CUM II VEDEM NOI? CUM NE VAD EI? CINE MAI COMANDA PANTOFI CU TALPA GROASA?

   Cite dureri si necazuri ne aduce batrinetea…si totusi sint si lucruri bune cu care anii si experienta vietii ne rasplatesc la batrinete. Mi-amintesc cit de important era felul in care altii ma vedeau si cit de preocupata eram sa aflu ce cred altii despre mine …cu muuuulti ani in urma. Ieri, ma uitam la un film vechi. Sint acasa acuma pentru inca citeva saptamini si pentruca am timp de lenevit, si pentruca mintea ar vrea sa fie distrata dar numai un pic…ma mai uit la “Waltons”…ca sint frumosi de privit si curati la inima…si mi-e dor de padure…

   Unul dintre copiii familiei, un baiat la virsta adolescentei, era cam mic de statura. Probabil inca nu terminase de crescut - stiu ca baietii se intind pina pe la 21 de ani. Am niste poze cu Danny si Deb pe cind Deb era cu o palma mai inalta ca el…si erau de-o virsta. Si baiatul asta suferea din cauza ca era scund si alti baieti ii mai spuneau si “Shorty”…Si cind ii spuneau asa de fata cu vre-o fata- asta era o adevarata catastrofa. A vazut el intr-o revista ca se vindeau pantofi cu platforma si comanda si el o pereche. Relatia dintre copiii si parinti insa ( macar in film) este atit de apropiata incit la un moment dat baiatul il chestioneaza pe tatal lui in acest subiect. Mi-a placut foarte mult raspunsul tatalui…

-Cind oamenii se uita la tine si tot ceea ce vad este ceea ce este inafara ta, asta ii face pe ei sa fie scunzi…nu pe tine!!!

……………………..

     Noi oamenii ne tratam de multe ori unii pe altii, bazati pe informatiile pe care le culegem dinafara…uneori nici nu ne intereseaza adevarul despre unii oameni. Ne convine sa-i gasim mici de statura si sa putem sa-i poreclim. Ne da o satisfactie sa-i stim pe altii scunzi…mici…neinsemnati…ca numai asa putem sa devenim noi mai mari, mai buni, mai vizibili…Uneori ne simtim indreptatiti sa ne judecam semenii ca si cind noi am fi Dumnezeu si sa le dam nume, si sa-i descriem dupa cum ii vedem noi- fara grija ca imaginea care ne-am format-o poate fi produsul unei gindiri gresite, unor intentii rele, unei inimi neiubitoare…si nicidecum realitatea la care credem ca ne uitam.

     Domnul Isus a venit sa rectifice felul nostru gresit de a vedea pe ceilalti oameni. Iubirea lui retuseaza orice imagine. Prin dragostea Lui, toti oamenii capata o valoare imensa- una pe care numai El a putut sa o vada si sa o valorifice platind cu propria Lui viata pentru fiecare din noi. El este cel ce este…Mesia cel asteptat. Si vremile sint atit de aproape ca si evreii sa-L recunoasca ca este si al lor…ca de fapt si de drept este al lor…dar prin mila Lui Dumnezeu este si al nostru…

     Cum ne uitam la altii? Avem nevoie de pantofi cu talpa groasa ca sa ne simtim mai bine? Intrebari importante la orice virsta…