TERAPIE SPIRITUALA...

     Ieri am fost la o sesiune de acupunctura...azi am fost cu Deb la terapista.... Imi amintesc ca dupa electrocutie, nu puteam sa-mi misc de loc mina si piciorul drept. Mi-au trimis chiar a doua zi o terapista ca sa lucreze cu mine. Mina dreapta era arsa - pielea se facuse neagra si trebuia sa o inlatur cu un burete aspru...De la umar in jos eram numai puroi si rana vie...iar terapista care lucra cu mine era foarte tinara. Mi-amintesc cum plingeam amindoua...Dar dupa multe lacrimi... si multa terapie ...si mult efort, am reusit eventual  sa-mi capat din nou folosinta miinii si a piciorului.
     Stiu ca in privinta acupuncturii au multi, multe pareri. Adevarul este ca atingind ( impungind) anumiti nervi...acestia sint obligati sa-si reia functiile...sa transmita mesaje la organele pe care le reprezinta.
     In viata noastra spirituala de multe ori se intimpla acelasi lucru...in anumite privinte sintem paralizati...inceti...parca am fi complect adormiti. Fratele de linga noi sufere dar ...noi sintem indiferenti. O familie si-a pierdut sursa de intretinere...dar noi sintem satui si nu simtim foamea lor. Unii trec prin te miri ce greutati- probleme cu copii, pierderi si schimbari dureroase...noi sintem absolut indiferenti...Am uitat ca impreuna noi toti sintem trupul lui Christos. Am uitat ca daca mina unui trup sufera, tot trupul sufera. Am uitat ca daca ochiul lacrimeaza si nu mai vede bine, cumva, mina nu va sti cum sa isi faca lucrarea bine. Avem nevoie de terapie...de terapie spirituala.
     Interesant este ca atunci cind ma duc la acupunctura pentru durerile de spate, imi pune ace la glezne si la incheieturile miinilor si ...la punctele dureroase din spate. Dar cumva, nervii de la glezne si de la incheieturi au ceva legaturi strinse cu nervii de la spate. Pe peretele cabinetului sint mai multe harti. M-am uitat mirata cum urechea de pilda are puncte de interes cu organele interne. Si doctorul punind un ac in diferite parti ale urechii se ocupa de ficat de exemplu.
     Noi nu avem idee cit de mult depindem unul de altul. Cit de mult durerea unora afecteaza cum functioneaza sau nu altii- sau cum actionind asupra unei suprafete mici si parese indepartate a trupului de o alta portiune care sufere...actiunea respectiva poate impulsiona, grabi vindecarea celuilalt organ.
     Mai mult ca oricind Trupul Lui Christos sufera...pentruca este atacat de cel rau cu furia pe care o are stiind ca zilele ii sint numarate. Cum ar trebui sa ne iubim si sa ne ajutam ca sa trecem cu bine peste aceasta perioada trista si finala a istoriei omenirii ?
     Avem nevoie de terapie, acupunctura...sufleteasca. Avem nevoie sa ne tratam indiferenta, lipsa de intelegere, egoismul, nesimtirea...lipsa de dragoste...Avem nevoie sa actionam pina se mai poate.

DULCEATA DE TRANDAFIRI...DIN GALOSII LUI ALIN CRISTEA...

Mai jos veti avea intregul lui articol (aproape)... ca uite asa mi-a venit mie in dimineata asta sa-i dau un pic de importanta... Se leaga iara de blogul lui Cristina si am sa va explic eu de ce... pentru ca Cristina are o pozitie din ce in ce mai buna in statisticile pe care le face el la bloguri. Si cum incepe blogul cuiva sa aiba putina cautare la cititori... cum apare Alin cu lingurita de "dulceata" sa serveasca... Pe Cristina stiu exact cit o intereseaza pozitia ei afisata in statisticile lui Alin - dar asta nu conteaza... Alin isi face socotelile lui- apoi pe ale noastre- apoi le compara, apoi se uita cu admiratie la numerele lui si urmatorul pas- te-ai trezit cu lingurita de dulceata de "trandafiri" virita pe git... de te apuca greata si pute intreaga blogosfera. Punind in discutie "te miri ce" la blogurile care sint fruntase, isi sporeste domnia sa numarul de cititori - ca pina la urma asta conteaza. Din cind in cind, din lipsa de subiect, mai arunca cite o balega la vedere, si noi toti mergem sa inspectam... ne mai miram oleaca... mai zicem si la altii daca au vazut balega respectiva, si uite asa mai sporim si noi numarul curiosilor cind cu mina tinindu-ne de nas vizitam blogul cu pricina...
Eu i-as recomanda sa faca poza firelor de iarba - de cel putin trei ori pe zi- sa le vedem cresterea - si asta ii va inmulti numarul articolelor. Cititorii sint foarte curiosi sa afle cit de repede creste iarba in gazonul din fata blocului unde locuieste el - sint sigura de asta. Mai cauta niste tomberoane de gunoi, Aline...ca n-am vazut cum arata un cos plind de gunoi cam de multa vreme... mai afiseaza numarul cititorilor si de la coada la cap... sa le vedem si de-a-ndoaselea... sa vezi atunci cit o sa ne impresionezi!!!
Cristina are un blog ciudat si agresiv? Ma intreb ce fel de blog ai tu, Alin Cristea? Neagresiv, impaciuitor, plin de cuvinte de imbarbatare... cu sare si piper? Poate in ochi...


Si sa nu lasi, Aline, sa spuna nimeni nimic rau despre Marxisti... sa stii ca prostia asta va aduce multi cititori pe blogul tau, ai tu dreptate... Ca unde altundeva putem sa vedem mindria si grosolania intr-o asa infratire aproape perfecta... decit pe blogul tau? Si iata mai jos articolul lui Alin. M-am gindit totusi sa respect regula. Ultima propozitie am s-o omit, ca sa nu fie tot "articolul" aici...
:) Cu complimentele de rigoare... Bizdicului Evanghelic...Si s-auzim numai ...de bine!!!

TOȚI mincinoșii vor fi azvîrliți în iazul care arde cu foc și cu pucioasă

31 august 2011 prin Alin Cristea

Cristina, care are un blog ciudat, agresiv-ideologic, fără sare și piper, trage azi un titlu pe măsură: Marxiștii mint. Înțelegeți? Sînt niște mincinoși!

Iată comentariul meu:

Minciuna nu are coloratură politică, ideologică, culturală, etnică sau… confesională.

TOȚI mincinoșii vor fi azvîrliți în iazul care arde cu foc și cu pucioasă. (Apocalipsa 21:8)

Ceea ce se pare că Cristina nu înțelege e că jumătatea de adevăr e tot… minciună! Că exagerările ideologice sînt tot din rîndul păcatelor… mincinoase! Că neglijența în exprimare în spațiul public (ca și în condusul mașinii pe străzi publice) nu reduce cu nimic din calitatea de infracționalitate a… infracțiunii.

Dacă nu sîntem atenți, vom ajungem să gîndim bădăran, la un nivel gregar: cum dăm de un doctor corupt, vom spune că DOCTORII sînt corupți, cum dăm de un avocat corupt, vom spune că toți avocați sînt corupți, cum dăm de un polițist corupt vom spune că toți polițiștii sînt corupți, cum vom da de un pastor mincinos vom spune că toți pastorii sînt mincinoși etc.

Acestea sînt MINCIUNI!

A fi fidel adevărului înseamnă, cum spunea și Ravi Zacharias, ca afirmațiile noastre să corespundă realității:

“În termeni simpli, adevărul ține de două teste: afirmațiile făcute trebuie să corespundă realității, iar sistemul de gândire rezultat trebuie să fie coerent. Cu toții aplicăm testul corespondenței și pe cel al coerenței în chestiunile de interes pentru noi.”

Domnule Ravi Zacharias, te contrazic oarecum: Nu toți întotdeauna aplică testul corespondenței și coerenței.

În bogosfera evanghelică de limba română se manifestă cel puțin două categorii care deseori nu aplică acest test al corespondenței și coerenței: mahalagioaicele și paranoicii.

Iar tolba cu tîmpenii atîrnă tot mai greu…

O PELICULA AMUZANTA...

http://pentrucaexist.blogspot.com/2011/08/alcoolul-in-exces.html

O PACE CE INTRECE ORICE PRICEPERE...

     Prima celula sociala...familia. Primul atac al satanei...impotriva familiei. Satana stie ca daca omul are o familie integra...el n-are nici o sansa acolo.
     Traim zile in care toate ar fi bune dar din nefericire nu sint - motivul este vizibil, familiile sint dezintegrate; lipseste unitatea, dragostea, loialitatea. Cei care sint interesati in a fixa date fixe pentru sfirsitul lumii ar trebui sa se uite la citeva detalii specifice familiilor- relatia dintre parinti si copii; relatia dintre fratii de singe...Nu stim ziua si ceasul cind va veni Christos dar stim cum o sa arate lumea la acel moment...si lumea in care traim arata din ce in ce mai mult ca timpul este aproape.
     Buna mea care traise prin citeva razboaie mi-a spus odata ca nici un razboi nu este atit de greu ca si un razboi civil; cind lupta este interna ...cind dusmanii sint vecinii de peste drum, prietenii sau cei care ai crezut ca ti-s prieteni, sau chiar cei din familie.
     Traim zilele din urma...punctate de cele mai distincte plagi sociale...Biblia ne indeamna la veghere. Vor fi multi care se vor da drept Christos....Deja au aparut Christosi mincinosi. Lupte, razboaie, cutremure...si mai presus de toate absenta pacii. Sa veghem la pacea noastra si a familiilor nostre...Singura modalitate de a avea pace este de a avea pe Christos. Si sa ne ascundem sub aripile ocrotitoare ale Lui Dumnezeu...

Mona Lisa pe strazile orasului Sydney , Australia ....

A fost nevoie de 3,604 cesti de cafea cu cantitati diferite de lapte in fiecare ceasca, ca sa creeze tonuri si umbre...Cum ii chinuie pe unii talentul...

CRIZA DE...MULTUMIRE!!!

Uneori...criza este doar o inchipuire a mintii noastre. Ca nu chiar ducem lipsa...ci, ne-am obisnuit cu anumite lucruri nu neaparat necesare si nu vrem sa ne mai despartim de ele cind bugetul nu le mai ingaduie. In cazul asta...criza este nu in afara noastra ci inauntrul nostru. O criza de...multumire.
Eu o am...adesea. Este usor de remediat criza asta. Si simplu. "Multumiti Domnului pentru toate lucrurile"...si criza ...va trece!!!


Doamne, Da-ne Ceva Satz!!!
de Rodica Botan


Nu demult pe telefon,
Pe un ton mai monoton
Doi prieteni, conversau…
Si-si spuneau vorbe alese…
Si din tot ce susoteau,
Si cu miez si cu-nteles,
O imagine se tese...


O poveste cu mult tilc,
O poveste-adevarata,
Si frumoasa si curata;
Si cu lux de amanunte,
Si cu multa-nfrigurare,
Unul spuse-o intimplare…


Si zicea ca-n tinerete,
Si in dragostea dintii,
Se ducea pe ici si colo,
Sa gaseasca, sa-ntilneasca,
Sa ajute alti crestini...
Pe la poala unui munte,
Muntele Meses imi pare
Pe un dimb, intr-o cocioaba,
Mica, strimba, oarecare,
Locuia o batrinica…


Harnica ca o furnica.
Dar saraca, zicea el,
Dupa propria-i parere...
Era singura bunica;
Numa ea si-o capra sura.
Pe cuptor, doua ulcele…
Si nimic de pus in gura.


Omul nostru ingrijat,
Dupa multa cautare,
Dupa multa ezitare…
Scurt, ii puse-o intrebare!
"Spune-mi sora, cum o duci?
Vad ca nu prea ai ...mincare?"


-"Oh, dar nu-i adevarat!
Vezi ulcelele-alea doua?"
Zise vesel batrinica...
"Am mincare-n amindoua!
Uite, ia de sus ulcica…
Una are lapte proaspat,
Aialalta-i cu malai.
Si de vrei un pic sa stai,
Trag curind si-o mamaliga!
Si in fiecare zi,
Iti spun drept,
Ca vreau sa stii,
Domnul mare-n mila Lui,
Imi da hrana si-mi da sat!
Multamiri spre cer inalt!
Si n-am dus lipsa niciodata!
Slava Tie, Scumpe Tata!…


Si asa se susoteau,
Si vorbeau la telefon
Pe un ton, tot monoton,
Cei doi prieteni …Ce aveau,
Sute de ulcele pline,
Si le mergea destul de bine…


Unul dintre ei cam trist
Zise tare si convins:
-...Idoli ne-am facut adesea
Si din gura si din mat…
-Doamne fie-ti dara mila
Si ne da si noua sat!"

(Dupa o poveste spusa de Aurora Sezonov)

IN LOC DE VAICAREALA...

    Invatam si vorbim mult de puterea rugaciunii. Si oricit ar fi de simplu sa te rogi- parca intotdeauna este asa o corvoada sa o faci. Cit despre vaicareli si nemultumiri ...vin usor pe buze...si la timp si nelatimp...
    Vorbeam astazi cu fiica mea...si din vorba in vorba am ajuns la concluzia ca daca in loc sa ne vaicarim intr-una...ne-am ruga Lui Dumnezeu pentru problemele de care ne pligem, am fi mult mai cistigate. Mai raminem sa punem planul asta in aplicare...de-am tine minte!!!

ATENTIE LA...NEATENTIE!

"N-are rost sa oferi nimanui un trandafir imediat dupa ce i-ai taiat nasul"
Ravi Zacharias

CUM II VEDEM NOI? CUM NE VAD EI? CINE MAI COMANDA PANTOFI CU TALPA GROASA?

   Cite dureri si necazuri ne aduce batrinetea…si totusi sint si lucruri bune cu care anii si experienta vietii ne rasplatesc la batrinete. Mi-amintesc cit de important era felul in care altii ma vedeau si cit de preocupata eram sa aflu ce cred altii despre mine …cu muuuulti ani in urma. Ieri, ma uitam la un film vechi. Sint acasa acuma pentru inca citeva saptamini si pentruca am timp de lenevit, si pentruca mintea ar vrea sa fie distrata dar numai un pic…ma mai uit la “Waltons”…ca sint frumosi de privit si curati la inima…si mi-e dor de padure…

   Unul dintre copiii familiei, un baiat la virsta adolescentei, era cam mic de statura. Probabil inca nu terminase de crescut - stiu ca baietii se intind pina pe la 21 de ani. Am niste poze cu Danny si Deb pe cind Deb era cu o palma mai inalta ca el…si erau de-o virsta. Si baiatul asta suferea din cauza ca era scund si alti baieti ii mai spuneau si “Shorty”…Si cind ii spuneau asa de fata cu vre-o fata- asta era o adevarata catastrofa. A vazut el intr-o revista ca se vindeau pantofi cu platforma si comanda si el o pereche. Relatia dintre copiii si parinti insa ( macar in film) este atit de apropiata incit la un moment dat baiatul il chestioneaza pe tatal lui in acest subiect. Mi-a placut foarte mult raspunsul tatalui…

-Cind oamenii se uita la tine si tot ceea ce vad este ceea ce este inafara ta, asta ii face pe ei sa fie scunzi…nu pe tine!!!

……………………..

     Noi oamenii ne tratam de multe ori unii pe altii, bazati pe informatiile pe care le culegem dinafara…uneori nici nu ne intereseaza adevarul despre unii oameni. Ne convine sa-i gasim mici de statura si sa putem sa-i poreclim. Ne da o satisfactie sa-i stim pe altii scunzi…mici…neinsemnati…ca numai asa putem sa devenim noi mai mari, mai buni, mai vizibili…Uneori ne simtim indreptatiti sa ne judecam semenii ca si cind noi am fi Dumnezeu si sa le dam nume, si sa-i descriem dupa cum ii vedem noi- fara grija ca imaginea care ne-am format-o poate fi produsul unei gindiri gresite, unor intentii rele, unei inimi neiubitoare…si nicidecum realitatea la care credem ca ne uitam.

     Domnul Isus a venit sa rectifice felul nostru gresit de a vedea pe ceilalti oameni. Iubirea lui retuseaza orice imagine. Prin dragostea Lui, toti oamenii capata o valoare imensa- una pe care numai El a putut sa o vada si sa o valorifice platind cu propria Lui viata pentru fiecare din noi. El este cel ce este…Mesia cel asteptat. Si vremile sint atit de aproape ca si evreii sa-L recunoasca ca este si al lor…ca de fapt si de drept este al lor…dar prin mila Lui Dumnezeu este si al nostru…

     Cum ne uitam la altii? Avem nevoie de pantofi cu talpa groasa ca sa ne simtim mai bine? Intrebari importante la orice virsta…

COPIII LUI ISRAEL...SUPRAVIETUITORI AI CAMPULUI...CINTA IMNUL ISRAELULUI...

http://www.youtube.com/watch?v=syUSmEbGLs4&feature=related
Dunezeu i-a parasit si i-a pedepsit- dar pentru o vreme. Ierusalimul este al lor! Cine nu stie istorie sa citeasca; cine nu cunoaste Cuvintul Domnului  si promisiunile Lui - sa-L citeasca... Iar restul lasati-i sa adune semnaturi pentru statul Palestinian...(oare ce-o sa faca cu ele?). Probabil cei ce vor semna vor primii cadou fiecare cite o vestuta, gata pregatita...minus- baterii si ...cetatenia palestiniana.
     Am si eu drept la opinia mea...

INTREBARI SI RASPUNSURI MUZICALE...

http://www.youtube.com/watch?v=IXOn_v8yRxM&feature=player_embedded#!

UN COPIL ELECTROCUTAT...SI O POVESTE CARE SA VA ELECTROCUTEZE INIMA...

http://www.neuronu.ro/shock/stefan-rosca-un-tanar-basarabean-cu-o-peveste-speciala/

PREGATESTE-TE SA-L INTILNESTI PE DUMNEZEUL TAU...(ASIGURARE DE VIATA VESNICA)

     A murit de citeva zile un prieten vechi de familie. Toate amintirile pe care le am legate de el si sotia lui sint imbibate in ris si voie buna….nu asa…dar picura voiosia din ele. Toate amintirile de care vorbesc au pulsul marit al pasiunii pentru viata…si majoritatea se petrec pe fundalul unei muzici divine…pline de ritm si culoare si in jurul meselor pline de bucate…din cele mai alese in partasia fratilor si surorilor de credinta. Pe vremea cind eram saraci- proaspat veniti din Romania, ne adunam mai des in casele noastre si mincam si rideam impreuna…Imi amintesc in special o faza imediat dupa ce a venit Pompiliu in America. Inchiriase o casa vizavi de noi pe Fir Avenue in San Leandro . In timpurile alea noi emigrantii romani, scapati din comunism doar cu o valiza cu citeva zdrente in ea, pretuiam orice primeam de la fratii americani. Pompiliu asadar prin nu stiu ce conectii din astea a ajuns proprietar a sase sau sapte masini din alea mari …si erau toate parcate in fata casei . Nu cred ca mergea nici una- dar nu era problema ca exista totdeauna speranta ca se poate repara. Asa eram toti pe vremea aia, plini de sperante…Dar Pompiliu, umbla dupa un fotograf sa-si faca poza sa trimita la Lenuta lui sa vada si ea cita avere a agonisit - si cu cite masini o asteapta. Si i-a facut cineva poza urcat pe capota unei masini…si i-a trimis-o Lenutei lui. Dar daca Pompiliu v-ar fi spus povestea asta, o spunea asa cu un haz de te tavaleai pe jos de ris…Pompiliu a fost si un bucatar nemaipomenit…nu numai un glumet fara pereche. E greu sa-mi imaginez ca nu mai este.  A suferit insa mult… si moartea l-a biruit pina la urma…dupa multa lupta.

    N-am putut in ultimele zile sa nu ma pun in locul lui. Avea doar cu un an mai mult ca mine…doua fete inca necasatorite…o sotie vrednica si frumoasa; motive pentru care a plecat mai greu spre alte tarmuri. M-am intrebat de mai multe ori in ultimele zile…cum as pleca eu…daca ar veni vremea sa plec? Am mai fost odata in 1992 trecuta prin  sau pe linga moarte- cind am fost electrocutata. Deb avea doar 9 ani si Laura 17. Acum insa am nepoti mai virstnici decit erau ele atunci…Stiu ca doctorul vine si anunta familia in astfel de cazuri- le spune ca pacientul mai are citeva zile sau citeva ore de trait…ma intreb cum as reactiona si cum as repara, restaura anumite relatii…sau pe cine as chema sau pe cine as dori linga mine?

     Stiu…veti spune ca sint ginduri morbide…dar numai pentruca alungam anumite ginduri de fiecare data cind ne viziteaza nu inseamna ca nu vom ajunge ziua sau ceasul cind va trebui sa le confruntam. Ma intreb daca vom avea timp sa le si rezolvam. Nu cred ca sint singura pe lumea asta care port cu mine lucruri nerezolvate. Stiu ca pe verticala le putem aduce in fata Lui Dumnezeu si I le putem da Lui…dar pe orizontala ramin totusi relatii stricate, situatii neexplicate…vorbe grele spuse la un moment de neveghere dar care se cer scuzate, iertate…Mai sint cuvinte de confort, de dragoste, de pace…vorbe care nu s-au comunicat inca…sau nu s-au comunicat suficient. De ce aminam oare anumite lucruri in viata pina este prea tirziu…si prea greu de rezolvat? Cum ar fi sa ne traim viata in asa fel incit ceasul acela sa nu ne ia prin surprindere?

     Acum citeva luni de zile , un coleg de la departamentul vecin era intr-o dispozitie mizerabila. Lucra cu Mackie, o prietena de-a mea si ea mi-a povestit ce s-a intimplat. Mackie se ocupa in timpul liber de a aduna date si fotografii si informatii despre familii. Este un hobby al ei dar il face de mult si are experienta de profesionist. Cauta in carti de istorie si alte documente si intregeste arborele genealogic al diferitelor familii pentru care este platita sume bunicele de bani. Ken, colegul ei a angajat-o sa-i faca arborele familiei lui.

     Lucrind asa la dezgropat documente , Mackie a descoperit intr-o zi ca singurul frate a lui Ken era mort de vreo sase luni. Si cind Ken a venit la lucru, foarte delicat a incercat sa-l intrebe pe acesta despre fratele lui. Ken i-a spus ca n-a mai vorbit cu fratele lui de vreo 6 sau 8 ani si ca ultima data locuia undeva in Oregon. Cind a auzit Ken ca fratele lui a murit, l-au apucat toate nabadaile…Cum de nimeni nu l-a anuntat? Mackie facuse insa contact cu Casa Funerala care i-a spus ca pe fratele lui Ken l-a inmormintat armata – fiind veteran si pentruca nu au gasit nici o ruda de-al lui care sa-l ceara ca sa fie inmormintat de familie. Ken vroia sa mai gaseasca ceva obiecte din ce avusese fratele lui ca sa le tie de amintire. Parintii acestui om traiesc inca, singurul lui frate traieste…si il inmorminteaza armata pentruca oamenii astia s-au instrainat atita ca nu s-a gasit in documentele celui mort nici un numar de telefon sau adresa care sa indice ca ar mai avea pe cineva pe pamintul asta. Mi-am pus o mie de intrebari si atunci si acum citiva ani mi-am zis eu ca asa ceva numai la americani se intimpla. Dar nu-i asa…Scriind aici mi-am amintit de un anume domn cu parul cret din Arad, care a locuit cindva la mine acasa. Imi scapa numele acuma . Omul a murit acum vreo 10 ani undeva in Portland – era in jur de 40 de ani…si l-au gasit dupa doua saptamini dupa ce a murit- din cauza mirosului. In casa i-au gasit peste un milion de dolari cash…iar in Romania, mama lui murise de foame. Se cade sa ne intrebam multe lucruri cind sintem inca in viata si pina mai putem face schimbari in comportamentul nostru.

     Imi amintesc cind a murit Buna mea…Citeva zile dupa Craciun in 1998 stiu ca s-a intors si m-a privit drept in ochi si mi-a spus…”mor , Rodica…mor…” Astea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat. O vad si acuma in ochii mintii mele…si stiu ca ar fi vrut sa mai stea cu noi, ca ne-a iubit atit de mult- mai mult decit sufletul din ea…M-a durut despartirea de ea, dar m-am bucurat cind s-a dus la Domnul – ca nu mai puteam sa o vad suferind. Am stat linga ea in clipele alea cind trupul exista doar…mut si surd parca. Stiu ca auzul este ultimul lucru pe care un muribund il pierde- de aceea trebuie mare grija cind sintem in asemenea situatii, ca sa vorbim cuvinte de incurajare. Imi amintesc ca am citit ca fratele nostru Richard Wurbrand l-a rugat pe fratele Daniel Branzei ca atunci cind va ajunge in acele clipe dinaintea mortii, sa-i aminteasca de Christos. Ce lucru minunat…cita intelepciune in aceasta cerere. Nu stim cum mai putem judeca in acele momente- este bine ca cineva sa ne aminteasca ce este important. Asta ne va da speranta …si vom pleca mai usor catre un loc dorit, unde nu va mai fi durere, lacrimi, despartire. Linga Buna stiu ca am stat si am citit Psalmi, si am cintat…dar totdeauna imi reprosez ca as fi putut face mai mult. In noaptea in care a murit – pe 3 ianuarie, si eu si Claudia care am stat mai mult dupa amiezile si noptile cu ea ( dupa servici ) eram zob de obosite. Bibi a insistat sa ne ducem acasa sa ne culcam in pat – ca dormeam pe scaune linga Buna…si ne-am dus. Dar nici n-am intrat bine in casa ca a sunat telefonul si Bibi ne-a spus ca Buna a trecut la cele vesnice. Ne-a parut rau ca n-am fost linga ea- dar eu cred ca Buna nu s-a dus mai devreme din cauza noastra – ca n-a vrut sa ne paraseasca…ca ne-a iubit si a mai vrut sa stea cu noi. Bibi a fost inspirat sa-i spuna…

-Du-te Buna…du-te cu Domnul Isus…noi o sa fim ok…

     Ce m-a facut sa scriu rindurile de mai sus? Nu le-am scris pentru Pompiliu - ci pentru noi cei care vom trece si noi pe rind prin ceea ce a trecut Pompiliu daca nu cumva vine Domnul si ne scapa de trecerea asta. Dar oricare ar fi situatia…sint lucruri pe care trebuie sa le rezolvam din vreme, pentruca intr-o zi, in cumpana vesniciei, ele vor cintari greu pentru sufletele noastre. Nu vorbesc ca una care n-am nimic pe suflet- ci doar ca cineva care cauta raspunsuri…si doreste rezolvari. Dumnezeu sa ne ajute acolo unde nu sintem intelepti suficient. Si sa ne ajute acuma si sa ne ajute in ziua grea cind va trebui sa trecem in dimensiunea urmatoare a vietii. Pentru cei care nu au asigurata mintuirea va spun- este asigurarea cea mai importanta de care aveti nevoie. Daca asigurarea casei si a masinii si chiar asigurarea de viata o sa usureze viata aici pe pamint…asigurarea sufletului o sa va aduca beneficii dincolo. Si platim sume imense ca sa asiguram cite un hirb de masina sau o casa darapanata…si nu ne facem timp sa ne asiguram sufletul- mai ales ca nu ne costa nimic. Pretul acestei asigurari a fost platit acum mai bine de 2.000 de ani de Domnul Isus. Daca ar fi greu sa va asigurati viata vesnica, ati avea poate un motiv sa n-o faceti- dar este atit de usor incit in ziua judecatii n-o sa aveti nici un motiv ca nu v-ati asigurat. Nu costa nimic…decit sa acceptati ca sinteti pacatosi, sa va eliberati de povara pacatelor , sa le dati Domnului Isus si sa incepeti o viata noua cu El…Trebuie doar sa acceptati acest schimb, sa acceptati si sa recunoasteti ca sinteti pacatosi si sa regretati pacatul…si sa-L lasati pe El sa fie Domn si Stapin al inimii voastre. Tilharul de pe cruce a facut-o in ultimul moment al vietii lui. Tineti minte asta si daca viata se sfirseste prin surprindere si sinteti in acele momente…cautati sa va impacati cu Dumnezeu inainte de a trece dincolo. Exista niste religii si niste idei care umbla printre oameni – minciuni de-ale diavolului care spun ca si dupa ce mori poti sa te intorci la Domnul. Nu este adevarat si nu are logica. Daca s-ar fi putut asa ceva, nu ar fi fost necesar ca Domnul Isus sa mai moara- sacrificiul Lui ar fi fara sens. Nu lasati pe nimeni sa va duca in eroare. Viata este trecatoare si momentul final ne este necunoscut. Biblia spune…”Pregateste-te sa-L intilnesti pe Dumnezeul tau”. Doamne da-ne intelepciune sa o facem…

DE CITIT...DACA VA PLACE ISTORIA...

http://prima-zi.blogspot.com/2011/08/o-enigma-istorica-dacii.html

MULT MA-NTREABA INIMA...

http://www.youtube.com/watch?v=i4DiJio_UoI

Mult ma-ntreaba inima, mult ma-ntreaba inima: doru' mi-i de cineva? Doru' mi-i de cineva? I-am spus ca mi-i dor si jele, i-am spus ca mi-i dor si jele. De tineretele mele. Ca le port cu mult nacaz si cu lacrami pa obraz. Dar de lacrimi nu tin seama, dar de lacrimi nu tin seama, ca le sterg cu o naframa. Ci mi-i mila de obraz, ca ramane fript si ars.

IN CE PRIVESTE...VIATA...

‎"In dwelling, live close to the ground. In thinking, keep to the simple. In conflict, be fair and generous. In governing, don't try to control. In work, do what you enjoy. In family life, be completely present."
--Lao Tzu, Chinese philosopher

..............
In privinta locuintei- fa-ti casa cit mai aproape de pamint. In privinta gindirii, tine-o cit se poate de simpla. In conflict, fi drept si generos. In guvernare, incearca sa nu controlezi. In munca, fa ceea ce-ti produce bucurie. Iar in viata de familie, fa-ti prezenta complecta.

M-AM SATURAT DEJA DE SECOLUL XXI...

   Caut sa gasesc un titlu potrivit pentru gramada asta de ginduri care ma indispun de citeva zile. Saptamina trecuta Deb m-a convins sa schimb telefonul. Vorbesc de celular ca pe cel de acasa l-am abandonat de multa vreme. Nu ma mai cheama nimeni  la telefonul ala, oricum.Si asa acasa ajung doar pentru somn si citeva alte marunte nevoi igienice.  Au tot schimbat fetele mele cind una cind aialalta numarul meu de telefon, mutindu-se in si din casa …si singurul numar de telefon constant de citiva ani pe care-l mai am este celularul. Pina l-oi mai avea si pe asta….sau o adresa precisa…mai sti? Poate o sa ajungem sa putem trai suspendati undeva si nu mai avem nevoie de locuinta.

     Dar sa-mi continui plingerea. NU-MI PLACE SA TRAIESC IN SECOLUL XXI…nu stiu cum sa va explic; nu-mi place cum avanseaza tehnologia si nu mai vreau sa invat nimic nou- nici la computer si nici la telefon si nici nu vreau sa imi trebuiasca baterii pentru cutia de gunoi. Exact asa cum va spui…Danny si Deb au fost la Costco si au luat o cutie de gunoi noua pentru bucataria lor –ca la aia veche i se rupsese capacul… si vezi…nu se mai ridica capacul singur cind apasai pe pedala. Si au luat o cutie de gunoi noua…Au adus-o acasa si au scos-o din ambalaj…si ce sa vezi- minunea secolului XXI…cutia de gunoi are nevoie de doua baterii ca sa functioneze. Sa nu trebuiasca sa apesi prea greu pe pedala…doar o atingi si capacul se ridica frumos si apoi se inchide singur. M-au apucat toti nervii cind am vazut porcaria aia…intelegeti despre ce vorbesc? Chiar s-a ticnit de tot rasa asta umana? Platim sa ne ducem sa facem exercitii la Gym…unde sarim in sus si alergam ca animalele din jungla cind cauta dupa mincare, si ne zbatem de curg apele pe noi -  avem doar absoluta nevoie de miscare… ca uite…in rest stam ca niste cocolosi si ni s-a luat si dreptul de a apasa pe o pedala la cosul de gunoi sau nu mai vrem de eleganti ce sintem - sa punem mina sa ridicam capacul la cutia de gunoi…Tulaiiiiiiiiiiiii… si Tulai!!!

   Despre telefon ce sa mai zic…Ma apuca groaza cind suna…ca este foarte sensibil si nu reusesc mai niciodata sa raspund la telefon- se inchide ca o floare din alea mai plapinde…Si cind caut dupa un numar…trebuie sa dau cu degetul pe ecran si tot la altcineva nimeresc sa chem…si cind imi trebuie un ecran …ma pomenesc cu altul si nu stiu cum sa umblu cu piesa asta sensibila de tehnologie …avansata. Nu am nevoie de trimis texte, nu vreau sa ma trezeasca telefonul, nu am nevoie de calendar, de aparat de fotografiat sau de camera de luat vederi…vreau un telefon…unul pe care sa-l pot folosi fara sa imi fie frica de el…fara sa ma faca sa ma simt depasita in atitea directii…Nu am nevoie sa-mi faca telefonul curatenie, si nici sa mi-l fac partener de viata…nu aspir sa fiu vedeta…nu intentionez sa ajung crainic la TV…n-am nevoie decit de un telefon obisnuit…pe care sa-l bag in buzunar fara sa ma tem ca se porneste singur si ma trezesc ca-mi transmite conversatiile exact la persoanele cu care ma straduiesc sa nu am conversatii prea multe sau prea dese…Vreau un telefon obisnuit…Stie careva unde pot gasi un telefon care nu e bun la altceva decit la chemari telefonice? 

FIINDCA TOT VORBEAM DE SFIRSITUL LUMII...VA ROG CITITI SCRISOAREA DE MAI JOS...

Dragi Prieteni,

Poate ca unii dintre voi deja ati vazut sau citit despre Jerry Buell, clientul meu cel mai nou, in mass media nationala.  Cazul lui reprezinta cel mai insolent si socant atac impotriva Libertatii pe care l-am intampinat in ultimul an.

Jerry este un profesor de liceu la Mount Dora High School in Lake County, Florida, la 30 de minute de Orlando.  El si-a devotat viata elevilor sai, si a fost recunoscut si chiar premiat de multe ori pentru dedicatia lui extraordinara.  Anul trecut Jerry a fost votat “Teacher of the Year” (adica “Profesorul Anului”) la Mount Dora High School.

Saptamana trecuta insa, Jerry a fost abrupt suspendat.  Crima lui este ca a scris pe pagina lui personala la “Facebook” un comentariu scurt impotriva “casatoriei” homosexuale.  Jerry a scris ca homosexualitatea este un pacat si ca aproape ca a vomitat cand a vazut cum doi barbati au fost “cununati” in New York.  Comentariul lui Jerry a fost scris nu la servici, ci acasa, in timpul lui personal, pe calculatorul lui personal.  Sentimentele personale pe care le-a impartasit cu “prietenii” lui pe “Facebook” sunt in linie cu majoritatea Floridienilor care au interzis si illegalizat “casatoria” homosexuala in constitutia statului.

Cineva insa l-a raportat pe Jerry la bordul scolar, care l-a suspendat imediat, constatand ca el nu este vrednic sa fie imprejurul copiilor, ca nu cumva un copil homosexual sa fie intimidat sau ofensat de Jerry, stiind de opinia lui “radicala” si “offensiva” cu privire la “casatoria” homosexuala.  Ca si un criminal de rand, lui Jerry ii este interzis acum sa puna piciorul pe campusul scolar pana cand ancheta impotriva lui este rezolvata.

Nici daca as incerca nu as putea inventa o situatie mai ridicola si banala.  Cazul lui Jerry are implicatii enorme pentru fiecare Crestin in Tara Libertatii.  Constitutia Americana ne garanteaza dreptul de a vorbi in probleme de importanta nationala fara frica si fara intimidare.  Este cel mai important si solemn drept in traditia Americana.  Dar daca acum guvernul poate sa-l pedepseasca pe Jerry pentru ca si-a exprimat pozitia lui ca si Crestin impotriva homosexualitatii, atunci nimeni nu este ocrotit de o astfel de tiranie.

Nu putem permite un astfel de lucru in Tara Libertatii.  Nu acum.  Nu aici.  Niciodata!

Suntem gata sa initiem un litigiu major in tribunalul federal impotriva lui Lake County School Board, pentru ca sa recuperam drepturile constitutionale furate de la Jerry.  In acelasi timp, am lansat o campanie in mass media nationala si internationala, pentru ca sa aducem la lumina aceasta intoleranta si acest bigotism.  Puteti gasi aici doar cateva din sutele de articole si comentarii scrise despre Jerry:

CNN Interview cu Harry si Jerry (video):  http://www.youtube.com/watch?v=bnsfTNFijcw&feature=youtu.be

Fox News:  http://www.foxnews.com/us/2011/08/19/florida-teacher-suspended-for-anti-gay-marriage-post-on-personal-facebook/

CNN: http://www.cnn.com/2011/US/08/19/florida.teacher.facebook/

Apreciez rugaciunile voastre fierbiniti pentru mine si Jerry la acest inceput de batalie!  Haideti cu mine din nou la lupta.  Cu Domnul Inainte!

Al Vostru,

Harry

Horatio G. Mihet, Esq.

Senior Litigation Counsel
Liberty Counsel
PO Box 540774
Orlando, FL 32854
1-800-671-1776
Offices in Florida, Virginia, Texas, Washington, D.C. and Jerusalem, Israel
Licensed  in Florida and Ohio
www.LC.org ▪ hmihet@lc.org

CIND VA VENI JUDECATA?

Ana Ayana has left a new comment on your post "UNDE NE DUCEM?":
Rodica, te rog să citești această profeție și să-mi spui ce părere ai:
http://saccsiv.wordpress.com/2011/08/15/obligatoriu-de-citit-sfantul-ierarh-nifon-vedenie-despre-infricosata-judecata/

…………………….

Iata raspunsul meu…

“Cand Domnul a ajuns la jumatatea acestui veac, a zis: Sfarsitul lui este plin de putoarea pacatului, de lucrurile omenesti, care sunt toate mincinoase si intinate: invidie, ura, minciuna, hula, dusmanie, chefuri, betii, desfranari, ucideri, avorturi, lacomie, iubire de argint, tinere de minte a raului. Dar ajunge! Il voi curma la jumatate! Sa inceteze stapanirea pacatului! Si zicand aceste cuvinte pline de manie, Domnul a dat Arhanghelului Mihail semnalul pentru judecata. Imediat, acela cu ceata lui au luat prea stralucitul si negraitul tron si au plecat.
   Este vorba despre ultimul veac, al saptelea. Iar 7500 de ani de la facerea lumii s-au implinit in 1992. Asadar, mult timp nu mai este, fratilor …”

Biblia spune ca inca inainte de facerea lumii Dumnezeu stia ce se va intimpla si a pregatit o iesire din pacat pentru omenire- pe Fiul Sau. S-ar contrazice Biblia daca am accepta ce spune  Sfintul Ierarf Nifor – ca Dumnezeu si-a schimbat planul. El are un plan de mintuire si nu unul de minie. O treime de ingeri au cazut odata cu Lucifer din cer. Pe aia vrea Dumnezeu sa-I inlocuiasca cu oameni care au avut sansa sa-si aleaga soarta- au ales locul unde sa-si petreaca vesnicia…Biblia spune”alege astazi cui vrei sa slujesti”…exista doua cai de ales. Biblia mai spune ca ziua aceea a fost ascunsa ( Ziua Judecatii) si nu stie nimeni in afara Lui Dumnezeu exact ziua cind o sa fie sfirsitul lumii. Ni s-au dat insa amanunte ca sa stim ca se apropie si ca nu-i de glumit. A te apuca sa faci socoteli din astea este o gresala - e ca si cind i-ai spune Lui Dumnezeu ca tu stii mai bine ce este de facut cind El deja ti-a spus ce ai de facut. Daca trebuia sa dea o data exacta ar fi dat-o. Nu numai dintre ortodoxi s-au ocupat cu asta- dar si din alte religii. Nu de mult Harold Campwell aici in California a zis ca pe 21 Mai va fi sfirsitul lumii. A doua oara a facut gafa asta. Vremea a venit si a trecut…si nimic nu s-a intimplat. Imediat a inceput sa faca alte afirmatii- cum ca in lumea spirituala a inceput deja judecata …dar restul va fi prin Octombrie. Ineptii…

“ Era miezul noptii si el inca veghea, privind cerul instelat si luna. Singur isi socotea pacatele sale si se tanguia cu mintea, gandindu-se la infricosatul ceas al judecatii.”

Uite aici o alta fraza care spune ca sfintul n-a inteles bine Scriptura. Biblia zice “aruncati asupra Mea toate pacatele voastre”…Pe cruce, odata cu Christos au fost pironite toate pacatele noastre, si ale omenirii intregi – odata pentru totdeauna. Cei care au trait inaintea Lui sau pe vremea Lui sau dupa El…si ei au pe cruce toate pacatele lor. Printr-un om- Adam- a intrat pacatul in lume si printr-un om –Dumnezeu- Christos, lumea a fost absolvita de pacat. Singurul lucru pe care-L avem de facut este sa ne uitam inainte, tinta la premiul calatoriei noastre pe pamint, si nu in urma sa ne socotim pacatele. Cu ele venim odata la Christos, le regretam, I le dam Lui, si ne hotarim pentru o viata noua si ne tinem de ea. El stie ca sintem oameni si inca mai gresim . Si noi stim ca sintem oameni si mai gresim…si in fata impartasirii, de fiecare data ni se cere sa ne cercetam inima iarasi si iarasi , si daca avem ceva nepotrivit acolo sa rezolvam. Daca este cu un om- sa ne cerem iertare- daca este cu Dumnezeu- sa ne cerem iertare de la Dumnezeu si asa sa ne impartasim din nou- simbol pentru noi ca jertfa Lui este suficienta- pentruca impartasania este simbolul jertfei Lui. De aia nu inteleg ce rost avea patul de piatra al Sfintului sau socoata lui de pacatele facute. Vina noastra a fost platita…intrarea in cer este libera prin jertfa Domnului Isus…a adauga ceva la asta este o obraznicie- pentruca nu prin fapte am fost salvati – “ca sa nu se laude nimeni”- ci prin singele Lui Christos – ca sa avem toti acces…Faptele noastre bune vor fi rasplatite- si asta este o alta afacere…dar Salvarea este gratuita si doar necesita acceptare.

Cred ca traim vremuri dificile si privind la prorociile din Biblie, ele s-au cam implinit- cu exceptia citorva. Poporul evreu este unul dintre elementele la care trebuie sa ne uitam. Ei au fost deja pedepsiti si imprastiati printre popoare- dar juruinta facuta de Dumnezeu lui Avraam se va implinii . Nici un alt popor n-a revenit in felul cum au revenit evreii la vechiul lor teritoriu- indiferent cit de dusmanoase sint granitele lor…Si-au recuperat din teritoriu si isi recupereaza limbaq- si in ciuda adversitatilor de peste tot si de tot felul ei prospera- pentruca Dumnezeu le-a promis ca-I va aduce inapoi. Mai ramine ca ei sa-L primeasca pe Christos ca Mintuitor- si asta se poate intimpla peste noapte…Uitati-va la rapiditatea cu care se desfasoara istoria. Sa credem ca mai este timp suficient este o amagire. Ne putem trezi miine dimineata la o altfel de lume . alte granite, alte situatii pe care nici nu le-am banuit. Cred ce spune Biblia in totalitate…ca trebuie sa fim pregatiti in orice moment. Ca pentru noi momentul judecatii poate fi clipa urmatoare daca vom muri in clipa urmatoare – si nimeni nu ne poate garanta ca vom trai o zi, o luna, un an…ca nimeni nu stie in afara de Dumnezeu numarul zilelor noastre…

Cam Asta cred AnaAyana…daca ai alte intrebari mai specifice sint gata sa iti raspund in masura intelegerii pe care o am. Si daca nu stiu, am resurse si pot sa intreb pe altii mai cunoscatori decit mine…

MI S-A FACUT RAU UITINDU-MA...

http://www.youtube.com/watch?v=m71U2jJp09w&feature=related

CEVA DESPRE EXEMPLU SI EDUCATIE...

http://www.youtube.com/watch?v=7tJmvT92hdE

UNDE NE DUCEM?

http://anaayana.wordpress.com/2011/08/23/ce-o-fi-dincolo/#comment-18086
AnaAyana se intreaba pe blogul ei..."Ce-o fi dincolo?"
     Sint multe intrebari importante pe care trebuie sa ni le punem...si asta este una dintre ele. Am scris zilele astea despre Pompiliu, prieten al familiei care "s-a dus la Domnul"- asta este formula noastra dedicata acestei situatii- cind cineva expira in lumea asta. Noi credem ca exista ceva "dincolo". Si nu credem doar asa ca ne place sa ni se spuna povesti frumoase si asta este una dintre ele - ci credem Biblia . Si acolo scrie clar ca Domnul Isus cind a plecat de pe pamint ( s-a ridicat la cer) s-a dus sa ne pregateasca un loc, ca acolo unde va fi El sa fim si noi.
     Biblia spune multe lucruri...unele sint frumoase de ascultat si dorite, altele, mai ales alea care ne spun ca trebuie sa ne pocaim de relele facute si ca trebuie sa le regretam si trebuie sa ne cerem iertare pentru  pacatele faptuite...alea nu sint lucruri prea placute. Dar daca credem Cuvintul Lui ...trebuie sa-L credem pe de-antregul- ca nu-L putem ferfenita si nu putem sa alegem bucatelele care le vrem si care ne convin. Doua cuvinte puternice care taie orice conversatie sau disputa..."este scris". Si pentru noi, daca "este scris" in Scriptura...asupra acelui lucru nu exista indoieli.
     In Scriptura scrie despre "viata vesnica"...deci ea exista. Mai scrie si despre doua locuri unde se va petrece aceasta "viata vesnica". Unul este in prezenta Luminii- a Lui Dumnezeu ...si altul este in absenta luminii ( care este intunericul) si in prezenta lui Lucifer si aderentilor lui - i se mai spune acelui loc si iad).
    La intrebarea "ce-o fi dincolo" avem un raspuns. Dar mai este o intrebare importanta..."unde te duci tu?"...si la intrebarea asta trebuie sa ne raspundem foarte sincer ...fiecare noua insine...
   

AJUTATI-MA CU CEVA IDEI...

     Am primit un e-mail de la Salo Sabri din Alibaba. Majoritatea stiti ca el este misionarul favorit al acestui blog si ca periodica cind putem facem cite ceva pentru turcii mici si mari din Alibaba. Sali este de origine turca, casatorit cu Luminita de origine romana, si au de citeva zile o fetita de origine angelica...Am fost declarata "bunica din Modesto" si nu pot decit sa vorbesc de pe pozitia respectiva.
    Ceva despre titlul de mai sus acuma. Noi...(voi si cu mine), am mai ajutat pe Sali in citeva situatii frumoase in trecut. Anul trecut de exemplu s-au adunat pe blogul asta bani ca sa se trimita tinerii din Alibaba la o tabara, am trimis bani de uniforme pentru ceva copii din Alibaba, iar surorile de la Valley Bible Church din Modesto, trimit lunar pachete in Romania, cu tot ce pot sa adune...atit pentru Alibaba cit si alte citeva locuri.
    Stiu ca noi nu putem repara nici economia lumii si nici nu putem gasi de lucru oamenilor din Alibaba. Dar daca nu putem face unele lucruri mari, nu inseamna ca nu putem face lucruri mai mici. Sali de pilda mi-a zis ca unii dintre tinerii ce vin la orele de tineret nu stiu sa citeasca. Si nu stiu sa citeasca pentruca parintii nu i-au trimis la scoala . Si parintii nu i-au trimis la scoala si nu-i pe copii nici acuma la scoala pentruca nu au nici macar bani de uniforme si caiete si ce le mai trebuie la copii...Simplu!
     Situatia insa poate fi schimbata. In primul rind m-am gindit ca daca Sali poate sa faca de doua ori pe saptamina ceva clase pentru cei mai in virsta in care sa-i invete sa citeasca...ar fi minunat. Sint convinsa ca Sali are un asemenea spatiu care sa poata fi amenajat in aceasta privinta. Si daca nu...cei care aveti ceva mese sau scaune sau carti sau ...sau ( cite lucruri nu sint necesare intr-o clasa?)...ati putea sa va oferiti sa le donati. Apoi ...cine stie? Poate sint frati care au timp si cunostiinte suficiente sa se ofere sa ajute in clase, sa ajute persoane care vor sa invete sa citeasca cu meditatii...personale, particulare...Fratii mei...va dati seama ce posibilitati exista? Va dati seama? Sa ne gindim la aceste posibilitati...Sint uriase...mura in gura pentru cineva care vrea sa faca misiune si nu stie de unde sa inceapa.
     Apoi, m-am gindit ca daca am avea pozele cu numele copiilor si clasa in care ar trebui sa fie,si le-as afisa pe blog,  poate am gasi in rindurile cititorilor si din cei care s-ar oferi sa sponsoreze unul sau doi copii si sa le procure cele necesare ca sa mearga si ei la scoala. Am avea pentru cine sa ne rugam tot timpul anului...si poate sa facem si cite un gest micut din cind in cind. Daca avem copii sau nepoti, am putea sa-i angajam in aceasta misiune si pe ei si ajutind pe altii sa-i ajutam si sa-i invatam totodata pe copiii nostrii in mod practic ce inseamna dragostea de frati si iubirea de oameni. Ca marturisirile de dragoste sint fara substanta daca nu au o aplicatie practica.
     Cite lucruri fantastice s-ar putea realiza in Alibaba?...nu stiu!!! De aia am adus citeva idei in fata voastra si astept sa veniti si voi cu alte ginduri si idei si sa facem ceva pentru copii din satul lui Sali...
Cam atit deocamdata...si va astept. Luati curaj...lucrarea asta este mica... si daca nu va angajati sa faceti ceva nu este pentruca nu puteti ci pentruca nu vreti - ca daca puteti doar un creion sau un caiet sa trimiteti unui copil- si aia este o lucrare buna. Nu va trageti inapoi va rog, si nu aminati. Dumnezeu rasplateste datatorului voios...Ginduri bune va doresc...

PENTRU CEI RAMASI IN URMA LUI POMPILIU...INCA PE PERONUL ACESTEI LUMI...

Scrie Virginia Brasov...O POEZIE PENTRU NOI, CEI CARE AM RAMAS IN URMA ,NU PENTRU FRATELE POMPILIU CARE A FOST PROMOVAT IN GLORIE. CHIAR DE PE PERON A PRIMIT REAL IN MANA CETATENIA CERULUI! 

Aici in vale este locul unde cresc
de Benoni Catana

Desi viata mi-a ajuns o grea povara,
Dureri si valuri multe-n ea se gramadesc,
Eu stiu ca pana vine Domnul nostru iara,
Aici in vale este locul unde cresc.

Daca-ar fi fost sa stau pe munti si nu in vale,
Sa nu fi cunoscut al patimii suvoi,
N-as fi stiut in veci ce-nseamna osanale,
Si harul care ma salveaza din nevoi.
Am multe de-nvatat pana voi fi ca El,
Ca El sa iert, sa uit, sa rabd si sa iubesc…
Ma urc ades pe munti, sa fiu mai langa cer,
Dar tot in vale este locul unde cresc…

Eu nu-nteleg de ce viata-i o povara,
Dar stiu un singur lucru care-mi da puteri:
Ca Insusi Domnul meu din ceruri se coboara
Aici in valea intesata de dureri.
A coborat candva sa moara pentru mine,
Si-a biruit incumetarea celui rau,
Si cand Il chem, la orice ora, iarasi vine,
Sa ma aline cand mi-e tare greu.
O, iarta-ma, Isuse, ca ma plang de viata,
Ca n-am crescut prea mult, si uneori slabesc!
Adu-mi aminte-n fiecare dimineata
Ca jos in vale este locul unde cresc…

Si-ndreapta-mi ochii catre cei de langa mine
Sa vad ca nu sunt singur sfasiat de chin,
Si-n suferinta lor sa li Te duc pe Tine,
Sa vada zorii mantuirii care vin.
Iti multumesc pentru aceste vai amare!
Eu stiu un lucru doar, si nu ma indoiesc:
Ca pot privi spre munti pentru eliberare,
Din locul meu de-aici, din valea unde cresc…

O RAITA PRIN GRADINA 8/22/2011

MARTIRII DIN IRAN...

http://muslims4jesus.wordpress.com/2011/08/22/brother-matthias-haghnejad-without-contact-or-charges-in-iran/

    Matthias Haghnejad este  retinut in inchisoare - posibil in Rasht de catre VEVAK, the Iranian Ministry of Intelligence and National Security ( Ministerul de inteligenta si securitate al Iranului) . A fost arestat in timpul unei vizite pastorale cu o familie de credinciosi din Rasht. In mod obisnuit, pastorii care se afla in astfel de situatii sint torturati ca sa se obtina de la ei cit mai multe informatii. Sa ne rugam pentru el si pentru altii ca el care sufera pentru Evanghelie. De multe ori avem impresia ca sintem neputinciosi ...si sintem - dar numai pentru faptul ca nu ii aducem pe acesti sfinti in fata tronului de har a Lui Dumnezeu...cu rugaciuni is multumiri totodata.
    Altceva nu pot sa fac...mi-am zis eu linistita...si impacata cu mine insami...si mi-am vazut de ale mele de atitea ori... Poate asa ati facut si voi ca si mine...si cu asta am uitat sa ne rugam pentru cei care sufera departe de noi. Sa nu uitam...nici de ei si nici de faptul ca Dumnezeu ne vrea treji si simtitori. Putem face mult atunci cind ne putem ruga...Si ca sa nu uitam, sa o facem acum...in acest moment...

POMPILIU NEAGOE- NOUTATI DE PE PERONUL CERULUI!

     Am auzit astazi doua fraze… (si m-am trezit doar de 20 de minute). Una este…”nu te multumi doar sa existi…Dumnezeu te iubeste si El vrea ca tu sa traiesti”; si cealalta este “nu te multumi doar sa te rogi si sa te bucuri ca ti s-a raspuns rugaciunii - ci incearca sa fi tu insuti (insati) raspunsul la rugaciunea cuiva”.

     Aseara sora mea m-a chemat – era pe drum …venea de la San Ramon de la Biserica si a trecut pe la spital. Pentru cei care-l cunoasteti, Pompiliu Neagoe a trecut la cele vesnice aseara in jurul orei 8:45. Era doar cu un an mai in virsta decit mine. M-au podidit amintirile si simtamintele care de obicei ne insotesc in asemenea clipe.

    M-am gindit la sotia lui …draga lui Lenuta …si cele doua fete ale lor – care au nevoie de rugaciunile noastre in aceste momente , si poate chiar sa devenim intr-un fel daca e posibil raspuns la rugaciunile lor. O imagine imi staruie in minte mai cu seama, seara cind Pompiliu care fugise din Romania comunista a ajuns in livingroomul nostru din San Leandro pe Fir Avenue prin 1980. Fusese sponsorat de unchiul meu Avram Botan si il adusesera de la Aeroport. Avea o valiza mare maro si statea linga ea – n-o lasa din priviri… ridea cu pofta si ne povestea de Lenuta lui…A ramas pentru o vreme gluma asta intre noi…”Pompiliu si valiza”.Noi veniseram numai cu vreo doua luni inaintea lui in America. In perioada aceea unchiu Avram care sponsorase peste 500 de  emigranti romani mergea aproape saptaminal la Aeroport sa primeasca emigranti sau familii de emigranti romani din…Italia sau Austria.

    Pompiliu l-a cunoscut pe Domnul Isus in mod personal si plecarea lui de ieri este doar o treapta in succesiunea evenimenteleor care ne vor duce “acasa” si pe noi pe fiecare…daca ne-am asigurat vesnicia acceptindu-L pe Domnul Isus ca Salvator. Asta este diferenta intre “a exista” si “a trai”…Viata pe pamint este temporara…si cind se termina istoria noastra aici, sintem dusi in prezenta Lui Dumnezeu pentru eternitate. El este viata…fara El doar existam…iar iadul este lipsa Lui Dumnezeu asa cum intunericul este lipsa luminii. Si desi oamenii vor exista pentru eternitate si in iad…ei doar vor exista…nu vor trai din plin adevarata viata.

   Stiu ca multora nu le place sa le amintesti de moarte niciodata. Dar moartea este parte din existenta noastra pe pamint. Pompiliu ne-a luat-o inainte de data asta si a emigrat in eternitate inaintea noastra. Si cred ca Unchiu Avram si Buna, care il cunosteau bine… si altii dintre cei din familia si cunoscutii lui…l-au asteptat de data asta in sala de asteptare a cerului…

     Cind mergeam dupa emigranti la Aeroport, ne duceam cu grupul de la biserica …si nu lipsea de acolo familia Cristea Rely si Costel…si altii multi inca; si cind zaream persoana pe care o asteptam , incepeam sa cintam “Glorie, glorie Aleluia…” Sint sigura ca pe peronul cerului s-a fi cintat ceva asemanator…si ca Pompiliu, de data asta fara valiza dar sanatos si vesel s-a fi aruncat in bratele Mintuitorului Lui si in bratele celor care l-au asteptat …

     Pompiliu…te vom revedea in vesnicii!

CINTATI O CINTARE NOUA...

http://www.youtube.com/watch?v=YXmjjNBYMF4

FACE PREA MULT SENS...

"Every immigrant who comes here should be required within five years to learn English or leave the country."
-Theodore Roosevelt
...................
Orice emigrant care vine aici ar trebui sa i se ceara ca in 5 ani sa invete engleza ori sa paraseasca tara.

SA NE RUGAM PENTRU SALI SI ALIBABA...

http://musulmanii.wordpress.com/2011/08/21/s-au-tulburuat-duhurile/

UN CAZ DE NESIMTIRE CRASA...

http://anaayana.wordpress.com/2011/08/19/asta-n-o-sa-nteleg-niciodata/

CEVA DIN LIBRARIA VIRGINIEI BRASOV-SI ALTCEVA DIN LIBRARIA MINTII MELE...

SĂMÂNȚA BUNĂ
Sâmbătă 20 August
“...până ce va lua Hristos chip în voi.“ Galateni 4.19
Şcoala lui Dumnezeu
Când Michelangelo a fost întrebat cum a reuşit să sculpteze statuia lui Moise, a răspuns: „Este foarte simplu. Iei o bucată de marmură şi dai la o parte tot ce nu arată ca Moise.“
Fiecare om se află în şcoala lui Dumnezeu. În această şcoală învăţăm să ne cunoaştem insuficienţele noastre, slăbiciunea noastră, lipsa noastră de putere. Şi de asemenea învăţăm să-L cunoaştem pe Mântuitorul cu îndurarea şi puterea Sa, care se desăvârşesc în slăbiciunea noastră.
Tu, care suferi, care eşti deprimat, îmbărbătează-te! Dumnezeu te iubeşte. Aceasta ţi se pare de neînţeles şi te întrebi de multe ori: „De ce?“, „Pentru ce boala, pentru ce doliul?“ Dumnezeu ne reaminteşte prin toate aceste încercări că adevărata fericire nu se găseşte în acest loc de trecere, care este pământul.
Numai în Dumnezeu este adevărata bucurie şi El va şti să Se slujească de durerile pe care le permite, pentru ca Hristos să ia chip în noi.
În şcoala lui Dumnezeu trebuie să trecem prin examene! Să fim convinşi că încercările prin care trecem, sunt lucrări ale Tatălui nostru ceresc, care doreşte să dea la o parte din viaţa noastră tot ce nu este Hristos.
.....................................
     Asta este mesajul de imbarbatare a lui Virginia. Ea a lucrat in medicina si stie cum e cind te doare ceva...Dar eu trebuie sa va spun ca ...inca am chef de fluierat...Ieri inainte de operatie m-au intrebat daca vreau un blockage...Mi-au explicat ca este o injectie in git, in nervul care duce la umar si ca injectia asta o sa paralizeze nervul respectiv pentru 12 ore. Asa o propunere a fost greu de refuzat ( scriu asta ca sa stiti si voi si sa cereti daca se poate - si daca sinteti intr-o asemenea  situatie). Exceptionala ideea pentruca te scuteste de primele ore de neplaceri.
     Si cam atita de subiectul asta- cu exceptia ca mi-a zis sa fac terapie si eu am inteles ca trebuie sa scriu...si poate sa caut si dupa acuarele sau ceva...
     Cit despre sculptura de mai sus...sper sa nu ajung ca ...Moise a lui Michelangelo . Am vazut-o si nu cred ca mi-ar sta bine cu barba lui...(desi se pare ca de la o virsta oarecare, exista si asemenea posibilitati...in mod natural). In rest...e dimineata si urmeaza inca o zi de rasfat. Cei care ma iubesc de pe-aci inca imi aranjeaza pernele la spate. As putea sa ma obisnuiesc cu asemenea tratament si sa trec printr-o perioada dificila - cind va trebui sa ma dezvat...
     N-am mai stat acasa o luna de zile de la cealalta operatie...acum citiva ani. O sa va vina greu sa credeti dar am anticipat cu bucurie luna asta de odihna. ODIHNA...asta este alt subiect la care ma gindesc intens. Imaginati-va ca adevarata odihna o da doar Dumnezeu...o odihna in trup, suflet, emotii...Nici nu cred ca stim cum va fi. Unii oameni se drogheaza cu medicamente de durere...ca sa simta o stare de bine macar in trup. Altii beau pina uita de remuscari, necazuri, probleme. Unii tineri iau droguri de strada in cautarea unei fericiri pe care o imagineaza dar nu o pot atinge decit amortindu-si toate gindurile. Dumnezeu ne promite odihna Lui...Cred ca asta este cu siguranta fata fericirii...sau macar o fateta a ei...
     Deocamdata invidiati-ma...ca ma odihnesc cu trei perini la cap. Mai tirziu o s-o pun pe Deb sa-mi faca o poza ca sa nu credeti ca vorbesc din...imaginatie. Ziua buna la dumneavoastra...si care puteti...odihniti-va . Nu uitati, Dumnezeu mai putea sa adauge inca citeva zile la saptamina de lucru...dar cind a ales a saptea zi sa fie zi de odihna, s-a gindit la noi nu la El...