In una din zile am ascultat ceva despre versetul acela care spune ca daca ai ceva impotriva fratelui tau...sa-ti lasi darul la altar si sa te duci sa te impaci cu fratele tau si abia apoi sa vi si sa-ti aduci darul.
In contextul acelor timpuri cind Domnul Isus da aceste instructiuni, jertfele se faceau la Ierusalim si fiecare venea , uneori cale de o zi sau mai mult de mers ( de unde locuia si cit de departe era de Ierusalim) ca sa aduca jertfa ...Imi imaginez realitatea acestor cuvinte care nu este un lucru mic de facut- ci in adevar era o situatie tocmai dificila si costisitoare. Sa-ti lasi animalul in grija cuiva la Templu, sa te intorci cale de o zi, sa-ti rezolvi problemele cu cine le aveai si abia dupa aia sa te intorci inapoi la Templu ca sa-ti aduci jertfa ta Domnului ca sa fi sigur caDumnezeu o primeste nu ca pe cea a lui Cain, ci asa cum a primit-o pe a lui Abel...
Mi-am amintit ca odata Domnul Isus pe cind avea vreo 12 ani, impreuna cu parintii lui a fost la Ierusalim la Templu. Stiti povcestea ca s-au dus cale de o zi si la urma au descoperit ca Domnul Isus nu era cu ei si au trebuit sa se intoarca si sa-l caute...Deci lasatul jertfei la altar era o treaba grea de facut - nu atit chestie de mindrie cit o treaba de facut in timp...Poate merita sa luam aminte la ea.
Si ma gindesc intii la mine...si apoi indraznesc sa zic ca si altii poate au motive sa se gindeasca la acest detaliu foarte important al vietii de credinta...Si toate aceste ginduri mi-au venit citind articolele de mai jos...
http://radoinicolae.blogspot.com/2011/08/cat-de-completa-este-marturia-completa.html
http://radoinicolae.blogspot.com/2011/08/cat-de-completa-este-marturia-completa_15.html
No comments:
Post a Comment