
Post a Comment