Caut sa gasesc un titlu potrivit pentru gramada asta de ginduri care ma indispun de citeva zile. Saptamina trecuta Deb m-a convins sa schimb telefonul. Vorbesc de celular ca pe cel de acasa l-am abandonat de multa vreme. Nu ma mai cheama nimeni la telefonul ala, oricum.Si asa acasa ajung doar pentru somn si citeva alte marunte nevoi igienice. Au tot schimbat fetele mele cind una cind aialalta numarul meu de telefon, mutindu-se in si din casa …si singurul numar de telefon constant de citiva ani pe care-l mai am este celularul. Pina l-oi mai avea si pe asta….sau o adresa precisa…mai sti? Poate o sa ajungem sa putem trai suspendati undeva si nu mai avem nevoie de locuinta.
Dar sa-mi continui plingerea. NU-MI PLACE SA TRAIESC IN SECOLUL XXI…nu stiu cum sa va explic; nu-mi place cum avanseaza tehnologia si nu mai vreau sa invat nimic nou- nici la computer si nici la telefon si nici nu vreau sa imi trebuiasca baterii pentru cutia de gunoi. Exact asa cum va spui…Danny si Deb au fost la Costco si au luat o cutie de gunoi noua pentru bucataria lor –ca la aia veche i se rupsese capacul… si vezi…nu se mai ridica capacul singur cind apasai pe pedala. Si au luat o cutie de gunoi noua…Au adus-o acasa si au scos-o din ambalaj…si ce sa vezi- minunea secolului XXI…cutia de gunoi are nevoie de doua baterii ca sa functioneze. Sa nu trebuiasca sa apesi prea greu pe pedala…doar o atingi si capacul se ridica frumos si apoi se inchide singur. M-au apucat toti nervii cind am vazut porcaria aia…intelegeti despre ce vorbesc? Chiar s-a ticnit de tot rasa asta umana? Platim sa ne ducem sa facem exercitii la Gym…unde sarim in sus si alergam ca animalele din jungla cind cauta dupa mincare, si ne zbatem de curg apele pe noi - avem doar absoluta nevoie de miscare… ca uite…in rest stam ca niste cocolosi si ni s-a luat si dreptul de a apasa pe o pedala la cosul de gunoi sau nu mai vrem de eleganti ce sintem - sa punem mina sa ridicam capacul la cutia de gunoi…Tulaiiiiiiiiiiiii… si Tulai!!!
Despre telefon ce sa mai zic…Ma apuca groaza cind suna…ca este foarte sensibil si nu reusesc mai niciodata sa raspund la telefon- se inchide ca o floare din alea mai plapinde…Si cind caut dupa un numar…trebuie sa dau cu degetul pe ecran si tot la altcineva nimeresc sa chem…si cind imi trebuie un ecran …ma pomenesc cu altul si nu stiu cum sa umblu cu piesa asta sensibila de tehnologie …avansata. Nu am nevoie de trimis texte, nu vreau sa ma trezeasca telefonul, nu am nevoie de calendar, de aparat de fotografiat sau de camera de luat vederi…vreau un telefon…unul pe care sa-l pot folosi fara sa imi fie frica de el…fara sa ma faca sa ma simt depasita in atitea directii…Nu am nevoie sa-mi faca telefonul curatenie, si nici sa mi-l fac partener de viata…nu aspir sa fiu vedeta…nu intentionez sa ajung crainic la TV…n-am nevoie decit de un telefon obisnuit…pe care sa-l bag in buzunar fara sa ma tem ca se porneste singur si ma trezesc ca-mi transmite conversatiile exact la persoanele cu care ma straduiesc sa nu am conversatii prea multe sau prea dese…Vreau un telefon obisnuit…Stie careva unde pot gasi un telefon care nu e bun la altceva decit la chemari telefonice?
13 comments:
Hi! Hi! Hi!
Uneori si eu simt asa !
Dar uneori ma uimesc chestiile astea si ma incanta.... Uite, sunt cand asa... cand asa....
Hm!
Dar sa revenim, Ha! Ha! Ha!
Adica rad.
E adevărat. Prea multe obiecte 2 în 1, 3 în 1, 700 în 1 și uneori nefolositoare. Întreabă pe cineva cât e ceasul și vei vedea cum scoate telefonul. Ce s-a întâmplat cu ceasul de mână?
Rodica ,
Daca gasesti unul sa-mi spui si mie caci si eu ma uit doar dupa un telefon si nimic mai mult!
Virginia B
SFINTA RESEMNARE ...resemnare ...
Rodica ti-l trimit pe-al meu . E un Motorola vechi...vechi. (mai am prin depozitul cu lucruri antice si un alcatel din acelea cu antena)Nu face nimic altceva e doar un simplu telefon.
:)
Rodica,
fa schimb cu nokia ... acelasi meniu safe, aceleasi comenzi.
Stiu cum e cu iphonu ca am si eu unul ... la care nu mai aud decat cu castile.
Asa e la inceput, te enervezi de numa. Dupa asta o sa iti placa ;))
cherie...astazi am mai invatat cite ceva...dar tot as da cu el de pereti!!!
Ai dreptate Ana...am si uitat unde mi-am pus ceasul- il primisem cadou de la sora mea...Am sa-l caut miine!!!
Virginia...vad ca Lia ne scoate din primejdie pe amindoua...o sa ne gasim doua telefoane de alea grele de o sa ne trebuiasca o poseta cu minere tari sa il putem cara dupa noi...
Tusa Marta...m-am resemnat!!!
Lia...imi pare bine ca pot conta pe ajutorul tau!!!
:)
Cella...inca nu-mi place dar am inceput sa ma acomodez. Am trimis azi si primul mesaj...dar tot as da cu el de pamint ...sorryyyyy
Rodica, mi-ai citit gandurile ?:-)))
La fel simt si eu, am fost nevoita sa-mi schimb telefonul meu vechi si drag, (un Nokia care il aveam de vreo 10 ani), cu unul ''modern''. De care mi-e groaza sa-l ating, ca nu stiu ce surprize imi mai face...;)
Nu pot spune decat ca-l...detest !
Nu pricep de ce, cu cat tehnologia avanseaza, ne face viata mai complicata in loc sa ne-o usureze...
Nu pot spune ca sunt o ignoranta in probleme tehnice, din contra, dar telefoanele astea moderne, ma depasesc.
Post a Comment