Deasupra ramei era inscris titlul tabloului: "Sah-Mat". Tabloul reprezenta doi jucatori de sah. Intr-o parte era diavolul, cu un rinjet flegmatic pe fata, sigur de el, balansindu-se pe scaun - aratind deja ca un invingator; iar de cealalta parte era un om pe a carui fata era intiparita groaza, cu sudoarea broboane pe frunte, lacrimi in colturile ochilor si cu mina la gura, rozindu-si unghiile de disperare. Intre ei, tabla de sah, unde se astepta ultima miscare din partea omului ingrozit, care privea spectacolul cu exasperare. Era evident ca pretul partidei era sufletul omului, si diavolul era convins ca l-a cistigat.
Campionul de sah nu se mai putu desprinde din fata tabloului. Cel care avea grija de galerie se apropie de el... si omul il intreba daca nu cumva au pe undeva o tabla de sah. Ii spuse acestuia ca este campion de sah si ca vrea sa reproduca partida de sah din tablou. Intimplator, s-a gasit acea tabla de sah, si in fata tabloului, campionul la sah a asezat piesele exact asa cum erau in tablou. S-a uitat cu bagare de seama la piese si, dupa citeva minute, a izbucnit intr-un puternic hohot de ris. Cel care pazea galeria se uita nedumerit - dar campionul i-a explicat ca omul mai avea o miscare de facut, si cu miscarea respective, diavolul ar fi fost facut sah-mat.
....................
Asa este si viata noastra de multe ori... necazuri, si framintari, si dureri de tot felul. S-ar parea ca cel rau a cerut sa ne cearna ca pe Iov si ca este foarte aproape de a-si atinge scopul... si ride haotic, ride batjocoritor... Dar nu are putere asupra noastra - nu este stapin pe situatie, ci mincinos cum este el pozeaza mereu ca ar fi in control. Nu uitati ca una dintre miscarile care intotdeauna aduc victorie este rugaciunea. Cind totul pare pierdut... mai este inca o miscare de facut pe tabla de sah... nu va lasati impresionati de rinjetul celui rau, de gravitatea situatiei, nu va lasati coplesiti de deznadejde... Pe cruce, intre doi tilhari, Domnul Isus i-a dat sah-mat diavolului... pentru totdeauna.
8 comments:
IZVOARE IN DESERT
12 Iulie
Dar El ştie ce cale am urmat;
şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.
(Iov 23:10)
Credinţa creşte în timpul furtunilor. Acestea sunt doar cinci cuvinte mici, dar ce semnificaţie importantă au pentru cineva care a îndurat furtuni ameninţătoare!
Credinţa este acea abilitate dată de Dumnezeu care, atunci când este exercitată, aduce nevăzutul în plină lumină. Se ocupă cu supranaturalul şi face imposibilul posibil. Şi da, creşte în timpul furtunilor – adică, ea creşte în timpul perturbaţiilor din atmosfera spirituală. Furtunile sunt cauzate de conflictele dintre elementele fizice, şi furtunile din lumea spirituală sunt conflictele cu elementele supranaturale, ostile. Şi tocmai în această atmosferă de conflict credinţa îşi găseşte terenul cel mai fertil şi creşte cel mai repede spre maturitate.
Copacii cei mai rezistenţi nu se găsesc în adăpostul des al pădurii, ci în zonele deschise, unde vânturile din orice direcţie trec peste ei. Vânturile puternice îi îndoaie şi îi răsucesc până capătă o statură gigantică. Aceştia sunt copacii pe care îi caută fabricanţii de unelte, ca să facă mânere pentru uneltele lor, pentru că lemnul lor este foarte rezistent.
La fel este şi în lumea spirituală. Adu-ţi aminte, când vezi un om de o înaltă statură spirituală, că drumul pe care trebuie să mergi ca să umbli cu el nu este un drum pe care străluceşte tot timpul soarele şi înfloresc întotdeauna florile de câmp. În schimb, calea este o potecă abruptă, stâncoasă şi îngustă, pe care vânturile iadului vor încerca să te doboare la pământ, şi pe care stâncile ascuţite te vor tăia, spinii îţi vor zgâria faţa, şi şerpii veninoşi se vor târî şi vor sâsâi peste tot în jurul tău.
Calea credinţei este o cale de necaz şi bucurie, de suferinţă şi mângâiere vindecătoare, de lacrimi şi zâmbete, de încercări şi biruinţe, de conflicte şi triumfări, şi de asemenea, de strâmtorări, pericole, bătăi, persecuţii, neînţelegeri, tulburări şi nevoi. Şi totuşi, „în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit“ (Rom. 8:37).
Da, „în toate aceste lucruri“ – chiar şi în timpul furtunilor, când vânturile bat cel mai tare – „noi suntem mai mult decât biruitori“. Poţi fi tentat să fugi de încercarea grea a unei furtuni puternice de testare, dar mergi drept spre ea! Dumnezeu este acolo să te întâlnească în mijlocul fiecărei încercări. Şi El îţi va şopti tainele Sale, care te vor scoate din încercare cu o faţă radioasă şi cu o credinţă atât de invincibilă încât toţi demonii iadului nu vor fi în stare s-o clatine.
E. A. Kilbourne
CINE, CÂND, CUM SĂ IZBĂVEASCĂ
"Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să-i păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii."
2 Petru 2.9
Oamenii cucernici sunt ispitiţi şi încercaţi. Credinţa care n-a fost pusă la încercare nu este credinţă adevărată. Dar aceia care Îl cinstesc pe Dumnezeu sunt izbăviţi nu la voia întâmplării, nici prin mijloace diferite, ci chiar de Domnul în persoană. El însuşi garantează să izbăvească pe aceia care se încred în El. Dumnezeu îi iubeşte pe aceia care merg numai după El şi El este interesat să ştie unde sunt ei şi în ce stare se află. Adesea drumul lor pare un labirint şi ei nu ştiu cum să scape din primejdia care-i ameninţă. Ceea ce nu ştiu ei, ştie Stăpânul lor. El ştie pe cine trebuie să-l izbăvească şi ştie când şi cum îl va izbăvi. El izbăveşte pe cel neprihănit în chipul cel mai avantajos pentru el, cel mai umilitor pentru cel care l-a nedreptăţit şi în chipul cel mai onorabil pentru Dumnezeu. Să lăsăm „modul cum se va face" Domnului şi să ne mulţumim şi să ne bucurăm să ştim că El „ştie să izbăvească" pe poporul Său din orice primejdie, din încercare şi din orice ispită, şi aceasta prin dreapta Sa slăvită.
Nu este partea mea să pătrund acum tainele Domnului, ci mai bine să aştept liniştit, având în vedere aceasta: cu toate că eu nu ştiu nimic, Tatăl meu ceresc ştie.C.H.S.
Rodica, pilda transmisă aici e bună de pus în ramă: în rama sufletului. Dar şi a minţii.
Să fii în bună ocrotire!
Frumoasa si emotionanta ilustratie, citind si mie mi-a zburat gandul daca acel om din fata tablei de sah mai avea vreo sansa, iar deznodamantul povestirii mi-a produs fiori: :este salvat, este salvat"
Felicitati. :)
Rodica,imi place sa cred ca am ceva imaginatie si ca fac cateodata si niste asociatii simpatice...
ma dau invinsa insa in fata capacitatii de a face din orice lucru un semn de la Isus....caci mi-a licat in fine fisa....tot mai speram ca si Dumnezeu mai este in tablou....dar se oare ca nu...A fost inlocuit cu Isus...
"...Pe cruce intre doi tilhari, Domnul Isus a dat sah-mat diavolului...pentru totdeauna. "
asculta-ma pe mine suntem in situatie de "pat" asa se numeste in sah imposibilitatea de a castiga chiar daca apari in avantaj....
diavolul isi face linistit de cap ceea ce ma duce cu gandul -stiu eu,poate era bine sa fie un talhar si doi Isusi,asa forta binelui era mai mare.....
Virginia...tu esti ca un zacamint de ...articole pretioase...Thanks
Oana...si tu la fel. Da sah-mat oricaror ginduri care nu te ridica in sus...
naomi...exact asa am asteptat si eu sa vad ce va iesi pina la urma...
Post a Comment